Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 646
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Sorina
Grefier:
*************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.183 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri sau chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.183 din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, G, OG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,precum și în parte acțiunea reclamantelor, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele și în contradictoriu cu pârâții anterior menționați și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantelor și intervenientelor indemnizația lunară de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 punctul 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, reactualizată la data executării în raport cu indicele de inflație, după cum urmează:
1., pentru perioada 01.06.2004 -
01.02.2007, respectiv suma de 2280 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
2. G, pentru perioada 01.06.2004 - 01.02.2007,
respectiv suma de 2882 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
3., pentru perioada 01.06.2004 - 01.02.2007, respectiv
suma de 1955 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
4., pentru perioada 01.06.2004
- 01.02.2007, respectiv suma de 2460 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
5., pentru perioada 01.06.2004 - 01.02.2007,
respectiv suma de 2005 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
6., pentru perioada 01.08.2004 - 30.09.2004
în sumă de 146 lei;
7., pentru perioada 01.06.2004 - 01.02.2007,
respectiv suma de 1035 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
8., pentru perioada 01.06.2004 - 01.02.2007,
respectiv suma de 1989 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
9., pentru perioada 01.01.2005 -
01.02.2007, respectiv suma de 981 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
10., pentru perioada 01.09.2004 - 01.02.2007,
respectiv suma de 2058 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
11., pentru perioada 01.11.2004 -
01.02.2007, respectiv suma de 1876 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
12., pentru perioada 01.06.2004 -
01.02.2007, respectiv suma de 1402 lei și pentru viitor până la
încetarea situației creată prin discriminare;
13., pentru perioada 01.08.2004 -
01.02.2007, respectiv suma de 1368 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
14., pentru perioada 01.01.2005 -
01.02.2007, respectiv suma de 723 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
15., pentru perioada 01.06.2004 -
01.02.2007, respectiv suma de 1926 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
16. pentru perioada 01.01.2005 - 01.02.2007,
respectiv suma de 2175 lei și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare;
17., pentru perioada 01.06.2004 - 01.01.2005,
respectiv suma de 392 lei;
18., pentru perioada 01.06.2004 -
01.10.2005, respectiv suma de 1102 lei;
19. ,pentru perioada 01.06.2004 - 01.11.2004,
respectiv suma de 297 lei;
20. pentru perioada 01.06.2004 - 07.05.2007,
respectiv suma de 1879 lei
21. pentru perioada 01.06.2004 -07.05.2007, respectiv suma de 2095 lei și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze în bugetul pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare efectuării plăților acestor drepturi salariale.
A fost obligat Ministerul Justiției B să plătească reclamantelor suma de 502 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3141/103 din 01.06.2007, reclamantele, personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Roman, toate cu domiciliul ales la locul de muncă, respectiv R, p-ța - nr.1, județul N, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în B,-, Tribunalul Neamț, cu sediul în P N,-, județul N, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, p-ța - - nr.1-3, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante
reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe ultimii trei ani, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, după cum urmează:
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.11.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.09.2007 - 01.02.2007;
- - de la 01.01.2005 - 01.02.2007;
- - de la 01.08.2004 - 01.02.2007;
- - de la 01.01.2005 - 01.02.2007;
- - de la 01.06.2004 - 01.11.2004;
- - de la 01.06.2004 - 01.01.2005;
- - de la 01.06.2004 - 01.10.2005;
- - de la 01.01.2005 - 01.02.2007,
2. acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea pentru
tot personalul auxiliar de specialitate;
3. obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv
la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Roman; că, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră principiul potrivit căruia salariații, pentru muncă și pregătire profesională egală trebuie retribuiți în mod legal, același principiu regăsindu-se și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului și ale OG nr. 137/2000; că, contrar acestor principii consacrate de legislativ, Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000, a prevăzut în art. 19 pct. 3 că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară" și că, această modificare creat o discriminare între cele două categorii de grefieri.
