Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 698
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice I, împotriva sentinței civile nr. 299 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind:, -, -, -, -, (Fostă ) I, (fostă ), (Fostă ) -, R, -, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul București, Tribunalul Botoșani, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după trimiterea acestuia de la.- urmare deciziei nr. 104/ 20.01.2009 a Curții Constituționale,s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs,nu s-a depus întâmpinare. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție a depus la dosar - prin serviciul de registratură - concluzii scrise. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra celor trei recursuri, potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Intimatul depune la dosar concluzii scrise și un înscris.
Instanța, din oficiu, în raport de data introducerii acțiunii 16.07.2007, cu privire la intimatul invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.06.2004 - 15.07.2004. Cu privire la ceilalți intimați instanța din oficiu invocă prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.07.2004-15.07.2004.
Interpelat, intimatul precizează că înțelege să formuleze concluzii și să răspundă la excepția invocată de instanță și pentru ceilalți intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul atât cu privire la recursurile declarate cât și cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță, din oficiu.
Intimatul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Iași. Solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioadele arătate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Iași reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, (fostă ), (fostă ) -, R, -, - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Iași, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul București, Tribunalul Botoșani, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 iulie 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că pentru perioada pentru care solicită acest spor au funcționat ca judecători iar potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 /1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar și că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Au mai menționat că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei a aratat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamantă în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, a fost abrogat total și expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
A mai aratat pârâtul că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat prin cerere alegerea domiciliului procedural la sediul DGFP I în temeiul disp.art.87 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor. In acest sens a anexat în copie Ordinul MFP nr.349/2007. De asemenea,a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece instituția nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate cu reclamanții.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, pentru perioada 01.07.2004 - 01.02.2007 în ceea ce-i privește pe reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, (fostă ), (fostă ) -, R, -, -.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin OG 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse mai sus, văzând și disp.art.8 din OUG nr.22/2002 instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.07.2004- 01.02.2007 si 01.07. 2004 - 1.02.2007 pentru reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, (fostă ), (fostă ) -, R, -, -.
Pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.06.2004- 01.08.2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamantul .
Pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției au fost obligați să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.05.2005- 10.07.2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamanta.
Pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției au fost obligați să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 15.08.2005- 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamanta .
Pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava și Ministerul Justiției au fost obligați să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 15.05.2006- 31.01.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamanta -.
Pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI au fost obligați să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.08.2004- 20.04.2005, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamanta .
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vaslui și Tribunalul Neamț, având în vedere că perioadele în care judecătorii și au funcționat la judecătoriile R, respectiv Bârlad a fost considerata a nu se încadra în perioada 01.06.2004 - 01.02.2007 pentru care instanța de fond a acordat sporul solicitat de reclamanți.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care ceilalți pârâți au fost obligați prin hotărâre.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor si Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie, considerand-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului său, Ministerul Finanțelor Publice-prin I consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Citând dispoziții din OUG 75/2008 și Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650-/C, recurentul susține că dată fiind existența unor obligații de plată stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri care să oblige la ceea ce este deja obligat prin lege.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul ca hotărârea pronunțată de prima instanță este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată in esența faptul că în mod greșit instanța de fond a considerat ca abrogarea art.47 din Legea 50/1996, învederat de reclamanti în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, este nelegala intrucat textul a fost abrogat total și expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 iar aceasta abrogare nu a avut drept consecinta diminuarea ci cresterea indemnizatiilor magistratilor.
A mai aratat pârâtul recurent că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază iar sporul de risc nu face obiectul disp.art.16 din Constitutie, art.155 din muncii ori al Directivei Consiliului 89/391/12.06.1989.
A invocat Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că instanța de fond a acordat un drept pe care legiuitorul a înteles să nu il mai acorde, abrogând Legea 50/1996 prin OG8/2007. Ca atare, actiunea era neîntemeiata pentru perioada 1.08.2004-20.04.2005.
A mai invocat recurentul ca art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 iar prin Decizia 21 / 2008 Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a referit la acordarea sporului doar pana la data de 01.02.2007, data cand a intrat in vigoare OG8/2007 care a abrogat prin art.30 dispozitiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Motivează, de asemenea recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr.388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciază că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
A mai sustinut recurentul ca in mod eronat tribunalul a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Finanțelor Publice.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct. 3, 4 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a invocat prioritar, din oficiu, în raport de data introducerii acțiunii-16.07.2007, cu privire la intimatul excepția de ordine publica a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.06.2004 - 15.07.2004 iar cu privire la ceilalți intimați, pentru perioada 01.07.2004-15.07.2004.
de aceasta exceptie, Curtea constata urmatoarele:
Conform disp.art.295 alin.2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Potrivit disp.art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimatii reclamanti au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 16.07.2004-01.02.2007, însă instanta de fond, in mod nelegal a acordat aceste drepturi cu data de 01.06.2004 pentru reclamantul si cu data de 01.07.2004 pentru ceilalti reclamanti, acțiunea fiind formulată la data de 16.07.2007, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru o parte din drepturile salariale succesive solicitate.
