Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 685
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect Litigiul de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 53 din 3.10.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimat fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar duplicatele cererii de recurs de către recurenta, duplicate care au fost comunicate intimaților. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Vaslui sub nr. 1160/89/14.05.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui, solicitând obligarea acestora să-i recunoască vechimea în muncă în calitate de secretar-dactilograf (echivalent în prezent cu funcția de grefier sau grefier-arhivar) începând cu data de 17.11.1995, precum și să-i achite drepturile bănești cuvenite acestei funcții începând din 17.11.1995, la zi și în viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariată la notariatul de Stat V în perioada 03.01.1992-17.11.1995, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, având funcția de secretar-dactilograf II, gradația 1, cu studii medii, salarizată, în baza Legii nr. 52 din 29 iulie 1991, Anexa nr. 4, poziția nr. 8, cu un salariu de 35.200 lei, indexat ca urmare a actelor normative în vigoare de la acele date, ajungând în data de 01.10.1995 la cuantumul sumei de 166.600 lei, echivalent cu al unui executor judecătoresc III, cu studii medii salarizat după același temei legal, dar la poziția nr. 18.
La data de 17.11.1995 - în conformitate cu art. 112, aliniat 2 din Legea nr. 36/12.05.1995, prin care se precizează "că personalul rămas disponibil în urma desființării notariatelor de stat, va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiției, în sistemul sau dar numai în condițiile legii", a fost încadrată prin transfer în interes de serviciu la Tribunalul Vaslui, dar în funcția de agent procedural, post pentru care sunt necesare doar studii generale, cu un salariu indexat de 147.700 lei, mai mic față de cel pe care îl avea, cu toate că are studii medii, deci încălcându-se Codul muncii, Legea nr. 10/1972, art. 18.
În această conjunctură, reclamanta a considerat că a fost discriminată față de celelalte colege ale sale, nemaifiind tratată egal, încălcându-se principiul fundamental în cadrul relațiilor de muncă, respectiv al egalității între cetățeni, având aceleași drepturi ca și acestea.
A considerat că situația sa va fi rezolvată în timp, însă este în continuare lipsită de cele cinci trepte de salarizare câștigate prin lege, până la data de 17.11.1995.
Consideră că ar fi trebuit să ocupe funcția de grefier sau grefier-arhivar, având pregătirea și vechimea necesare, iar statutul său ar fi trebuit să fie de personal auxiliar de specialitate și nu de personal conex, beneficiind de toate drepturile cuvenite acestei categorii.
Alăturat acțiunii a fost depusă copia carnetului de muncă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că încadrarea personalului rămas din fostele Notariate de Stat, neangajat de către notarii publici conform art. 112 din Legea nr. 36/1995, nu presupune obligația încadrării pe aceeași funcție în sistemul justiției, dacă o astfel de funcție nu există sau obligația încadrării pe alte funcții decât cele existente în schema de personal.
De asemenea, salarizarea fiind stabilită prin lege specială, dacă în perioada 1995-2008 reclamanta fost încadrată în funcția de agent procedural, nu există nici un temei legal pentru a solicita și a i se recunoaște vechimea în funcția de grefier sau de grefier-arhivar, din moment ce nu a fost încadrată pe una din aceste funcții și nu a desfășurat activitate specifică acestor funcții.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2008, Tribunalul Vasluia trimis cauza spre soluționare Curții de APEL IAȘI, conform art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 53 din 3 octombrie 2008, Curtea de APEL IAȘIa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei este nefondată.
Practic, reclamanta contestă redistribuirea sa în baza art. 112 din Legea nr. 36/1995 de la fostul Notariat de Stat, unde avea funcția de secretar-dactilograf II gradația 1, la Tribunalul Vaslui, în funcția de agent procedural.
În cartea de muncă s-a menționat la poz. 43, din data de 17.11.1995 "transfer în interesul serviciului".
Ca atare, în situația în care reclamanta a constatat nelegalitatea actului de transfer, avea posibilitatea să-l conteste, în conformitate cu dispozițiile art. 174 din Legea nr. 10/1972 (fostul Cod al muncii).
Însă, având în vedere că aceasta a acceptat în perioada 1995-2008 modificarea contractului său de muncă (urmare a transferului) atât sub aspectul funcției, cât și al salariului, reclamanta nu poate solicita să i se recunoască vechimea într-o funcție pe care nu a avut-o și nici să i se plătească drepturile bănești pentru o activitate pe care nu a desfășurat-o efectiv.
