Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 76/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică de la 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol ASISTENȚI JUDICIARI -
-
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL NEAMȚ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic - depune la dosar delegație și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată că în cauză s-au invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și cea a prescripției pentru perioada anterioară datei de 08.04.2005; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului pârâtului, pe excepții și pe fond.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea excepției invocată de acest pârât și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată, lăsând la aprecierea instanței cu privire la celelalte două excepții invocate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la 9.04.2008 pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamanții, și, în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal conex acestuiala Judecătoria Târgu -N, jud. N, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Economiei și Finanțelor acordarea diferenței drepturilor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcții de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile prevăzute de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
- pentru perioada 1.10.2004-31.12.2004 la valoarea de referință sectorială de 238 lei conf. OUG123/2003;
- pentru perioada 1.01.2005-30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,57 lei conf. OG9/2005;
- pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conf. OG9/2005;
- pentru perioada 1.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conf. OG3/2006;
- pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conf. OG3/2006;
- pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei conf. OG10/2007;
- pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei conf. OG10/2007;
- pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei conf. OG10/2007;
În motivarea cererii reclamantele au arătat că:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul d4e stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite,din cadrul autorității legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că " valoarea de referință sectorială prevăzută la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
OUG nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, " lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterii legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 alin.4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că " statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Dispozițiile prevăzute în art. 3 alin.1 din OUG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute de legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți,încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele nr. 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. i se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
În final, reclamantele au solicitat judecata în lipsă în baza art. 242 pct. 2. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 23.05..2008 ( 4 1 tribunal ), pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii:
- pentru lipsa calității sale procesual pasive întrucât nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, - ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 8.04.2005 și - ca nefondată pentru restul perioadei justificat de următoarele:
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,cu modificările și completările ulterioare, indicată, între altele, de către reclamanți ca și temei pentru pretențiile afirmate, prin discriminare se înțelege " orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social sau cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Textul art. 1 alin.3 din nr.OG 137/2000 potrivit căruia "Exercitarea drepturilorenunțare în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este de asemenea în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
După cum a statuat constant instanța europeană, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea art. 14 din Convenție. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
În cazul de față, este cert că nu poate fi vorba despre existența vreunei " comparabilități "sau, cu atât mai puțin, a unei "analogii " între situația personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care, în temeiul nr.OG 10/2007 beneficiază de majorări salariale.
Jurisprudența Curții Constituționale s-a exprimat constant în sensul că principiul egalității în fața legii,consacrat de art. 16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Totodată, potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002: (1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă.Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, constatăm că magistrații și personalul auxiliar au avut aceiași valoare de referință sectorială, 1.1480.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
OG nr. 23 din 27 ianuarie 2005 privind creșteri salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005 prevede:
- art.1(1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie-septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin.(1).
- art. 2 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează,începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie-septembrie 2005,creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin.(1).
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 a beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzute de nr.OG 23/2005.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din nr.OUG 24/2000.
A formulat întâmpinare și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin N ( fl.18 ) invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Curtea de APEL BACĂU și TRIBUNALUL NEAMȚ nu au formulat cereri.
Urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, la 9.04.2008 Tribunalul Bacăua dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL BACĂU, devenită competentă a soluționa în primă instanță astfel de cauze.
Pe rolul Curții de APEL BACĂU cauza s-a înregistrat sub nr-, iar părțile nu au formulat alte cereri.
* Examinând cauza inițial prin prisma excepțiilor invocate, conform art. 137.pr.civ. prezenta instanță constată:
1) caracterul întemeiat al excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 8.04.2005, fondat pe următoarele considerente: - potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit."c" Codul munciicererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
În cauză dreptul la acțiune s-a născut pentru valoarea de 238 lei la data intrării în vigoare a OUG123/2003, respectiv 1.01.2004, iar pentru cea de 264,7 lei la data intrării în vigoare a OG9/2005, respectiv ianuarie 2005.
