Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 762/2009
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.83/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 15 mai 2009, păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Alba, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, cu citarea obligatorie a:
- să fie obligați pârâții la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut pentru procurori respectiv personal auxiliar din cadrul DNA - DIICOT, începând cu data de 26.03.2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești precum și în continuare, sume care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt discriminați, contrar prevederilor art.1 - 6 din nr.OG137/2000 și a art.5 și al art.154 alin.3 din Codul muncii, față de procurorii și personalul auxiliar din și care se bucură de o salarizare asimilată procurorilor și grefierilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept, a invocat art.11 Anexa I lit. A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, art.1-6 din nr.OG137/2000 și art.5 și art.154 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii întrucât tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamantul fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare.
Prin neacordarea salarizării solicitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat, iar salarizarea procurorilor și se datorează nivelului instanței sau parchetului la care aceștia sunt numiți.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Ministerul Economiei si Finanțelor Publice solicitat respingerea acțiunii si admiterea excepției lipsei calității procesual pasive.
Prin Încheierea din 10.09.2008, Tribunalul Albaa dispus, în temeiul art. I și II din nr.OUG75/200/8, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei de îndată Curții de APEL ALBA IULIA, spre competentă soluționare.
Prin sentința civilă nr.83/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, s- admis excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor si CNCD și s-a respins excepția necompetenței materiale Curții de APEL ALBA IULIA.
Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Alba și
Pentru hotărî în acest mod prima instanță reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului că acțiunea promovată de reclamanți privind plata drepturilor salariale se soluționează potrivit actelor normative în vigoare care reglementează această salarizare.
Reclamanții au beneficiat de plata drepturilor salariale conform prevederilor nr.OG8/2007.
Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească o altă grilă de salarizare pentru o categorie de personal ce-și desfășoară activitatea în justiție, poate conferi reclamanților calitatea procesuală activă de a promova o acțiune conform dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, dar nu-i conferă calitatea procesuală activă de a solicita plata de drepturi salariale retroactiv și în continuare dacă aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația privind salarizarea aplicabilă lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul de 10 zile reglementat de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs au susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie.
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Prin G nr.8/2007 a fost reglementată salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Art. 6 din nr.OG43/2002 prevede că "Direcția Națională Anticorupție se încadrează cu procurori, ofițeri și agenți de poliție judiciară, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcțiuni, aprobat potrivit legii."
Potrivit art.24 alin.6 din Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism " Salarizarea personalului auxiliar de specialitate este cea prevăzută de lege pentru aceleași categorii de personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin G nr.8/2007, este de remarcat faptul că, potrivit art.3 alin.1 din această ordonanță, " de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului".
Însă, conform prevederilor acestei anexe, elementele mai sus menționate de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată. Dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel (de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art.44 alin.1 lit.c din Legea nr.303/2004).
De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridică, precum cei din aparatul administrativ al Ministerului Justiției, Școlii Naționale de Grefieri și Institutul Național de, funcționari care sunt doar asimilați magistraților numai strict pe durata îndeplinirii funcției lor (conform art.87 din Legea nr.303/2004), și care în mod evident nu funcționează în cadrul instanțelor sau parchetelor, dar sunt salarizați în baza G nr.27/2007 (în funcție de vechimea în magistratură).
În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza OUG nr.27/2006, pentru funcții diferite (de exemplu, una și aceeași salarizare prevăzută la lit. A, nr. crt. 28 din anexa ordonanței, poate reveni deopotrivă specialiștilor din domeniul informatic, ofițerilor de poliție judiciară, personalului de instruire de la Școala Națională de grefieri, personalului de specialitate juridică asimilat din aparatele administrative, procurorilor, asistenților judiciari, judecătorilor, potrivit art.11 alin.2 și 3, art.16 din OUG nr.27/2006, lit. A, nr. crt. 28 și lit. B nr. crt.13 și 10 din anexa ordonanței. Însă toți care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizate prevăzută la lit. A nr. crt.28 din anexa ordonanței).
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific. Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - 3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanții au promovat o acțiune în justiție solicitând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut pentru altă categorie de personal din cadrul justiției, conform Anexa I lit.A pct.6-13.
Potrivit art.27 din OG 137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri ca urmare a discriminării, fiind obligat să probeze existența discriminării.
Acțiunea promovată privind plata drepturilor salariale se soluționează potrivit actelor normative în vigoare care reglementează această salarizare.
Reclamanții au beneficiat de plata drepturilor salariale conform prevederilor OG nr.8/2007 și nu precizează în care categorie de personal prevăzută la pct.6-13 din Anexa I se încadrează.
Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească o altă grilă de salarizare pentru o categorie de personal ce-și desfășoară activitatea în justiție, poate conferi reclamanților calitatea procesuală activă de a promova o acțiune potrivit dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, dar nu le conferă calitatea procesuală activă de a solicita plata de drepturi salariale retroactiv și în continuare dacă aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația privind salarizarea aplicabilă reclamantei.
În concluzie, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial care nu este prevăzut în legislație ca aplicabil acestora, iar instanța de judecată nu poate dispune plata unor drepturi salariale neprevăzute de lege nici pentru trecut și nici pentru viitor.
În ce privește discriminarea categoriilor de magistrați și personal auxiliar de specialitate prin stabilirea unei alte grile de salarizare pentru personalul din structurile DIICOT și DNA, apreciem că acțiunea reclamanților este nedovedită.
CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție atunci când se aduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit OG 137/2000, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, boală cronică, infectare. Tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea, folosința sau exercitarea unui drept în condițiile de egalitate prevăzute de lege. În acest context se poate integra principiul consacrat în legislația muncii prin art.6 din Codul muncii, respectiv pentru muncă egală și pregătire profesională egală salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
În acest context, reclamanții trebuie să facă dovada că se află într-o situație egală, comparabilă cu persoanele tratate în mod diferit și că acest tratament nu este justificat obiectiv sau rezonabil ci este rezultatul discriminării așa cum este ea prevăzută de art.14 din Convenție și OG 137/2000.
Reclamanții nu au făcut dovada situației comparabile în ce privește riscurile funcției, incompatibilități și interdicții între situația lor și situația procurorilor DNA și DIICOT, astfel că afirmația acordării unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de acești procurori, este nedovedită. Nu se poate dovedi de asemenea nici faptul că cele două categorii prestează același tip de muncă sau o muncă egală, având în vedere atribuțiile specifice pe care le
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
(continuarea deciziei civile nr.762/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, și împotriva sentinței civile nr.83/30.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Thred. 2 ex.
A,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR. 202/R/CC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE - - - președinte secție
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii, și în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții a în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii, și s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr -.
In motivarea cererilor se arată că judecător are calitatea de reprezentant al pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, iar judecătorii și au pronunțat, ca instanță de fond, hotărârea atacată cu recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale,
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii, și în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii, și în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
