Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 732
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 438 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de invocat și văzând că recurenții prin motivele de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr--astfel cum a fost completată la 22.02.2008-reclamanții, și, în calitate de judecători la Curtea de APEL BACĂU, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
- să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anul 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile art.35 din nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată,
- anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale pentru aceasta începând cu ianuarie 2007 și până la data plății,
- obligarea pârâtei Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă,
- obligarea Ministerului Justiției și Curtea de APEL BACĂU să recalculeze prima de vacanță și al treisprezecelea salariu cu luarea în calcul a indexărilor pe anul 2007 și plata diferenței dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv încasate actualizate cu indicele de inflație
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea OG10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale ( respectiv indemnizațiile de bază ) în cursul anului 2007 în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în baza textului legal menționat judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - salarizați în baza acelorași acte normative ca și reclamanții, respectiv OUG27/2006 - au beneficiat de toate majorările de mai sus, în temeiul nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007, aprobată prin Legea nr. 231 /2007.
Au mai precizat că, în calitatea pe care o dețin, de judecători de curte de apel, alături de judecătorii de la tribunale și judecătorii, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă, nu au beneficiat de niciuna dintre aceste majorări. S-au încălcat astfel prevederile art. 1
alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale (. 20/2000, 1/1994, 135/1996 ), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive în lipsa unui raport de muncă cu reclamanții.
Prin întâmpinarea depusă Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece: - indexările solicitate nu au fost prevăzute în lege, lipsind astfel cadrul legal de acordare; - reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate; - nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile deoarece art. 41 din nr.OUG 177/2002 a fost abrogat prin nr.OUG 27/2006 iar prin actele normative criticate s-au acordat creșteri salariale unor categorii de personal din sistemul bugetar ce nu sunt aplicabile magistraților, întrucât ei nu fac parte din categoria personalului contractual în înțelesul nr.OG 24/2000, salarizarea lor fiind realizată prin lege specială; - magistrații și funcționarii publici sunt categorii profesionale distincte, cu statut propriu și sisteme de salarizare diferite, astfel că nu se află în situații similare sau comparabile, reclamanții beneficiind deja de o majorare substanțială a veniturilor lor salariate prin efectul Legii nr. 45/2007; - compararea reclamanților cu celelalte categorii de judecători și procurori este neavenită, întrucât și judecătorii instanței supreme sunt salarizați conform art. 1 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, act normativ aplicabil tuturor magistraților; - majorările salariale de care au beneficiat magistrații în cursul anilor 2006 - 2007 au fost destinate să acopere creșterea inflației ori să o mențină în limitele prognozate, împrejurare ce nu îi plasează pe reclamanți într-o stare de discriminare.
Prin sentința civilă nr. 438/D din 3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în cauză, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanți și, în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BACĂU să plătească reclamanților indexările aferente anului 2007și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății după cum urmează:
- 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamanților și dobânda legală aferentă acestor sume începând cu 11.10.2007, data introducerii acțiunii, respectiv să recalculeze prima de vacanță și al 13-lea salariu pe anul 2007 și pentru viitor cu luarea în calcul a indexărilor acordate pentru anul 2007 și să le plătească diferența dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv încasate actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să prevadă în proiectul de buget și legile de rectificare a bugetului sumele necesare plății acestor drepturi.
A fost obligată Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie fi respinsă întrucât, potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005 și a nr.HG 386/2007, are competențe în coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât, în speță, se invocă discriminarea, iar potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000 aceste cauze se judecă cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta și a constatat că acest pârât are calitate procesuală pasivă doar în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții sunt judecători (deci fac parte din cadrul personalului din sistemul bugetar), iar raporturile juridice de muncă sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 235 alin. 2 din cod. Ca efect al creșterii indicelui de inflație pe anul 2007, prin nr.OG 10/2007, personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, fiindu-le majorate salariile (respectiv indemnizațiile) de bază în trei trepte, respectiv cu 5 % începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. Cu toate că reclamanții fac parte tot din categoria personalului din sistemul bugetar, aceștia nu au beneficiat de aceste adaosuri salariale pe anul 2007, iar Legea nr. 45/2007, invocată de pârâtul Ministerul Justiției nu indexează indemnizațiile de încadrare ca urmare devalorizării monedei naționale, ci doar reinstituie sporul de vechime în muncă, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei stări de discriminare.