Prin urmare, cum nu s-a invocat și nici dovedit vreo situație care să fi determinat suspendarea ori întreruperea cursului prescripției, și cum acțiunea a fost promovată abia la 9.04.2008 ( conform datei certe de pe acțiune ), se constată că prescrierea a operat pentru perioada 1.10.2004-8.04.2005; în consecință excepția va fi admisă, iar acțiunea vizând această perioadă respinsă ca prescrisă. 2) caracterul întemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive a MEF justificat de următoarele: - calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel de la care se solicită obligarea în baza raportului juridic dedus judecății; - în condițiile în care în cauză s-a solicitat obligarea pârâților, printre care și a MEF. la plata unei diferențe de drepturi salariale, iar reclamanții nu au cu acest pârât raporturi juridice contractuale ( nu sunt angajați aflați în subordinea acestui minister ), nu poate fi angajată nici o obligație a acestuia.
Alta ar fi fost situația dacă s-ar fi solicitat ca acest pârât să fie obligat a aloca și de a vira în bugetul Ministrului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate, caz în care legitimarea sa procesuală s-ar fi analizat prin prisma dispozițiilor din Legea 500/2002, modif.
3) caracterul neîntemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției, în raport de argumentația invocată cum că nu are atribuții de legiferare, nu s-a solicitat acestui pârât să emită acte normative, ci în interpretarea unora deja existente, să calculeze și să achite diferențe de drepturi salariale apreciate de reclamanți ca fiindu-le cuvenite.
Ori această obligație este în sarcina ministerului, în calitate de ordonator principal de credite, reclamanții fiind angajați în sistemul justiției și deci subordonați acestuia.
* Pe fond se constată caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății justificat de următoarele considerente:
Într-adevăr prin OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a modificat și completat legea 50/1996, introducându-se printre altele și art. 1^1 care la alin.(1) prevedea că (---)salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești -deci și cele ale reclamanților- se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, la fel de adevărat este și că prin OG23/2005 - modif.și aprobată prin Legea 100/2005 - în vigoare începând cu 4.02.2005, s-a prevăzut expres în alin.1 al art.2 căaloarea de referință sectorială prevăzută înanexa nr. 2 (în care se regăsește categoria din care fac parte reclamanții )la Legeanr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
Prin urmare legiuitorul, printr-un act normativ cu putere egală celui anterior, a înțeles să abroge implicit trimiterea generică la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică (---), menționând expres un cuantum concret al valorii de referință sectorială care să constituie baza de calcul pentru stabilirea salariilor de bază ale reclamanților; s-au respectat astfel toate regulile și principiile instituite de Legea 24/2000, republ. cu modif.
Mai mult s-a respectat și principiul drepturilor câștigate prin OG83/2000, dovada constituind-o faptul că reglementarea din OG23/2005 a pornit de la valoarea de referință pretinsă de reclamanți pentru perioada oct.-decembrie.2004 - respectiv de 2.380.593 lei Rol ( 238 lei Ron ) - și nu de la una diminuată;
Prin urmare, în acest context, dispozițiile art.39 din OUG27/2006 - ce au majorat în două tranșe valoarea de referință sectorială anterioară - și cele ale art.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar (---) - criticate de reclamanți ca încălcând principiile instituite de 3 alin.4 din Constituție și normele de tehnică legislativă - nu sunt susceptibile de astfel de critici, ci au survenit firesc în continuarea procesului început cu actul normativ deja menționate.
De asemenea, nici susținerea privind îndreptățirea la diferența de drepturi salariale în temeiul OG137/2000 ca urmare a discriminării față de alte categorii profesionale, nu poate fi reținută în contextul dispozițiilor Curții Constituționale din Deciziile 818-821/2008.
În atare împrejurări acțiunea pentru perioada pentru care nu a operat prescripția urmează a fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 274.pr.civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge, în consecință, acțiunea față de acest pârât.
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în Tg.N, str. - - - etaj 1.24, domiciliată în Tg.N, str. - - A1/C/57, domiciliată în Tg.N, Al. /B/32, - Tg.N, B-dul - cel M nr. 86, - Tg.N,-, - Tg.N,str. - -,.10, - Tg.N, str. - - 9,.17, - Tg.N, Al. A8/A/16, - Tg. N,-, - Tg.N, str. - cel M -.20, - Tg.N,-, - com. sat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,str. - nr. 17 sector 5, CURTEA DE APEL BACĂU - B,str. - - nr. 1 și TRIBUNALUL NEAMȚ - P N,str. - - nr. 30, pentru perioada 1.10.2004 - 08.04.2005 și respinge în consecință acțiunea pentru această perioadă.
Respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 08.04.2005.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
red.sent.
tehnored. /18 ex.
22/23.10
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
