Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 77/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA Nr. 77
Ședința publică de la 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- JUDICIARI - - -
-
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Ec. - prin N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru pârâtul Ec. - prin N depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtul Ec. - prin N, având cuvântul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ec. iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, a, -, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL BACĂU în calitate de ordonator secundar de credite, Tribunalul Bacău în calitate de ordonator terțiar de credite și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna iulie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și pentru viitor, drepturi care să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii. Au solicitat, ca Ministerul Finanțelor P8ublice să aloce fondurile necesare plății sumelor recunoscute și a se efectua mențiunile necesare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii reclamanții, au arătat, în esență că în calitate de magistrați, care dispun și supraveghează exercitarea unor activități confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Susțin reclamanții că în raport de dispozițiile normative în mai multe domenii respectiv art. 3 Legea 444/2006 de aprobare a nr.OG 19/2006, art. 15 alin.1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin.3 din Legea 656/2002, nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de personal din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar cele prevăzute expres în Legea 444/2006.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 30 alin.3 din nr.OG 137/2000.
Cauza a fost inițial soluționată prin sentința civilă nr. 1011 din 7 decembrie 2007 Tribunalului, însă această hotărâre a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț, ca urmare a admiterii recursului formulat de reclamanți prin decizia civilă nr. 360 din 21 aprilie 2008 Curții de APEL BACĂU.
Ulterior, la data de 8 august 2008 cauza a fost înaintată la Curtea de APEL BACĂU pentru a fi soluționată în fond, conform art. II al.2 din nr.OUG 75/2008.
In cauză Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ca atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului revine Ministerului Justiției, raporturi de muncă existând între reclamanți și pârâtul Ministerul Justiției.
Examinând cauza sub aspectul excepției și a motivelor invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se va constata că este nefondată, urmând a fi respinsă întrucât conform art. 19 din Legea 500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea acestei pârâte la alocarea fondurilor necesare plății unor sume reprezentând drepturi salariale, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, acest pârât având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( art. 2 din Legea 500/2002).
Pe fondul cauzei se va aprecia că acțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 1 alin.3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe situație în care discriminarea întemeiată pe dispozițiile legale constatate a fi neconstituționale, nu mai poate fi analizată de instanță.
Poate fi însă analizată situația de discriminare invocată de recurenți, în raport de normele europene în materie, respectiv art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării principiului nediscriminatoriu fiind înscris în toate tratatele și documentele internaționale de protecție a drepturilor omului.
In cauză reclamanții au invocat faptul că nu au primit drepturi bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15%, drepturi acordate altor categorii profesionale din sistemul bugetar, situație în care ar fi discriminați în raport de acestea.
Se va aprecia, însă că în cauză nu poate fi vorba de existența unei discriminări între reclamanți și celelalte categorii profesionale invocate, respectiv personalul militar, funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, deoarece situațiile în discuție trebuie să fie comparabile. Or, în cauză categoriile profesionale sunt diferite, desfășurând activități în alte condiții, nefiind în discuție situații similare sau măcar comparabile, între reclamanți și categoriile profesionale invocate.
Diferența de tratament aplicată, devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Reclamanții au calitatea de magistrați, fiind salarizați în raport de prevederile OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care la art. 2 prevede că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspundere, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Deci, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite magistraților, prin legea de salarizare s-au avut în vedere interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal cât și complexitatea activității desfășurate.
De aceea, se va aprecia că sporul de confidențialitate, solicitat de reclamanți, nefiind expres prevăzut de o altă lege specială pentru o anume activitate desfășurată de magistrați, nu poate fi acordat, nefiind datorat, întrucât la stabilirea drepturilor salariale cuvenite magistraților s-au avut în vedere faptul că aceștia desfășoară o activitate de o anumită importanță și complexitate, care implică utilizarea, gestionarea unor informații, pentru care se impune păstrarea confidențialității.
Acordarea sporului de confidențialitate de 15% altor categorii de personal, cum invocă reclamanții, respectiv personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională are în vedere anumite activități specifice, efectuate de alte categorii care operează cu infirmații clasificate, sporul nefiind acordat tuturor celor care fac parte din aceste categorii, ci unora dintre acestea ( art. 3 din OG19/2006).