Dacă se analizează categoriile de persoane ce au beneficiat de prevederile OG nr. 10/2007 ( demnitari, judecătorii Curții Constituționale, personalul asimilat demnitarilor publici, personalul Curții de Conturi, personalul auxiliar de justiție, etc) se constată că nu a fost o măsură de protecție socială menită să protejeze categoriile profesionale cu venituri salariale mai scăzute, întrucât majorările s-au aplicat și unor categorii cu venituri mai ridicate decât ale reclamanților. Pentru aceasta, având în vedere că majorarea salarială s-a acordat în scopul acoperirii devalorizării monedei naționale în care se face plata salariului, pentru respectarea principiului egalității de tratament se impune recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate în situații comparabile.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentate, ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate si necesare.
Or, scopul urmărit prin adoptarea acestor acte normative este legitim, însă metoda de atingere a acestui scop este inadecvată întrucât se ajunge la diferențiere nejustificată între reclamanți și personalul beneficiar al nr.OG 10/2007, de vreme ce creșterea prețurilor de consum și a inflației afectează toate categoriile socio-profesionale, inclusiv pe magistrați.
De asemenea, existența discriminării reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (care interzice discriminarea între indivizii aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă) și art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
Totodată, potrivit art.2 pct. 2 din Convenția nr. 111, privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă, nu sunt discriminatorii excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită profesie, însă, în speță neacordarea acestor indexări nu au o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, ci singurul criteriu pentru acordarea indexărilor anuale îl reprezintă contracararea creșterii inflației și a prețurilor de consum.
De aceea, prezenta situație în care unii primesc remunerația în monedă nedevalorizată iar alții primesc remunerația în monedă devalorizată, este în contradicție și cu dispozițiile art.6 alin. 2 din Codul muncii - pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000 coroborat cu 269 Codul muncii instanța a considerat acțiunea întemeiată și în consecință, prin analogie, procentele prevăzute în nr.OG 10/2007 au fost aplicate și reclamanților întrucât numai astfel se poate realiza o despăgubire integrală.
Având în vedere că prima de vacanță și premiului anual se calculează în funcție de veniturile realizate, instanța a admis și capătul de cerere privind acordarea pentru anul 2007 diferenței dintre sumele reprezentând prime de vacanță și premiul anual pentru anul 2007, indexate conform OG 10/2007, și cele efectiv încasate.
Cu privire la plata pe viitor a acestor indexări, pentru motivele expuse, instanța a admis și acest capăt de cerere, salariile reclamanților precum și primele cuvenite acestora urmând a fi astfel calculate până la încetarea stării de discriminare.
Întrucât este de notorietate faptul că moneda națională este supusă unui proces de devalorizare continuă, văzând si dispozițiile art. 1082, 1084 cod civil și ale art. 161 alin. 4 din Codul muncii, instanța a găsit întemeiată și cererea privind actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație.
În temeiul art. 8 din Decretul nr. 92/1976 instanța admis și cererea reclamanților privind completarea cărților de muncă formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de APEL BACĂU.
Referitor la obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare acestor plăți, avându-se în vedere art. 13 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice potrivit căruia acesta coordonează acțiunile ce sunt în sarcina Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătește bugetele anuale și bugetele de rectificare, instanța a admis acest capăt de cerere.
Cu privire la acordarea dobânzii legale pentru sumele datorate, începând cu ianuarie 2007, instanța a apreciat cererea întemeiată însă, în temeiul art. 1088 Cod civil cererea va fi admisă începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 11.10.2007, urmând ca dobânda datorată să fie calculată potrivit art. 3 din OG 9/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, pârâții Ministerul Justiției ( actual Ministerul Justiției și ) și Ministerul Economiei și Finanțelor ( actual Ministerul Finanțelor Publice ) prin B, recursuri înregistrate pe rolul sub nr-.
Ministerul Justiției, în susținerea recursului, în drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar în dezvoltarea motivelor de recurs invocat aplicarea greșită a legii cu următoarea argumentare:
- în mod greșit s-a reținut existența unei discriminări în temeiul art. 1 din OG137/2000 din moment ce acest text a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale atât timp cât primește interpretarea că permite instanțelor să acorde un drept neprevăzut de lege;
- nu putea fi reținută incidența discriminării atât timp cât reclamanții nu se află într-o situație similară ori comparabilă cu alte categorii profesionale ce aparțin sectorului bugetar, iar în cursul anilor 2006, 2007 beneficiaseră atât de mărirea coeficienților de salarizare ( conf. OG27/2006 ) cât și de acordarea unor noi drepturi salariale ( spor vechime, primă vacanță conf. Legii 45/2007 ) ca au depășit rata inflației și chiar media creșterilor salariale di sectorul bugetar.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă ( fl. 4 )
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B, în susținerea recursului, a invocat:
- nemotivarea în drept a hotărârii sub aspectul obligării sale ca și chemat în garanție la virarea fondurilor necesare achitării respectivelor sume;
- respingerea greșită a excepției lipsei calității sale procesual pasive ( susținută în întâmpinare ), cu nesocotirea prevederilor art. 25 din Decretul 31/1924, art. 3 pct. 57 din HG1574/2003 și cu neobservarea faptului că nu are raporturi de muncă cu reclamanții;
- greșita sa obligare alături de ceilalți reclamanți la plata unor drepturi salariale în lipsa unor raporturi de muncă.
