Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 686
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și G împotriva sentinței civile nr. 35 din 18.09.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind Guvernul României, Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având in vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, până la plata efectivă.
Reclamanții au solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au aratat că prin nr.OG 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de bugetari, s-a creat un caz de discriminare.
Prin nr.OG 8/2007, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin inițierea unei modalități de salarizare, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea nr. 50/1996.
Au mai susținut reclamanții că nr.OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate pe baza valorii de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent, și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Acțiunile formulate de magistrați, prin care au solicitat creșteri salariale, "discriminați fiind față de alte categorii din sistemul public", au fost admise.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Instanțelor Militare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în calitatea lor de angajatori, nu au competență de legiferare în domeniul salarizării, ci doar fac plățile salariilor în funcție de normele date în acest sens. Reclamanții îi cheamă în fața instanței pentru a îndrepta ceea ce se impută altor subiecți de drept, lucru imposibil prin prisma calității lor.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece normele criticate nu sunt discriminatorii. Este dreptul legiuitorului de a reglementa nivelul de salarizare al personalului bugetar, în funcție de un sistem de factori, printre care și alocația sumelor de la bugetul de stat. Reclamanții se identifică eronat ca fiind în situații identice/similare cu personalul beneficiar al indexărilor pentru anul 2007, iar Ministerul Apărării, care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a elaborat bugetele pe anii 2007 și 2008, în deplină concordanță cu actele normative în vigoare, nu este în culpă procesuală și nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, care nu sunt prevăzute în dispozițiile legale.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat, în condițiile art. 61-63 Cod procedura civilă și art. 17 din Legea nr. 146/1997, cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat, în primul rând, excepția necompetenței materiale a instanței. Arată pârâtul, menționând dispozițiile art. 52 și 126 pct. 6 din Constituția României, precum și dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, că o eventuală vătămare a drepturilor lor subiective și, pe cale de consecință, existența unei răspunderi administrativ-patrimoniale a autorității publice centrale, nu poate fi analizată și stabilită decât de instanțele specializate de contencios administrativ, motiv pentru care solicită declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În al doilea rând, pârâtul a invocat excepția lipsei sale de capacitate juridică civilă. Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare, Guvernul, care este un organ colegial, fără personalitate juridică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Este o capacitate juridică specială de drept public, iar raporturile juridice în care participă Guvernul nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a organului administrației publice centrale.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reclamanții solicită, în realitate, extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorările salariale ale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat însă instanța de judecată nu are competența de a crea, abroga sau modifica dispozițiile uni legi și nici nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. 1 din Constituția României.
De asemenea, susținerile reclamanților referitoare la existența unui prejudiciu și a unei răspunderi de natură civilă a Guvernului României, întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, sunt nu numai nefondate, ci și în contradicție cu prevederile constituționale și ale legilor speciale care reglementează organizarea și funcționarea Guvernului, precum și răspunderea membrilor acestuia.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat un punct de vedere cu caracter consultativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.A susținut pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, Tribunalul Iași, având în vedere dispozițiile art. II pct. 2 din nr.OUG 75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu nr-.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Față de excepțiile invocate, Curtea, ca instanta de fond, a constatat următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Guvernul României este neîntemeiată.
Prin cererea introductivă, reclamanții nu au solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că aceste litigii se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Ceea ce se solicită de către reclamanți, aflați în raporturi juridice de muncă întemeiate pe contracte individuale de muncă, este plata despăgubirilor reprezentând creșterile salariale acordate altor categorii de bugetari, în condițiile art. 269 Codul muncii și art. 27 din nr.OG 27/2000, competența de soluționare aparținând instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, în conformitate cu art. I alin. 1 din G nr. 75/2008 și art. 284 alin. 2 Codul muncii.
Neîntemeiate sunt și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare recunosc, chiar prin întâmpinare, calitatea lor de angajatori ai reclamanților, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 282 lit. b Codul muncii, au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, al cărei obiect este reprezentat de plata unor drepturi salariale neacordate discriminatoriu, conform susținerilor reclamanților.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, se constată că aceasta este întemeiată. Potrivit prevederilor constituționale și ale legii speciale de organizare și funcționare, Guvernul României, ca organ colegial, fără personalitate juridică, are capacitatea de a sta în judecată, în calitatea de pârât, numai atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Așadar, Guvernul României, care nu este angajatorul reclamanților, nu are, în prezenta cauză, capacitate juridică civilă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Militar Iași, iar reclamantul G face parte din categoria personalului conex din cadrul aceleiași instanțe militare.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, reclamanții sunt salarizați potrivit nr.OG 8/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Prin acte normative succesive, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca și în anii anteriori, de majorările anuale. Astfel, s-au acordat majorări salariale următoarelor categorii socio-profesionale: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/ 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/2007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007); personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Reclamanții susțin că s-a creat un caz de discriminare prin excluderea lor de la creșterile salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar, întrucât nu s-a modificat, până în prezent, valoarea de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Examinând anexele 1a, 1b și 1c la OG nr. 8/2007, se constată, într-adevăr, că valoarea de referință sectorială a rămas neschimbată pe parcursul întregului an 2007, fiind de 280,64 lei. S-au modificat însă, în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 septembrie 2007 și de la 1 octombrie 2007, coeficienții de multiplicare aferenți fiecărei funcții, coeficienți prevăzuți în cele 3 anexe
Modificarea coeficienților a fost în sensul creșterii lor. Astfel, cu titlu exemplificativ, evoluția coeficientului de multiplicare pentru un grefier grad I, cu studii superioare, în cele 3 etape, este următoarea: ianuarie-31 martie 2007, 5,250; 1 aprilie-30 septembrie 2007, 5,355; de la 1 octombrie, 5,997.