In considerarea celor reținute anterior Curtea de Apel va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, A, și toți cu domiciliul ales în R, la Judecătoria Roman, jud. N în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI- B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, CURTEA DE APEL BACAU --, jud. B, TRIBUNALUL NEAMȚ - N,-, jud. N și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, sector 1, nr. 1- 3.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2008.
Cu opinia separată a domnului magistrat asistent în sensul admiterii acțiunii.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JURIDICI,
- - - - - -
-
GREFIER,
Red.sent. 21.10.2008
.ct/19 ex.
21.10/05.XI.2008
CU OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI ASISTENT JUDICIAR - -,
Analizand actele si lucrarile dosarului, in functie de sustinerile partilor, instanta constata ca actiunea formulata de reclamanti este intemeiata, urmand a fi admisa pentru considerentele care vor fi expuse in continu-are:
Reclamanii sunt judecatori la Judecatoria Roman si au chemat in judecata Ministerul Justitiei, Curtea de APEL BACAU, Tribunalul N si Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca, paratii sa fie obligati sa le plateasca sporul de confidentialitate de 15% incepand cu luna iulie 2004 si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, in suma reactualizata cu rata inflatiei, pana la data platii efective, precum si in continuare pentru viitor.
Prin insasi natura muncii lor, reclamantii intra in contact cu date si informatii care constitutie fie informatii clasificate, fie secret de serviciu sau profesional si sunt obligati sa pastreze secretul asupra acestora, iar in cazul in care ar incalca aceasta obligatie, ar fi imediat atrasa raspunderea lor disciplinara sau chiar penala.
Cum,insa,nici o obligatie civila nu poate avea o existenta de sine-statatoare, ci trebuie sa fie corelativa unui drept subiectiv civil, rezulta cu certitudine ca in speta de fata aceasta obligatie de confidentialitate nu poate fi sustinuta in afara unui drept pecuniar, a unui spor salarial de confidentialitate; ca este asa si nu altfel, o demonstreaza si faptul ca alte categorii de bugetari beneficiaza de acest spor salarial, cu sau fara detinerea de certificate ORNIS.
Ori, potrivit Art. 5. alin.1, din Codul muncii [=egalitatea de tratament]
În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Iar la alineatul 2 din acelasi articol se prevede ca orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vâr-stă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, aparte-nență ori activitate sindicală, este interzisă.
Iar la alineatul (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Cu siguranta ca in continutul Contractului individual de munca sau in Regulamentele interne, reclamantele au prevederi exprese prin care se obliga ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, sau în contractele individuale de muncă.
Reclamantii sunt judecatori, deci sunt parte a puterii judecatoresti, considerata a fi cea de- treia puteri în stat, dar, cu toate acestea, tocmai lor - prin respingerea acțiunii - li s-ar încălca egalitatea în drepturi cu ceilalți cetățeni români ( art. 16 alin.1 din Constituție): " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări".
Consider că în prezenta speță suntem în prezența art. 20 alin.(2)din Constituție:"dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Ori, aici, prin legislația internă aplicabilă speței au fost batjocorite art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Totodată, a mai fost nesocotit și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ( ratificat prin Decretul 212/1974), articol care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitatea de tratament în salarizare, fără nici o distincție.
A mai fost încălcat și art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție ( care interzice discriminările). Aceeași legislație internă aplicabilă speței contravine și art. 4 din Carta socială europeană revizuită ( ratificată prin Legea nr. 74/1999), care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
Dacă acțiunea ar fi respinsă, atunci ar fi încălcate și art. 5, 6, 8, 39 alin.1 lit. a, 40 alin.2 lit. c și f, art. 154 alin.3, art. 165 și 155 raportat la art. 1 din Legea 53/2003 ( Codul muncii ); totodată, ar mai fi încălcate și art. 20, 16 alin. 1,53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Pentru toate aceste motive consider că acțiunea ar trebui să fie admisă si paratul MEF ar trebui obligat sa aloce fondurile necesare platii sumelor datorate.
ASISTENT JUDICIAR,
- -
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Aistenți Gioni