Și acest recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă ( fl. 13 ).
Prin civ. nr. 3429/19.03.2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU.
Pe rolul acestei instanțe cauza s-a înregistrat sub nr-. Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare la recurs.
Nu s-au administrat alte probatorii în această fază procesuală.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, recursurile urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice se reține că:
- partea este în eroare cu privire la calitatea în care a figurat în cauză și limitele în care instanța de fond a dispus; astfel, la fond, această parte nu a avut calitatea de chemat în garanție, ci doar de pârât și doar în această calitate s-a dispus; prin urmare, instanța de fond nu trebuia să motiveze nici în fapt și nici în drept obligarea sa ca și chemat în garanție;
- și cu privire la temeiul ce a justificat obligarea sa la a prevedea în proiectul de buget și în legile de rectificare a bugetului a sumelor necesare plății acestor drepturi recurenta este în eroare, căci nici reclamanții nu au solicitat și nici instanța nu a dispus că această sarcină îi revine în calitatea sa de reprezentant al statului ( astfel încât să se justifice analizarea temeiurilor menționate în cererea de recurs ) ori în baza unor raporturi de muncă cu reclamanții, ci, așa cum de altfel a și recunoscut în alin.3 al fl.2 din motivare, ca urmare a interpretării dispozițiilor privitoare ca atribuțiile sale în elaborarea bugetului de stat ( art. 4 alin.2 din Legea 500/2002, modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice - respectiv alin.1 lit."a, g, i", art. 1 din nr.OUG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, cât și față de prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ). Și nu în ultimul rând, ca urmare a dispozițiilor Ordinului comun nr. 3774/C/22.08.2008 ce a stabilit obligația acestui recurent de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale între care se regăsește și cel ce face obiectul prezentului litigiu.
Aceleași argumente au justificat și respingerea în mod legal a excepției lipsei calității procesual pasive.
Referitor la recursul Ministerului Justiției și se reține că:
- hotărârea primei instanțe nu încalcă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008 ( invocată în recurs ) și nici pe cele ale Deciziei nr. 1325/2008 - ce a constatat că dispozițiile întregii OG137/2000 sunt neconstituționaleîn măsura în care sunt interpretate că dau instanțelor judecătorești competența de a anula ori de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe motiv că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi din alte acte normative- întrucât în cauză nu s-a solicitat constatarea uneidiscriminări de drept( constând în excluderea unei categorii de bugetari - reclamanții în speță - de la un drept salarial acordat numai altor categorii de bugetari ), ci s-a invocat odiscriminare de faptfăcută de statul român și de Ministerul Justiției prin neacordarea indexărilor prevăzute de OG10/2007 - în vigoare începând cu 3.02.2007 - și reclamanților, ci doar judecătorilor J, Procurorului General al Parchetului de pa lângă și adjuncților acestuia, deși aceste indexări li se acordaseră pe anul 2006.
Ori, discriminarea de fapt poate fi în continuare constatată de către instanță în temeiul OG137/2000, conform considerentelor. în interesul legii nr. 46/2008 și. Curții Constituționale nr. 1325/2008.
Iar în cauză, un astfel de tratament, în mod corect a fost reținut de către prima instanță că a existat și a constat în neacordarea indexărilor prevăzute de OG10/2007 pentru anul 2007 pe motiv că nu erau prevăzute de lege, deși acest drept al reclamanților era prevăzut de art. 35 din OUG27/2006 - în vigoare la data când și-a început aplicabilitatea OG10/2007 ( privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivitanexelor nr. IIșiIIIla Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică ).
Faptul că în luna martie 2007, prin Legea 45/2007 s-a abrogat art. 35 din OUG27/2006, nu ridica decât o problemă de aplicare a legii în timp - deci presupunea un act de interpretare logico-juridică al angajatorului - și nu o interdicție a legii pentru anul 2007în absența unei prevederi de retroactivare, astfel încât să se pună problema unei ingerințe a instanței în atribuțiile legislativului care să facă actuală neconstituționalitatea constatată prin Deciziile 818 și 1325/2008.
