Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 706/2009
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 6 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Completul de judecată a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, având în vedere că cererile de abținere formulate în cauză de doamnele judecător, și au fost încuviințate prin Încheierea nr. 190/R/CC/2009, fiind încheiat în acest sens Proces-verbal.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA au solicitat prin recursurile formulate judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub dosar nr- reclamanții, -, și C i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba, Curtea de APEL ALBA IULIA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba la plata în solidar a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de reclamanți, începând cu datele de:
-05.05.2006 pentru reclamanta
-01.09.2006 pentru reclamanta
-13.12.2007 pentru reclamanții, C, la zi și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt magistrați - judecători în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.
Deși prin adoptarea OUG nr. 27/2006 s-a urmărit salarizarea magistraților în raport de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal, prin art. 11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. critic 6-13 de la litera A din Anexa ordonanței.
Printr-o atare modalitate de salarizare este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a nediscriminării prevăzute în art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Folosirea drept criteriu de diferențiere salarială pentru magistrați a apartenenței acestora la anumite segmente restrânse de realizare a justiției este nejustificată și inechitabilă.
Au fost depuse acte din care rezultă numirea în funcția de judecător și data numirii.
CNCD a depus punctul său de vedere(filele18-22).
Reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a introdus doi noi pârâți - Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj N urmând ca acestea să fie obligate la plata pretențiilor solicitate pe perioada 05.05.2006-01.01.2008 și efectuarea cuvenitelor mențiuni, deoarece doar ulterior acestei date a fost numită la udecătoria Alba Iulia. Și-a menținut acțiunea față de pârâții inițiali pentru restul perioadei.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că OG nr. 137/2000 se referă la drepturile recunoscute de lege, exercitarea acestor drepturi vizând modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Se apreciază că dispozițiile referitoare la salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT prin raportare la salarizarea judecătorilor de la tribunale nu sunt discriminatorii. Cele două direcții sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale alin. 1 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici vreo atribuție în materia salarizării judecătorilor.
Prin sentința civilă nr. 6/08.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în cauză, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
S- a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, C în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj N și în contradictoriu cu și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba să plătească, în solidar, reclamanților drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate, începând cu data de:
-01.01.2008 pentru reclamanta
-01.09.2006 pentru reclamanta
-13.12.2007 pentru reclamanții, C, sume ce vor fi achitate până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Cluj să plătească, în solidar, reclamantei drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în OUG27/2006, Anexa I lit.A pct.6-13 pe perioada 05.05.2006 - 31.12.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Cluj N să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de judecător, în cadrul Judecătoriei Alba Iulia; reclamanta având aceeași calitate de judecător în cadrul judecătoriei Gherla, jud. C pe perioada 05.05.2006-31.12.2007; fiind salarizați conform nr.OUG27/2006.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a instanța de fond a constatat că este fondată întrucât pârâtul este, potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000 republicată, instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța a apreciat că este nefondată, deoarece are calitate de ordonator de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât conform art.282 muncii, justifică calitatea procesuala pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanță reținut că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare.
În acest sens s-a invocat decizia în interesul legii nr.VI/2007 pronunțată de reținându-se faptul că această decizie își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că soluția instanței de fond este greșită pe motivul prev. de art.304 pct.4 cod procedură civilă, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești, legiferând un drept salarial neprevăzut de lege. În acest sens se invocă Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 precum și dispozițiile art.27 din nr.OG27/2006 sunt neconstituționale, raportat la art.1 alin.4 din Constituție, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
În al doilea rând a susținut că prin admiterea acțiunii instanța a instituit practic un sistem de salarizare paralele cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu este permis. În fine, se arată că nu există discriminare și pentru că oricare dintre judecătorii sau procurori care îndeplinesc condițiile legale au dreptul și pot fi numiți în posturile respectiv, fiind astfel ocrotit fiecăruia dreptul de a fi numit și de a beneficia de drepturile specifice procurorilor din cadrul DIICOT și DNA.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA se invocă nelegalitatea hotărârii în privința obligări curții la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă fără precizarea " la rămânerea ei irevocabilă" și se solicită efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, la data rămânerii ei definitive".
