Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 61/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 61/
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 17 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19 2008.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 17.06.2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri constând în diferențe salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, începând cu luna aprilie 2006 la zi precum și pentru viitor cu actualizarea sumelor la data plății. De asemenea s-a solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate și să se recunoască gradele profesionale corespunzătoare.
În motivarea acțiunii reclamanții arată următoarele:
Modul de selecție al procurorilor din cadrul DIICOT și DNA pe baza unui interviu,la care poate participa orice procuror cu o vechime de doar 6 ani în funcția de procuror în timp ce pentru a fi promovat în mod obișnuit la Parchetul de pe lângă ÎCCJ vechimea minimă necesară este de 8 1ani - ridică aspecte de discriminare față de ceilalți procurori, din cadrul parchetelor obișnuite, care pentru a fi promovați la gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție trebuie să parcurgă toate treptele ierarhice de la nivel de procuror la parchet de pe lângă judecătorie apoi de pe lângă tribunal și curte de apel, respectând condiționări de vechime și de promovare a unor examene complexe, pe când în cadrul DIICOT sau DNA pot fi și au fost promovați direct și procurori aflați la nivelul unui parchet de pe lângă judecătorie.
De asemenea, acest mod de selecție este discriminatoriu în raport cu judecătorii de la curțile de apel și celelalte instanțe inferioare, care pentru a fi promovați la ÎCCJ și pentru a beneficia de o indemnizație stabilită pornind de la coeficient de multiplicare 19, trebuie să parcurgă de asemenea toate treptele ierarhice de la nivel de judecător de judecătorie apoi de tribunal și curte de apel, cu respectarea condițiilor de vechime și de promovare a unor examene complexe.
Mai mult atât un procuror odată selectat la DIICOT sau DNA și salarizat la nivelul unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ își păstrează aceeași indemnizație după revenirea la parchetul de unde provine.
Astfel, prin rotație la DIICOT și DNA, toți procurorii pot ajunge la nivelul de salarizare al unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ pe baza unui simplu interviu, eludând prevederile legale ce reglementează promovarea.
În realitate modul de salarizare sus indicat nu reprezintă altceva decât acordarea în continuare în mod mascat a sporului de 30%, respectiv 40% pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA, spor acordat anterior intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 numai unor categorii de magistrați, printre care și procurorii arătați, și care s-a stabili a fi discriminatoriu pentru eliminarea discriminării trebuind acordat tuturor magistraților, conform Deciziei nr.VI/2007 a ÎCCJ.
Acest mod de salarizare creează o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate judecătorilor și procurorilor de la instanțele și parchetele obișnuite, care pentru a ajunge la un nivel de salarizare mai mare trebuie să parcurgă prin examene trepte ierarhice, modul de salarizare arătat fiind în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salariale pentru muncă egală, instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu dispozițiile art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizarea justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa reclama o specializare particularizată și un risc deosebit deoarece situațiile de interferență cu legea ivite în practică și tipurile de reacție necesare pentru asigurarea ordinii de drept presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța poate aplica, prin analogie, prevederile art.11 alin.1 din OUG nr.27/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte art.3 din cod civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Prin întâmpinarea formulată de MINISTERUL PUBLIC se solicită respingerea acțiunii menționându-se că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite (decizia 821/3.07.2008 a Curții Constituționale).
Se mai învederează că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar dispoziția în cauză nu a fost abrogată, modificată ori declarată neconstituțională, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că astfel de cereri nu pot fi soluționate de către instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
MINISTERUL PUBLIC a invocat și excepția necompetenței a instanței față de petitul privind efectuarea mențiunilor din carnetele de muncă ale reclamanților față de dispozițiile art.8 din Decretul 92/1976.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei si Finanțelor se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte având în vedere că nu există nici un fel de raporturi juridice între această instituție și reclamanți iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
MINISTERUL PUBLICa formulat cerere de chemare în garanție a MEF pentru ca în situația în care se admite acțiunea să se dispună obligarea acestuia la rectificarea bugetului pentru alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Analizând cererea de chemare în judecată curtea reține că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Excepțiile lipsei calității procesual pasive a MEF și inadmisibilității au fost respinse la termenul din 17.09.2008.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, curtea reține că petitul privind rectificarea carnetelor de muncă este un petit subsidiar și este dependent de modul de soluționare a capătului principal de acțiune privind plata drepturilor salariale. În acest caz intervine prorogarea legală de competență în baza art.17 Cod procedură civilă astfel încât excepția necompetenței va fi respinsă.
Pe fond curtea retine ca reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV iar prin acțiunea dedusă judecății solicită aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.269 Codul muncii deoarece despăgubirile solicitate prin acțiune nu au drept cauză culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. După cum s-a arătat, reclamanții solicită despăgubiri ce au ca sursă contestarea legislației discriminatorii în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii de magistrați.
Față de aceste considerente curtea reține că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății și se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează astfel încât acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Respinge acțiunea reclamanților, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la antul în DGFP B, B- - nr.7, jud.
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantul.
Respinge cererea de chemare în garanție a MEF.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
- - -
Grefier șef sectie,
-
Red: CȘ/25.09.2008
Dact: MD/3.10.2008 - 10 ex.
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