În concluzie, au considerat reclamanții că astfel de practici adoptate de executiv și de legiuitor încalcă în mod flagrant egalitatea în drepturi, astfel cum este consacrată de Constituția României în art. 20 și art. 53, fiind discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
În dovedirea susținerilor, reclamanții au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 59 din 18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- ( 9-11) și sentința civilă nr. 838 din 05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- ( 97 -101) și au solicitat relații de la Tribunalul Neamț pentru confirmarea calității lor și faptului că nu au beneficiat de drepturile salariale solicitate, precum și efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți ca neîntemeiată, invocând dispozițiile Legii nr. 50/1996, conform cărora de drepturile salariale deduse judecății beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată. Consideră pârâtul că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
În apărare, pârâtul depus la dosar sentința civilă nr. 828 din 12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, sentința civilă nr. 557 din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și sentința civilă nr. 1496 din 11.06.2007 pronunțată în dosarul - de Tribunalul Sălaj ( 21-30).
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesual pasive, motivat de faptul că atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților le are Ministerul Justiției, raporturile de muncă existând între reclamanți și pârâți, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel. Totodată a arătat că, în cazul de față, ordonator principal de credite este Ministerul Justiției, singurul competent în a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării lui cu sumele respective. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că solicitarea reclamanților nu ține cont de faptul că sporurile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor categoriilor de funcționari, ci numai unei categorii exprese și limitative și că, în cauză, nu se justifică actualizarea sumelor pretinse.
Intervenienta, domiciliată în R, str. T,. 4,. D,. 72, județul formulat cerere de intervenție în nume propriu în cauza de față, arătând că, fost încadrată la Judecătoria Roman, în funcția de grefier din anul 1979 și până la data de 07 mai 2007, când s- pensionat.
De asemenea, în dosar formulat cerere de intervenție și intervenienta, domiciliată în R, str. -,. 14,. 17, județul N, arătând că, fost salariata Judecătoriei Roman, în funcția de grefier, începând din anul 1974 și până la data de 07 mai 2007, când s- pensionat.
Pârâtul, Ministerul Justiției, formulat întâmpinare la cererile de intervenție formulate în cauză, solicitând respingerea acestora ca nefiind admisibile în principiu, motivat de dispozițiile art. 49 și ale art. 52 din Cod procedură civilă, arătând că, în materia litigiilor de muncă terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi ce rezultă dintr-un raport de muncă în care subiect este persoană care figurează ca parte în cererea principală, avându-se în vedere caracterul personal al raportului de muncă.
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate și pe fond, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta va fi de respinsă, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și art. 118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor, pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamantele, și este întemeiată, în totalitate, iar acțiunea formulată de reclamantele, și și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele și sunt întemeiat, în parte, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
În baza dispozițiilor art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 cu modificările ulterioare, "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Aceste prevederi introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activități din cele enumerate mai sus și ceilalți grefieri (care în fapt au aceeași pregătire profesională), fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. i din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art. 1 din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În art. 2, OG nr. 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,categorie socială, convingeri, gen etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin indemnizația lunară de 10% din salariul brut acordată, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între persoanele cu aceeași pregătire profesională. Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr. 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară sub aspectul obligațiilor profesionale. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și ale art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, ale art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție, ale art. 6, 8, 39 (1) lit. "a", 40 (2) lit. "c" și "f" și ale art. 155 din Codul muncii și ale art. 20, art. 16 (1) și art. 41 din Constituție.
S- apreciat, astfel că indemnizația solicitată fost acordată discriminatoriu numai pentru personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea într-un anumit loc de muncă, această situație diferențiind clar și injust personalul auxiliar, prin aceasta introducându-se discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv, rațional și rezonabil.
În consecință, s- apreciat că, acordarea drepturilor salariale solicitate, nu determină implicit adăugare la lege, ci reprezintă aplicare prevederilor art. 269 din Codul muncii, urmând se dispune plata acestora, corespunzător perioadelor lucrate de către reclamante și interveniente, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă administrat în cauză ce se regăsește la filele 206 - 401 din dosar.
În considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului, obligația de plată cu acest titlu a drepturilor salariale cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la plata plății efective.