Nu se poate vorbi de o îngrădire a dreptului la muncă și la încălcarea principiilor egalității în fața legii și cu discriminări, atât timp cât reclamanta - deși avea posibilitatea legală - nu a contestat actul de transfer ci, dimpotrivă, și-a exprimat consimțământul tacit la modificarea contractului de muncă desfășurând activitatea de agent procedural timp de peste 12 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că transferul în interes de serviciu a fost impus de Ministerul Justiției, iar la acea dată nu puteau fi contestate nemulțumirile pe linie profesională.
Mai susține recurenta că a fost prejudiciată, material, moral și chiar discriminată față de alte colege din V și din țară, care au fost preluate pe aceleași posturi avute anterior și că au fost încălcate mai multe prevederi legale: HG nr. 281/1993, Legea nr. 36/1995, art. 38 alin. 1, art. 16 alin. 1, art. 15 alin. 1 și 2, art. 11 alin. 1 și art. 20 alin. 1 din Constituție, art. 18 din Legea nr. 10/1972, art. 21 din OG nr. 137/2000, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Concluzionează recurenta că, prin transfer, nu i-a fost garantată și asigurată remunerația de 166.600 lei, neluându-se măsurile potrivite la acea dată.
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă, înregistrată inițial la Tribunalul Vaslui, recurenta reclamantă a solicitat "recunoașterea vechimii mele în muncă în calitate de secretar-dactilograf (echivalent în prezent cu funcția de grefier sau grefier arhivar), începând cu data de 17.11.1995; să mi se achite drepturile bănești cuvenite acestei funcții, începând din 17.11.1995, la zi și în viitor."
Acesta este obiectul dedus judecății, asupra căruia aveau obligația să se pronunțe judecătorii fondului. Potrivit art. 296 alin. 1 Codul muncii în vigoare, vechimea în muncă se probează cu carnetul de muncă. În carnetul de muncă al recurentei, se menționează că, începând cu data de 17.11.1995, aceasta a funcționat ca agent procedural, așa încât prima instanță nu-i putea "recunoaște", contrar mențiunilor din carnetul de muncă și activității efective desfășurate de recurentă, vechimea în muncă în calitate de secretar-dactilograf ori grefier sau grefier arhivar, cu consecința plății drepturilor bănești cuvenite acestei funcții, pe care recurenta nu a îndeplinit-
Deși acesta a fost obiectul cererii de chemare în judecată, iar prima instanță a reținut, în mod corect, că era necesar ca recurenta să fi contestat transferul în interesul serviciului din funcția de secretar dactilograf, în cea de agent procedural, recurenta critică, și în prezentul recurs, "neluarea măsurilor potrivite pentru păstrarea salariului de 166.600 lei, la acea dată".
Astfel, susține recurenta că transferul i-a fost impus de Ministerul Justiției, însă Curtea constată că redistribuirea sa, pe care putea să o refuze, dar la care a consimțit în mod tacit, a fost impusă de lege, respectiv de prevederile art. 112 din Legea nr. 36/1995, ca urmare a reorganizării activității notariale. De asemenea, nu sunt dovedite susținerile recurentei privind imposibilitatea contestării, în anul 1995, nemulțumirilor profesionale și nici susținerile acesteia privind amenințările la care a fost expusă. Mai mult, prima instanță a și reținut că recurenta avea posibilitatea de a contesta nelegalitatea actului de transfer, în condițiile Codului muncii în vigoare la acea dată.
Ca atare, neconstatându-se nelegalitatea actului de transfer, nu se poate constata nici că recurenta a fost discriminată ca urmare a salarizării sale inferioare și nici că au fost încălcate prevederile legale invocate de recurentă.
De altfel, nici nu sunt aplicabile, în cazul recurentei, prevederile pct. 13 și 14 din anexa 12 la HG nr. 281/1993, care vizează trecerea pe aceeași funcție, grad sau treaptă profesională. De asemenea, nu rezultă care ar fi fost măsurile ce puteau fi luate pentru "păstrarea salariului de 166.000 lei, la acea dată" și nici cum au fost încălcate prevederile constituționale invocate de recurentă, prevederi care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, dreptul la muncă ori consacră principiul neretroactivității legii, pe care chiar recurenta îl ignoră, solicitând aplicarea prevederilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, corect art. 27 alin. 1, pentru un pretins act de discriminare care a avut loc în anul 1995. În același sens, nu rezultă nici încălcarea prevederilor actelor internaționale care recunosc și garantează dreptul la muncă, respectiv a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale menționat de recurentă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 53/03.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
09.07.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