Cum salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, se constată că, orice creștere a coeficientului de multiplicare, determină și creșterea salariului de bază, așa încât nu se poate reține, așa cum susțin reclamanții, că au fost excluși de la creșterile salariale acordate, în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Mai mult, art. 29 din nr.OG 8/2007 face în mod direct referire la cele 3 etape de majorare ale salariilor de bază individuale lunare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Față de considerentele expuse,Curtea a respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât fiind respinsă.
Neputându-se reține existența unei discriminări directe sau indirecte între reclamanții,
, și G și alte categorii de personal din sectorul bugetar, acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată, ca și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în condițiile art. 60-63 Cod procedura civilă.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții, și G, considerand-o nelegala si netemeinica prin prisma disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Au arătat recurentii că dispozitiile art.154 si 155 din Codul muncii le sunt aplicabile si ca prin OG 10/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru toate celelalte categorii ale personalului din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor s-a creat un caz de discriminare, fiind incidente art.2 al.1, 2 si 27 din OG 137/2000. salariale prevazute de OG10/2007 nu au fost acordate magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, motivandu-se nefondat ca pentru aceste categorii au existat cresteri salariale in anii 2006 si 2007.
Totodata, prin nr.OG 8/2007, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin inițierea unei modalități de salarizare, stabilind doar salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate pe baza valorii de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent, și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, crescand astfel nesemnificativ doar coeficientul de multiplicare. Aceasta nu are insa legatura, sustin recurentii, cu indexarea salariilor personalului auxiliar.Ca atare, asa zisele cresteri salariale
nu sunt unele reale din moment ce devalorizarea monedei nationale nu este acoperita.
Intimatii Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Apărării si Guvernul Romaniei au formulat intampinari, solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararii de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Asa cum corect a retinut prima instanta, reclamanții recurenti, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Militar Iași, iar reclamantul G face parte din categoria personalului conex din cadrul aceleiași instanțe militare.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, reclamanții sunt salarizați potrivit nr.OG 8/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Prin acte normative succesive, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca și în anii anteriori, de majorările anuale. Astfel, s-au acordat majorări salariale următoarelor categorii socio-profesionale: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/ 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/2007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007); personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Reclamanții susțin prin actiunea introductiva si reitereaza in recurs faptul că s-a creat un caz de discriminare prin excluderea lor de la creșterile salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar, întrucât nu s-a modificat, până în prezent, valoarea de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Examinând anexele 1a, 1b și 1c la OG nr. 8/2007, se constată, într-adevăr, că valoarea de referință sectorială a rămas neschimbată pe parcursul întregului an 2007, fiind de 280,64 lei. S-au modificat însă, în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 septembrie 2007 și de la 1 octombrie 2007, coeficienții de multiplicare aferenți fiecărei funcții, coeficienți prevăzuți în cele 3 anexe
Modificarea coeficienților a fost în sensul creșterii lor. Cum salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, se constată că, orice creștere a coeficientului de multiplicare, determină automat și creșterea salariului de bază, așa încât nu se poate reține că recurentii au fost excluși de la creșterile salariale acordate în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Mai mult, art. 29 din nr.OG 8/2007 face în mod direct referire la cele trei etape de majorare ale salariilor de bază individuale lunare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Față de considerentele expuse,Curtea constata ca in mod judicios si cu aplicarea corecta a legii, instanta de fond a constatat ca nu se poate reține existența unei discriminări directe sau indirecte între reclamanți și alte categorii de personal din sectorul bugetar. Astfel, nefiind incidente disp.art.304 pct.9 pr.civ. in baza art.312 al.1 pr.civ. se va respinge recursul si se va mentine sentinta recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, si G impotriva sent.civ. nr. 35 din 18.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
01.07.2009-2 ex.-
Curtea de Apel I: -;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina
