Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 726
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 367 din 3.04.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind -, -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Disciminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar relații de către intimații persoane fizice. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr- din data de 06 noiembrie 2007, reclamanții -, -, -, -, -, -, -, - și - au chemat în judecată pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Economiei și Comerțului, solicitând obligarea acestora la acordarea creșterii salariale de 5 % începând cu data de 01 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007, de 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective și la plata în viitor a salariilor majorate conform celor trei creșteri salariale succesive.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea Curții de APEL IAȘI la operarea în carnetele de muncă a modificărilor salariale ce vor rezulta în urma pronunțării hotărârii în prezenta cauză și citarea pentru opozabilitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt judecători în cadrul Judecătoriei Vaslui și că, prin nr.OG 10 și nr. 27/2007, s-au reglementat creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OG 24/2000 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică) cu 5 % de la o1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Reclamanții precizează că se consideră discriminați, singurii care au primit majorările salariale de la 01 ianuarie 2007 fiind judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul din sectorul public.
Prin dispozițiile ordonanțelor mai sus menționate, reclamanții susțin că, a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate prevederile constituționale, ale Codului muncii și ale nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile nr.OG 137/2000, pe art. 16 și art. 20 din Constituția României, pe nr.OG 10/2007, pe nr.OG 16 și nr. 27/2007.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât legiuitorul, prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
Pârâtul a mai arătat că, în prezent, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai beneficiază de majorările salariale precizate de reclamanți, deoarece prin art. 41 lit. c din nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Legea nr. 154/1998. În raport cu alte categorii profesionale nu poate fi reținută discriminarea invocată de reclamanți, întrucât aceștia nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, că nu are calitate de ordonator principal de credite pentru reclamanți, atribuțiile sale fiind cele prevăzute de Legea nr. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 367 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei, Finanțelor și Comerțului și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
A admis acțiunea reclamanților -, -, -, -, -, -, -, - și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui, și pentru opozabilitate cu intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și, în consecință a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale reactualizate, rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale, după cum urmează: 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; 2 % începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007; și 11 % începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007.
A obligat pârâtul Tribunalul Vaslui să facă mențiunile corespunzătoare privind aceste majorări în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Economiei si Comerțului, invocată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, aceasta va fi admisă și va fi respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât, motivat de faptul că rolul acestuia este de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice, ordonatorii principali de credite (în speță, Ministerul Justiției) sunt obligați să dispună toate măsurile pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare, iar între reclamanți și această instituție nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au calitatea de magistrați în cadrul Judecătoriei Vaslui, județul Aceștia au fost salarizați conform nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și ale nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aceste norme fiind grevate de normele legale referitoare la salarizare, respectiv statutul profesional al magistraților. Începând cu 01 aprilie 2006, reclamanții sunt salarizați conform prevederilor OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, ordonanță aprobată prin Legea nr. 45/2007. Potrivit art. 3 din această ordonanță, reclamanții sunt salarizați cu o indemnizație brută de încadrare lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor unde aceștia funcționează, în raport cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță.
Potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), act normativ aplicabil și reclamanților, noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar dreptul la un salariu, conform Codului muncii și Constituției, este un drept fundamental și principalul drept al salariatului.
Prin nr.OG 10/2007, au fost prevăzute creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică și în baza art. 1 din acest act normativ, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 (trei) etape. Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel motivându-se, printre altele, că această categorie profesională a mai beneficiat de măriri salariale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Aceste creșteri salariale însă au fost prevăzute de nr.OG 10/2007 de a se acorda și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în această categorie fiind incluși și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General, adjunctul Procurorului General, care beneficiază de aceste majorări a salariilor de bază în cele trei etape menționate.
Ori, de la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți judecători, ei aflându-se în situații comparabile.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, prevăzut de art. 5 din Codul muncii, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munca si condițiile de angajare, în vederea definitivării si constatării discriminării directe tratamentul invocat ca fiind diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nefiind necesar ca situația să fie similară.
În cauza de față, reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă și, ca efect al prestării muncii au dreptul la o salarizare echitabilă, fără limitări și restrângeri. Așadar, rezultă fără echivoc că reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar. Prin nr.OG 10/2007, nr. 11/2007, nr. 8/2007, nr. 20/2007, nr. 23/2007, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, de majorările anuale sub forma indexărilor salariale.
Potrivit art. 16, alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, instanța consideră ca discriminatorie prevederea prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se statuează că exercițiul drepturilor tuturor salariaților este apărat împotriva tuturor discriminărilor.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le plătească diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5 % începând cu data de o1 ianuarie 2007, față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de o1 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007, cu 11 % începând cu data de o1 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Întrucât aceste indexări sunt de natură salarială, iar plata lor reprezintă o obligație cu executare succesivă, instanța nu a acordat aceste drepturi pe viitor.