De asemenea, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț vor fi obligați să plătească reclamantelor, și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază brut prevăzută de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, rep. și pentru viitor, până la încetarea situației creată prin discriminare.
Capătul de cerere privind plata pentru viitor indemnizației lunare de 10%, prevăzută mai sus, formulat de către reclamantele, și și intervenientele și s- constatat fi neîntemeiat, întrucât, acestea, la data pronunțării hotărârii, nu mai desfășurau activitate în cadrul Judecătoriei Roman.
Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi obligat la alocarea și virarea in bugetul Ministerului Justiției a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale astfel stabilite.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța urmează să oblige pârâtul Ministerul Justiției, având în vedere calitatea sa de ordonator principal de credite, să plătească reclamantelor suma de 502 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert achitat de către acestea (141).
Prin sentința civilă nr.263 din 04.04.2008 Tribunalul Neamț a completat hotărârea de mai sus în sensul că a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 183/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3141/2007 pentru reclamanta trecându-se corect perioada pentru care se plătește suma de 1879 lei respectiv 1.06.2004 - 1.02.2007 în loc de 1.06.2004 - 7.05.2007.
A fost admisă în parte cererea de completare a sentinței de mai sus în sensul că s-a admis în parte cererea de acordare a îndemnizației lunare de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996 republicată și reactualizată în raport cu indicele de inflație la data executării și pe viitor și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei îndemnizația lunară de mai sus și pentru perioada cuprinsă între 2.02.2007 - 7.05.2007.
Totodată a respins cererea de acordare a acestor drepturi pentru perioada ulterioară datei de 7.05.2007, ca nefondată și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze în bugetul pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare efectuării plăților și a acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.-
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în motivare arată că nu are calitate procesuală în prezenta pricină întrucât nu are atribuții în angajarea și salarizarea recurentelor iar pe fond consideră hotărârea nelegală. -
Ministerul Justiției, prin recursul formulat a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantele nu se află în situații comparabile cu grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura de executare penală și executare civilă ca să beneficieze de un tratament preferențial și să pretindă despăgubiri pe motiv de discriminare. -
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor în legătură cu calitatea sa procesuală nu este întemeiat întrucât recurentul răspunde de coordonarea acțiunilor Guvernului cu privire la sistemul bugetar privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, pregătirea legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de executare, conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Mai mult de modul de compunere a bugetului depinde și executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, astfel cum impune art.------- din OUG nr.22/2002, lipsa de fonduri la capitolul cheltuieli făcând imposibilă executarea titlurilor.-
Critica recurenților referitoare la nelegalitatea hotărârii primei instanțe se găsește a fi întemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, constând din îndemnizația lunară de 105 din salariul brut, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății pe ultimii trei ani, și până la zi, precum și acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, arătând că, față de prevederile Legii nr.50/1996 și OG nr.8/2007, art.6 alin.(2) Codul Muncii, art.2 din OG nr.137/2000, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.3 din Legea nr.567/2004 și art.20 din Constituție, sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile susmenționate la fel ca și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
Potrivit Hotărârii CEDO pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28 mai 1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție doar atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Fredin contra Suediei la 18 febr.1991, Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei din 23 iunie 1993 - etc.-----).
Conform art.41 alin(4) din Constituție, art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană revizuită, art.7 lit.a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art.1 alin.(2) lit. i) din OG nr.137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, ale aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării. -
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că munca pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa. -
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la îndemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula. -
În speță,reclamanții au un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr.387 din 22.09.2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art.19 alin(3) din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.(2) din OG nr.8/2007, nu determină o discriminare între reclamanți și aceste categorii de grefieri.
În atare situație hotărârea primei instanțe cum a fost completată se constată a fi nelegală și în baza art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile și va modifica sentința recurată în sensul considerentelor.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile promovate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.183 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Modifică în parte sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Pentru judecător - plecată
În concediu de odihnă
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
red.sent.
red.dec.JG
Tehn.red.EG/6 iulie 2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina
