Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 727
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, I, și - împotriva sentinței civile nr. 636 din 5.06.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata Ministerul Justiției și Libertăților, comunicată recurenților. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 908/89/08.04.2008, reclamanții:, I, I -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui obligarea pârâților la plata sumelor ce li se cuvin cu titlu de primă de concediu de odihnă aferentă anilor 2003- 2006, actualizate la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că, în calitate de judecători la Judecătoria Huși, nu au beneficiat de prima de concediu prevăzută de art. 41, indice 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG83/2000, în perioada 2003-2006.
S-a precizat că reclamanta I - a fost angajată pe data de 07.06.2004.
Acest drept a fost suspendat succesiv prin art. 3 alin. 2 din OUG33/2001, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, pentru ca, prin nr.OUG177/2002, intrată în vigoare la data de 01 iunie 2003 să nu se mai prevadă acest drept.
Reclamanții au mai precizat faptul că printr-o acțiune anterioară le-a fost recunoscut acest drept pentru anii 2001- 2002 și au încasat sumele cuvenite.
Abrogarea acestui drept prin nr.OUG 177/2002 nu produce efecte întrucât este un act normativ inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În susținerea cererii s-a invocat și faptul că există magistrați cărora instanțele judecătorești le-au admis astfel de acțiuni.
Ministerul d e Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, avându-se în vedere Decizia XVIII ( 31/2005) a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a decis că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001- 2002, astfel cum a fost reglementat de art. 411din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin OG83/2000.
S- mai arătat că, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, iar instanța supremă a stabilit îndreptățirea magistraților la acordarea primelor de concediu pentru 2 ani, nu și pentru anii ulteriori, tocmai având în vedere faptul că dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate începând cu 01 ianuarie 2003.
Prin sentința civilă nr.636/05.06.2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanții:, I, și I -.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Huși și prin prezenta acțiune au solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu prevăzută de art. 411din OG83/2000, ce a modificat și completat Legea nr. 50/1996, pentru perioada 2003- 2006, motivat de faptul că abrogarea acestui text de lege s-a făcut printr-un act normativ inferior Legii nr. 50/1996, respectiv OUG177/2002, încălcându-se normele de tehnică legislativă.
Prima instanță a reținut că reclamanții nu au fost însă lezați atunci când dreptul la prima de concediu a fost introdus printr-un act normativ inferior Legii nr. 50/1996, respectiv OG83/2000, prin care s-au acordat și alte drepturi personalului din organele autorității judecătorești.
Față de acestea, având în vedere dispozițiile Deciziei nr.XVIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, I, I -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții arată că sunt judecători la Judecătoria Huși ( cu excepția reclamantei I - care a fost angajată începând cu data de 07.06.2004), calitate pe care au avut-o și în perioada 2003-2006, fără a beneficia însă de prima de concediu prevăzută de art. 411din Legea nr. 50/1996.
Acest drept a fost suspendat succesiv prin art. 3 alin. 2 din OUG33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, pentru ca, prin nr.OUG177/2002, intrată în vigoare la data de 01 iunie 2003 să nu se mai prevadă acest drept.
Recurenții au mai precizat faptul că printr-o acțiune anterioară le-a fost recunoscut acest drept pentru anii 2001- 2002 și au încasat sumele cuvenite.
Abrogarea acestui drept prin nr.OUG 177/2002 nu produce efecte întrucât este un act normativ inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale art.54 pct.2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de către reclamanții:, I, I -, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXIII/12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum au fost reglementate prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: "de la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art.411din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul magistraților la o primă pentru perioada concediului de odihnă. În raport de această situație, dreptul magistraților a încetat să mai subziste, nemaiputând fi pretins cu începere de la 1 ianuarie 2003."
Având în vedere această decizie pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie pentru instanțe, potrivit disp.art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, precum și faptul că nu se constată în cauză încălcarea dispozițiilor art.54 pct.2 din legea nr.24/2000, se reține că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de reclamanții:, I, I - și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții:, I, I - împotriva sentinței civile nr.636/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-01.07.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