Ca efect al acordării acestor indexări, instanța a dispus obligarea Tribunalului Vaslui (cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților) să opereze în carnetele de muncă ale reclamanților aceste majorări salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține, în primul rând, că obligarea la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Mai susține recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, el neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prin OUG 27/2006.
Consideră recurentul că prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege, iar în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul nr.OG 137/2000.
Există organe reglementate de Constituție care au competența de a analiza discriminarea instituită prin dispoziții legale (Curtea Constituțională) care s-a pronunțat în multe rânduri în sensul constituționalității sau neconstituționalității unor prevederi legale, raportat la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. Nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" (Decizia nr. 171/2006). Cu atât mai puțin instanțele nu pot avea competența de a recomanda ori impune adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, trebuie admis că suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
"Dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din Constituția României și de art. 154 din Codul muncii.
În anul 2006, potrivit art. 38 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 01 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite judecătorilor și procurorilor.
este utilizată, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi, de regulă, o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. În caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or, creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță, etc. potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale, iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Acordarea indexărilor salariale pentru anul 2007, nu reprezintă o adăugare la textul de lege și o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, așa cum susține recurentul, ci o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit de intimații reclamanți, prima instanță reținând existența unei discriminări.
Astfel, intimații reclamanți fac parte din categoria personalului bugetar și, ca efect al prestării muncii, au dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri, cum ar fi cele care decurg din devalorizarea monedei naționale, creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum sau creșterea ratei inflației, precum și dreptul la un tratament egal, nediscriminatoriu în materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este de necontestat că intimații se află în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar. În ceea ce privește dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr. 154/1998, Curtea constată, așa cum arată și recurentul, că acestea au fost abrogate prin OUG 27/2006.
În aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare, se impune ca persoanele aflate în aceeași situație, a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor datorate creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, să beneficieze de același drept, respectiv de majorarea drepturilor salariale pentru contracararea acestor efecte. Intimații, aflați într-o situație identică cu celelalte categorii de bugetari, primind un salariu a cărui valoare reală a fost erodată de inflație, nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, prin neacordarea majorărilor salariale anuale pentru 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, doar apartenența la o anumită categorie socio-profesională neputând constitui un temei al aplicării tratamentului diferențiat.
Singurele elemente obiective, care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare, sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă. Trebuie subliniat că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul sau indemnizația de bază, care reprezintă partea fixă a salariului, nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente specifice de acordare.
Se desprinde concluzia că, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, intimații sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaosul salarial pentru restul personalului bugetar.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Din expunerile de motive ale actelor normative prin care s-au acordat majorări salariale în anul 2007, rezultă că adoptarea lor s-a fundamentat, în esență, pe necesitatea acordării majorărilor salariale, în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007, față de anul 2006, precum și pe tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Așadar, acordarea acestor creșteri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale mai scăzute, în condițiile în care de majorări salariale au beneficiat, deopotrivă, demnitarii, personalul asimilat demnitarilor, judecătorii Curții Constituționale, membrii Curții de Conturi și alte categorii de personal bugetar cu venituri salariale ridicate.
Deși veniturile intimaților, salarizați potrivit nr.OUG 27/2006, au fost afectate de creșterea indicelui prețurilor de consum și rata inflației în același mod ca și veniturile celorlalți salariați bugetari, acestora nu li s-au acordat majorări salariale în anul 2007. Sub acest aspect, nu prezintă relevanță faptul invocat de recurent, că, în aceeași situație, de neacordare a creșterilor salariale în anul 2007, s-ar fi aflat și alte categorii de personal din sistemul bugetar.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentului privind acordarea, în anul 2007, sporului de vechime și a primei de vacanță, fiind inadmisibilă operarea unei noi discriminări, constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării efectelor erodării nivelului real al salariilor, datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației, sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente, cea a neacordării sporului de vechime.
Nu era necesar nici ca prima instanță să "motiveze" care sunt considerentele pentru care intimații sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr. 10/2007, și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă majorări salariale. În acest sens, prima instanță a argumentat situația de discriminare în care s-au aflat intimații, prevederile OG nr. 10/2007 fiind avute în vedere doar pentru stabilirea despăgubirilor, așa cum au fost solicitate de intimați.
În consecință, față de considerentele expuse, care înlocuiesc parțial pe cele ale primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 367 din 3.04.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
02 ex.
10.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