În drept, recursurile s-au întemeiat pe art.304 punct 4 și 9 Cod proc.civ.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra criticilor referitoare la greșita soluționare a excepțiilor invocate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța de recurs apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât pârâta are calitatea de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât, conform art.282 muncii, această instituție justifică calitatea procesuală pasivă, în cauza pendinte.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis-o în mod întemeiat având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Pe fondul cauzei, aspectele critice invocate de pârâți nu pot fi primite pentru următoarele motive:
Reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.
Prin G nr.27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art.11 alin.1 din G nr.27/2006 și art. II din Legea nr.45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Dispozițiile enunțate introduc și consacră o discriminare care nu are la bază nici un criteriu obiectiv, rațional și juridic între magistrați.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat repararea prejudiciului suferit tocmai ca urmare acestei discriminării salariale.
Or, din actele normative sus invocate, rezultă în mod evident faptul că salarizarea procurorilor din și are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului).
Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și ) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din și CO.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că argumentele avute în vedere de J în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007 sunt pe deplin aplicabile în speță. Astfel, prin decizia enunțată Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrațidoar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției,pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Deci, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhicăsau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.
Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și al criminalității organizate) nu poate fi considerată ca superioară celei restului personalului salarizat în baza G nr.27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În acest context, susținerile recurentului Ministerul Justiției în sensul inexistenței discriminării, cu trimitere la decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale sunt nefondate; prin soluția pronunțată instanța de fond nu a legiferat acordarea unui drept salarial ci a constatat aplicabilitatea normei legale care prevede un atare drept la categoria profesională din care fac parte reclamanții, prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000.
În fine, critica recurentei Curtea de APEL ALBA IULIA vizând obligarea sa le efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților este nefondată, această instituție fiind gestionara carnetelor de muncă ale reclamanților, cu atribuții astfel, în evidența și completarea mențiunilor corespunzătoare în aceste carnete de muncă, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976.
Față de cele ce preced, curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 6/08.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 706/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. AD, 2 ex. IM 09.10.2009
Jud.fond-, M,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR. 190/R/CC/2009
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de doamnele judecător, și, în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind pe pârâții recurenți Ministerul Justiției B și Curtea de APEL ALBA IULIA, în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Completul de judecată s-a constituit potrivit dispozițiilor art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin participarea judecătorilor aflați pe lista de permanență a secției.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța având în vedere actele dosarului, lasă cererile în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că în prezentul dosar doamna judecător a formulat cerere de abținere, motivată de împrejurarea că a formulat apărări în cauză în calitate de reprezentant al pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA.
judecător și, prin declarațiile de abținere formulate arată că se abțin de al soluționarea acestei cauze întrucât au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat sentința atacată cu prezentul recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererile de abținere formulate de doamnele judecător și sunt întemeiate, în considerarea dispozițiilor art. 24 Cod procedură civilă care statuează că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. În cauză se constată că doamnele judecător și au pronunțat în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA sentința civilă nr. 6/8.01.2009, atacată cu recurs în prezentul dosar, urmând ca pentru acest motiv de incompatibilitate cererile de abținere să fie admise în temeiul art. 24 Cod procedură civilă.
De asemenea se constată că cererea de abținere formulată de doamna judecător este întemeiată, având în vedere împrejurarea că prin apărările formulate în cauză și-a spus părerea cu privire la speță, considerent pentru care constatând incidența dispozițiilor art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă privind recuzarea judecătorilor, urmează ca declarația de abținere să fie încuviințată, fiind formulată cu respectarea cerințelor art. 25 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele mai sus arătate și apreciind într-un sens mai larg dispozițiile art. 6 din, în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale,
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de doamnele judecător, și în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
PROCES VERBAL
Încheiat azi, 1 iunie 2009
În ședința publică din 1 iunie 2009, dosar nr- - având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, s-a ivit următorul incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din doamnele judecător, - - și:
- doamna judecător a formulat cerere de abținere, față de împrejurarea că a formulat apărări în cauză în calitate de reprezentant al pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA;
- doamnele judecător și -aflată pe lista de permanență a secției la data de 1 iunie 2009, au formulat cereri de abținere, motivate de împrejurarea că au pronunțat hotărârea atacată cu recurs în prezentul dosar;
- cererile de abținere au fost încuviințate prin Încheierea nr. 190/R/CC/01-06-2009, la soluționarea acestora participând din completul inițial investit doamna judecător - - și din planificarea de permanență a secției domnii judecători - - și - -;
- Completul nou constituit din domnii judecători - -, - - și - - au păstrat cauza spre soluționare.
Președinte, Judecător,
- -
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