Nu se poate considera ca prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și Cap. VI, pct.3.2, Anexa 2 fost intrerupt cursul prescriptiei si nici că dreptul s-a născut după pronunțarea Deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008. Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. Decizia în interesul legii presupune, implicit, că persoane interesate s-au adresat, anterior pronunțării acesteia, instanțelor judecătorești, în vederea recunoașterii dreptului patrimonial pretins a fi supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de OG nr. 83/2000, și că instanțele judecătorești au soluționat aceste cereri, deci că dreptul la acțiune - care nu se confundă cu dreptul material - se născuse. Prin urmare, nimic nu a împiedicat pe intimați, ca și pe orice altă persoană, să ceară, deci să exercite dreptul la acțiune supus prescripției, și, eventual, să obțină în justiție, anterior pronunțării deciziei în interesul legii, protecția dreptului său material.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, reclamantii sunt îndreptățiti să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.06.2004 - 15.07.2004 respectiv 01.07.2004-15.07.2004 sunt prescrise extinctiv.
In ceea ce privește recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B si Ministerul Finanțelor Publice,Curtea constata ca acestea sunt nefondate.
În speță, reclamanții, ce fac parte din categoria magistraților și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Daca Inalta C de Casatie si Justitie ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrarii in vigoare a OG8/2007 ar fi aratat expres aceasta imprejurare in continutul deciziei, decizie ce a fost pronuntata la data de 10.03.2008, si nu ar fi retinut ca dispozitiile art.47 din Legea 50/1996 nu si-au incetat aplicabilitatea.
Curtea constată nefondată și critica recurentului referitoare la obligarea la plata actualizată a drepturilor corespunzătoare sporului de vechime, pentru perioada ce nu intră sub incidența prescripției.
Reactualizarea unei creanțe ca expresie a monetarismului reprezintă actualizarea unei creanțe în funcție de devalorizarea monedei de plată de la data la care dreptul era datorat și până la data plății efective, în funcție de indicele de inflație. Aceasta constituie o aplicație a principiului reparării integrale a prejudiciului creat prin neplata la termen a drepturilor salariale cuvenite. Prin consecință, câtă vreme recurentul, în calitate de debitor nu și-a executat la termen obligațiile de plată către reclamanți, este ținut la plata sumei rezultată prin aplicarea indicelui de inflație.
Referitor la cererea de chemare in garantie, in mod corect tribunalul a respins-o, nefiind intrunite conditiile art.60 pr.civ.
In ceea ce priveste criticile recurentului Ministerul Finantelor Publice, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanti finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Recursul pârâtului Ministerul Justiției va fi admis in baza disp.art.312 pr.civ iar sentinta modificata in parte doar in ceea ce priveste excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.06.2004 - 15.07.2004 respectiv pentru perioada 01.07.2004-15.07.2004 in considerarea faptului ca prin intampinarea depusa la fond paratul a formulat aceasta aparare iar in recurs Curtea, din oficiu, a pus in discutie prescripția dreptului la acțiune pentru perioadele sus mentionate.
Celelalte critici referitoare la abrogarea art.47 din Legea 50/1996 nu pot fi primite in raport de faptul ca legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art.73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Mai mult, ICCJ a statuat obligatoriu ca judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut de catre instanta suprema că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor impotriva sent.civ.nr. 299/27.02.2008 pronuntata de Tribunalul I, sentinta pe care o modifica in parte, in sensul ca:
Respinge ca fiind prescrisa extinctiv actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratii Curtea de Apel P si Tribunalul Prahova vizand plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica pentru perioada 01.06.2004-15.07.2004.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, (fostă ), (fostă ) -, R, -, - în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul București, Tribunalul Botoșani, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 16.07.2004- 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, (fostă ), (fostă ) -, R, -, - si pentru perioada efectiv lucrata in intervalul 01.08.2006- 01.02.2007 pentru reclamantul .
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate ce nu contravin prezentei.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, si Ministerul Economiei și Finanțelor impotriva aceleiasi hotarari.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
07.07.2009-2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
