Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 804
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții-și, ambii cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1134 din5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 9 mai 2008 reclamanții - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați în solidar pârâții la plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale echivalente cu sporul de 5% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1 aprilie 2005 - 31 martie 2006 și de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la încetarea stării de discriminare a reclamanților, cu aplicarea reactualizării sumelor de la data scadenței fiecăreia și până la executarea efectivă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din personalul judiciar din unitățile de justiție (asistenții judiciari) și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1-6 din OG nr.137/2000, a art.5 și al art.154 alin.3 din Codul muncii,față de restul personalului din justiție și chiar față de personalul conex, prin neacordarea sporului solicitat.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării depus la dosar întâmpinare pe care a numit-o "punct de vedere", în care a arătat că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Prin sentința civilă nr.1134 din 5 iunie 2008 Tribunalului Suceavaa fost respinsă acțiunea reclamanților, în motivare reținându-se că nu se pune problema unei discriminări a reclamanților în raport cu magistrații, deoarece între cele două categorii profesionale există mai multe deosebiri, nefiind comparabile în sensul OG nr.137/2000.
S-a mai avut în vedere și decizia nr.239 din 5 iunie 2003 Curții Constituționale, care menționează că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalității reglementat de art.16 din Constituție și de tratatele internaționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, arătând în motivare că prin neacordarea sporului de fidelitate sunt grav discriminați, deoarece sunt în aceeași situație faptică și juridică în ce privește acordarea acestui spor salarial. Au mai arătat că există categorii de personal din sistemul judiciar care beneficiază de acest spor, cum ar fi personalul auxiliar (art.16 din OG nr.8/2007), consilierii de probațiune (art.7 din Legea nr.327/2006) și personalul din penitenciare (art.6 din OG nr.64/2006). Susțin reclamanții că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii etc. dar că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază, nu și în sporurile salariale.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților - prin reprezentant legal - a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică. S-au invocat, în cuprinsul întâmpinării, deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 și s-au enumerat deosebirile dintre funcția de judecător și cea de magistrat asistent, pentru argumentarea inexistenței unei situații identice între aceste categorii.
Recurenții au depus la dosar concluzii scrise și au anexat copii după spețe din practica judiciară.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate, care pot fi încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la art.14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o anumită faptă să constituie o măsură discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv existența unui tratament diferențiat pe un criteriu de discriminare prev. de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, lipsa de justificare obiectivă a acestui tratament și existența scopului de restrângere sau înlăturare a unui drept recunoscut de lege.
În speță, discriminarea la care fac referire reclamanții rezultă din lege și nu din modul de interpretare și aplicare a acesteia.
Legiuitorul a înțeles, prin diferite acte normative, să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariul brut anumitor categorii de salariați din sistemul justiției, din anumite rațiuni, mai exact pentru a asigura fidelizarea respectivilor salariați față de funcția pe care o dețin,excluzând de la plata acestei indemnizații categoria magistraților asistenți.
Statutul funcției de asistent judiciar este reglementat de art.55 și de art.110 și următoarele din Titlul V al Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată. Prin nr.HG616/2005 privind procedura de numire a asistenților judiciari, numirea acestora se face de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, în urma selectării dintre candidații propuși de confederațiile patronale și confederațiile sindicale reprezentative la nivel național.
În afară de modalitatea diferită de numire în funcție a asistenților judiciari față de magistrați, între cele două funcții există deosebiri majore referitor la atribuțiile conferite de lege celor două categorii de salariați, precum și regim sancționator diferit.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori reglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu sunt împrejurări ce pot fi apreciate din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. Admiterea pretențiilor reclamanților nu ar reprezenta altceva decât o legiferare pe cale judiciară a unor drepturi salariale, cu încălcarea voinței legiuitorului.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1325 din 4.12.2008, a constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamanții - intimați au invocat, în sprijinul pretențiilor lor, prevederi din Codul muncii, Constituție și tratate internaționale, însă acestea consacră drepturi fundamentale și principii generale, transpuse în plan legislativ prin OG nr. 137/2000, act normativ invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor.
Având în vedere aspectele menționate anterior, Curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - și împotriva sentinței nr. 1134 din5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh.
Tehnored.
2 ex, 22.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Andrieș Catrinel, Gheorghiu Neculai
