Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 687

Ședința publică de la 17 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei

JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică

- -

GREFIER -

La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 475/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei,după care:

Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, solicitându-se judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor civile de față constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- din 10.12.2007 reclamanții G, -, -, -, în calitate de judecători la Judecătoria Onești, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt judecători la Judecătoria Onești și sunt discriminați față de procurorii A și T care din punct de vedere al salarizării, sunt asimilați cu procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Au mai arătat reclamanții că diferența importantă de salarizare stabilită prin OUG nr. 27/2006 nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. II al.2 din OUG 27/2006, procurorii din cadrul DIICOT și DNA beneficiază în plus și de drepturile stabilite expres pentru aceștia prin alte acte normative, că acest mod de salarizare creează o inegalitate vădită între nivelul îndemnizațiilor acordate magistraților și procurorilor A și DIICOT fiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 al.1 din Constituția României, principiul egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin art.23 al.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, principiul interzicerii oricărei discriminări prevăzut de art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În final, reclamanții au solicitat judecata în lipsă în baza art. 242 pct. 2. pr. civ.

Prin sentința civilă nr. 475/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în cauză s-au dispus următoarele:

- respingerea ca nefondată a excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

- admiterea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu consecința obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, începând cu data de01.04.2006, la zi șiîn continuare până la încetarea stării de discriminare,despăgubiri actualizate cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.

- obligarea Tribunalului Bacăua efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare acordării acestor despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării trebuie respinsă deoarece potrivit art. 27 al. 1 și 3 din OG nr. 137/2000 persoanele ce se consideră discriminate pot să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirii situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.

Reclamanții nu au solicitat obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la plata despăgubirilor bănești în litigiu însă atâta vreme cât acesta a fost chemat în judecată, în raport de dispozițiile procedurale civile nu poate avea decât calitatea de pârât.

Reclamanții sunt judecători la Judecătoria Onești fiind salarizați potrivit prevederilor nr.OUG 27/2006.

Procurorilor din cadrul și li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( Anexa 1 lit. A pct. 6-13), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia prin alte acte normative astfel cum se prevede la art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007.

Din cuprinsul OUG nr. 27/2006 rezultă că salarizarea personalului prevăzut în acest act normativ se efectuează în funcție de nivelul instanțelor, de funcția de deținută și de vechimea în magistratură, acest ultim criteriu fiind și o condiție pentru promovarea sau numirea la o instanță sau un parchet de un nivel superior.

Criteriul vechimii în magistratură a fost eliminat în ceea ce-i privește pe procurorii și aceștia fiind salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție chiar dacă nu au vechimea necesară conform art. 44 al. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, consecința fiind instituirea unui dublu sistem sub aspectul salarizării. Într-un sistem se ține seama de condițiile de vechime minimă necesară pentru o anumită instanță sau un anumit parchet iar în celălalt, al procurorilor și, salarizarea este corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără a se solicita vechimea minimă necesară pentru acest nivel.

De altfel, potrivit art. 87 și art. 75 din Legea nr. 304/2004, apartenența procurorilor și la aceste structuri este temporară, așa încât nu dispun cert și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. VI/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial a unor magistrați constând în apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției pe considerentul că domeniile în care ar activa reclamă o specializare particulară.

Potrivit art. 2 al. 1 din NR.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca efect sau ca scop restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În același articol la alineatul 3 se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile și practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar motivele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.

În speță distincția s-a făcut după categoria socio profesională și locul de muncă, acestea fiind criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii. Diferența de tratament s-ar fi justificat dacă legiuitorul ar fi prevăzut că pentru a beneficia de o asimilare salarială superioară este necesară și o calificare superioară dar legiuitorul nu a prevăzut o asemenea condiție pentru procurorii și și în acest fel s-a încălcat principiul egalității de tratament în salarizare care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație corespunzătoare.

Pentru aceste considerente instanța a constatat că acțiunea este întemeiată și a admis-o în parte în temeiul art. 263 coroborat cu art. 27 din OG nr. 137/2000 reclamanții fiind îndreptățiți pentru discriminarea creată la o despăgubire proporțională cu prejudiciul suferit, care va fi raportată la prevederile art. 11 al. 1 din OUG nr. 27/2006 ce s-a calculat începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ și nu începând cu data de 01.01.2005 - data intrării în vigoare a Legii 508/2004 astfel cum au precizat reclamanții.

Despăgubirile cuvenite reclamanților au fost actualizate cu rata inflației având în vedere devalorizarea continuă a monedei naționale și prevederile art. 161 Codul Muncii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor. Ambele recursuri au fost motivate prin însăși cererile de recurs și sunt scutite de plata taxelor judiciare.

Inițial recursurile au fost înaintate unde s-au înregistrat sub nr-, iar prin. 3716/23.03.2009 cauza s-a declinat în favoarea Curții de APEL BACĂU, urmare a Deciziei nr. 104/2009 a Curții Constituționale.

Pe rolul Curții cauza s-a înregistrat sub nr-.

Ministerul Justiției ( actual Ministerul Justiției și ) a invocat în drept motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă și de modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs acest recurent a invocat în esență următoarele argumente.

- Prin acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare a autorității legiuitoare ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut la art.304 pct.4 Cod procedură civilă.

- Interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor OG137/2000 a fost înlăturată ca neconstituțională prin. Curții Constituționale nr.818/2008.

