Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 764/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 764
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin... Pu-ași împotriva sentinței civile nr. 502/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind, -, a, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra celor două recursuri, potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanții, -, a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 19.06.2008 (pentru începând cu 01.08.08, iar pentru începând cu 01.01.2009) până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, și a invocat excepția puterii de lucru judecat motivând că reclamanții au mai formulat o cerere cu același obiect soluționată de Tribunalul Iași prin sentința civila nr. 922/18.06.2008.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea de parte în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 502/25.02.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
A fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, a, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților, -, a, sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 19.06.2008- 01.03.2009, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamantei sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 19.06.2008- 05.02.2009, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamantei sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 19.06.2008- 08.11.2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamantei sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.01.2009- 01.03.2009, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamantului sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.08.2008- 01.03.2009, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat și faptul ca reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor solicitate.
Din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces rezultă că cererea privind plata sporului de 50 % pe viitor a fost respinsă, prezumându-se că pârâții vor plăti drepturile bănești cuvenite dacă vor fi îndeplinite condițiile legale. Pentru a exista lucru judecat este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți. Cum prin prima hotărâre nu s-a analizat temeinicia cererii privind acordarea drepturilor bănești în viitor, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni.
Pentru aceste considerente, s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. S-a reținut însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
S-a mai reținut că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare.
Pentru aceste considerente, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, în raport cu perioada în care au îndeplinit funcția de magistrat, așa cum rezultă din acțiunea formulată și din înscrisul depus la fila 65 dosar, avându-se în vedere și faptul că prin precizările formulate s-a solicitat acordarea sporului până la data de 01.03.2009.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP I și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor, critică sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Finanțelor Publice.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Finanțelor Publice, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 5,9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate, considerând că în mod greșit a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată, având în vedere dispozițiile art. 1201 Cod proc.civ. și faptul că, prin sentința civilă nr.922/18.06.2008, definitivă, a fost respinsă cererea acelorași reclamanți de acordare a sporului de risc și suprasolicitare de 50% pe viitor.
Astfel, considerând că există în cauză tripla identitate de părți, obiect și cauză, se impunea admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanți finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat să plătească drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerului Finanțelor Publice în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește recursul formulat de către Ministerul Justiției și Libertăților, se reține că excepția puterii de lucru judecat a fost corect respinsă de instanța de fond.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 922/18.06.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanții, -, a, și și a obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să le plătească sporul de risc și suprasolicitare de 50% din indemnizația de bază brută lunară până la data pronunțării hotărârii, respectiv 18.06.2008.
A respins cererea acestora de acordare a sporului pe viitor, motivând că nu se poate prezuma că pârâții nu vor plăti drepturile bănești cuvenite.
Ca atare, instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei în legătură cu cererea reclamanților de acordare a sporului de 50% pe viitor, astfel încât nu poate opera excepția puterii de lucru judecat. În plus, reclamanții și nu au fost părți în pricina soluționată prin sentința civilă nr. 922/18.06.2008.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 502/25.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - aflat în CO,
-
Grefier,
-
Red./Tehnored.
09.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