Referitor la susținerea cum că indemnizațiile magistraților au fost majorate substanțial în anul 2006, aceasta nu poate atrage reformarea sentinței
întrucât majorările menționate nu pot exclude "de plano" acordarea indexărilor, căci mergând pe această ipoteză s-ar încălca dispozițiile art. 2 din OUG27/2006 și s-ar ajunge astfel la o egalizare a salariilor magistraților cu toți ceilalți bugetari ( prin acordarea succesivă a unor indexări de care magistrații să nu beneficieze ), cu înlăturarea tuturor criteriilor enunțate ca definitorii pentru stabilirea drepturilor salariale ale magistraților ( răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de personal ). De altfel, indexarea este acordată pentru înlăturarea totală sau parțială a efectelor inflaționiste și nu pentru compensarea neacordării altor drepturi salariale.
Față de toate acestea și cu reținerea și a argumentelor primei instanțe, constatând și că nu s-au mai invocat alte motive de către recurenți ori din oficiu, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 438 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.06.2009, cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec. -/01.07.2009
tehnored.- BC/ 2 ex/ 01.07.2009
CU OPINIA SEPARATĂ
a domnului judecător - - -
Consider că cele două recursuri sunt întemeiate și trebuiau să fie admise cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate pentru considerentele ce succed:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă fără nici un dubiu căobiectulacțiunii l-a constituit constatarea discriminării reclamanților în raport de personalul bugetar și persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică care au beneficiat de prevederile nr.OG10/2007 și anularea situației creată prin discriminare prinacordarea de despăgubiri băneștiechivalente cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin actul normativ mai sus-menționat, iar cauza defendi ( temeiul jurid.) stabilită prin raportare la obiectul acțiunii a constituit-o prevederile nr.OG137/2000.
Nici în scris și nici oral reclamanții nu au solicitat în fața primei instanțe și acordarea unui drept salarial sau de natură salarială prevăzut de legea lor de salarizare.
În aceste condiții față de prevederile restrictive ale art.294 alin.1 din Codul d e procedură civilă care se aplică și în recurs conform art.316 Cod procedură civilă instanța de recurs nu putea să schimbeîn recurs cauza și/sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Pornind de la aceste premise instanța de recurs trebuia să dea eficiență deciziei nr.1325/4.12.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr.872/23.12.2008 care este definitivă și general obligatorie prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în sensul că trebuia să constate că acțiunea formulată de reclamanțieste lipsită de temei juridicși în consecință, să admită recursurile formulate de cei doi pârâți și să modifice în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Chiar dacă s-ar reține prin absurd că temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamanți a fost ( și) art.35 din nr.OUG27/2006 soluția ar fi aceeași deoarece pe de o parte acest articol de lege nu prevede el însuși acordarea de indexări reclamanților pentru anul 2007, iar, pe de altă parte acesta a fost abrogat la 12.03.2007 prin Legea nr.45/2007. Fiind abrogat înseamnă că nu mai putea produce efecte începând cu această dată.
Nu se poate reține că Legea nr.45/2007 ar fi putut produce efecte juridice doar pentru anii următori( 2008-2009 etc.) nu și pentru anul 2007 de la data intrării în vigoare ( 12.03.2007) pe considerentul că astfel ar retroactiva deoarece, este de principiu că legea este retroactivă de îndată ce înțelege să reglementeze fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat naștere, au modificat sau stins o situație juridică sau efecte pe care acea situație le-a produsînaintede aceeași dată( facto praeterita). Dar legea nouă se va aplicade la intrarea ei în vigoarefără a fi retroactivă nu numai situațiilor juridice care se vor naște, se vor modifica ori stinge după această dată, dar, de regulă și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare (facto pendentia), precum și efectelorviitoareale raporturilor juridice trecute ( facto futura).
Așadar o reglementare este retroactivă nu pentru că ia în considerare fapte din trecut, ci doar dacă modificăefecte din trecutale acestor fapte. Dacă însă acea reglementare modifică pentru viitorefecteleunei situații juridice născuteîn trecut, aceasta nu constituieretroactivitate, ciaplicare imediatăa reglementării noi.
Rezultă deci că odată cu introducerea în vigoare a Legii nr.45/2007 ( 12.03.2007) nu se mai puteau acorda reclamanților și indexările de 2 %, respectiv de 11 % începând cu 1.04.2007, respectiv 1.10.2007. C mult s-ar fi putut acorda reclamanților - dacă temeiul juridic al acțiunii ar fi fost art.35 din nr.OUG27/2006, obiectul acțiunii ar fi fost acordarea dreptului salarial în sine și nu de despăgubiri bănești și nr.OUG27/2006 ar fi prevăzut ea însăși indexările salariale solicitate de reclamanți - indexarea de 5 % începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006 până la 12.03.2007, nu și după această dată.
JUDECĂTOR,
red.op.sep. - / 08.07.2009
tehnored. -BC/08.07.2009/ 2 ex
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