- Greșit s-a reținut existența unei situații discriminatorii care determină incidența dispozițiilor nr.OG137/2000 din moment ce criteriul principal de departajare avut în vedere de legiuitor la stabilirea salarizării magistraților este acela al nivelului instanței sau parchetului, iar procurorilor din cadrul DIICOT și DNA li se acordă drepturile procurorilor de la Parchetul de pe lângă numai pe durata numirii în aceste structuri. Deci nu s-au instituit pentru procurori reguli diferite de promovare în profesie față de JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică

Ministerul Economiei și Finanțelor ( actual Ministerul Finanțelor Publice ) prin FP.B a invocat în susținerea recursului următoarele:

- a fost obligat la a vira fondurile necesare achitării sumelor acordate în calitate de chemat în garanție, fără a se preciza un temei legal;

- deși a invocat în întâmpinare lipsa calității sale procesual pasive instanța a reținut totuși calitatea sa procesuală cu nesocotirea dispozițiilor art. 25 din Decretul 31/1924, art. 3 pct. 57 din HG1574/2003;

- nu are nici un raport juridic cu reclamanții de natură a-i crea obligația plății de drepturi salariale.

- nu putea fi obligat alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor respective.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare la recurs ( fl. 10 ) însoțită de practică în spețe similare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate invocând criteriul definitoriu în stabilirea salarizării al vechimii în magistratură, considerentele. nr. 6 Secțiilor Unite a, dispozițiile art. 7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din CEDO, Protocolul 12 la convenție, art. 16 Constituție, art. 6 alin.2 muncii.

Analizând sentința recurată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele: Contrar susținerii Ministerului Justiției, speța deduce analizei nu acordarea unui drept de natură salarială, ci a despăgubirilor bănești cuvenite în baza nr.OG137/2000,ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare invocate, despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13 la.G nr.27/2006.

Dreptul instanțelor judecătorești de a acorda astfel de despăgubiri este prevăzut de actul normativ mai sus-menționat (.nr.OG137/2000 ), astfel că nu poate fi primită critica acestui recurent- pârât conform căreia prima instanță și-ar fi depășit limitele puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare.

În speță s-a pus problema dacă dreptul reclamanților de a nu fi discriminați a fost sau nu încălcat, or acest drept este recunoscut de lege (art.16 din Constituție, art.14 din Convenție, etc.), astfel că nu poate fi reținută susținerea pârâtului care face referire la lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul valorificat prin acțiune.

Însă, solicitarea de a se constata că printr-o reglementare dintr-o lege sau dintr-un alt act normativ s-au instituit drepturi doar în favoarea unor persoane, si astfel s-au creat situații discriminatorii față de alte persoane neavute în vedere de aceste texte,excede( în aceste moment ) cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 urmare a constatărilor Curții Constituționale din. 818-821/2008, și mai ales din. 1325/4.12.2008 conform căroradispozițiileOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare au fost declarate ca neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Mai mult, în cauză se pretinde că prin grila de salarizare diferită prevăzută pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA în anexa I lit.A pct. 6-13 la.OUG27/2006 se instituie un tratament discriminatoriu pentru restul magistraților ce rămân salarizați conform punctelor 14-31 aceleiași anexe, încălcându-se astfel principiul de salarizare consacrat de art. 41 alin.4 Constituție și art. 6 alin.3 muncii.

Însă se pierde din vedere un aspect esențial, respectiv faptul căaceste grile stabilesc diferențieri privind salariul de bazăîn funcție de felul diferit al muncii, de cerințele și condițiile de muncă diferite funcție de nivelul parchetului pe lângă care funcționează aceste structuri,iar nu diferențieri ale acelor elemente accesorii și variabile salariului (definit de art. 155.muncii și art. 38 alin.4 din CCM unic la nivel național ) constituite de sporuri și alte adaosuri, singurele în raport cu care se poate discuta despre eventuale tratamente cu caracter discriminatoriu ( a se vedea în acest sens considerentele. nr. 6/2007, nr. 46/2008 ale pronunțate în recurs în interesul legii ).

Prin urmare, față de aceste situații, constatându-se că hotărârea recurată este dată cu aplicare greșită a legii se va dispune admiterea recursurilor.

De menționat că recursul MFP va fi admis ca o consecință a admiterii pe fond a recursului și nu pentru motivele invocate, motive care nu vor fi reținute întrucât:

- partea este în eroare, căci nu a fost obligată în calitate de chemat în garanție, ci de pârât, și nu a fost obligat împreună cu ceilalți reclamanți la plata de drepturi salariale, ci de a aloca sumele necesare respectivelor despăgubiri;

- la fond nu a formulat întâmpinare, nu și-a trimis reprezentant în instanță și nu a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive;

- calitatea sa procesuală în alocarea de fonduri necesare plății de către Ministerul Justiției ( actual Ministerul Justiției și Libertăților ) a despăgubirilor pe care eventual trebuia să la achite este dată atât de dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, cât și de prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților. Și nu în ultimul rând trebuiesc amintite dispozițiile Ordinului comun nr. 3774/C/22.08.2008 ce stabilește obligația acestui recurent de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale între care se regăsește și cel ce face obiectul prezentului litigiu.

Drept consecință a admiterii recursurilor, se va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondate recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 475/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Modifică în tot sentința recurată.

Respinge ca nefondată acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică

pt.

aflată în

Președinte instanță,

GREFIER,

red.sent./

red.dec. /26.06.

tehnored. /3 ex./29.06.

Președinte:Petrina Manuela Aștefănesei
Judecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Bacau