Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 805
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 596 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții intimați:, -ia, -, și, precum și intervenienții intimați:, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr-, reclamanții:, -ia, -, și, precum și intervenienții intimați:, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1.06. 2007 până la 17.01.2008, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora precum și în continuare acordarea acestei indemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat a acestor sume datorate pentru perioadele menționate.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava.
Au mai arătat că art. 56 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile OG nr. 137/2000 probată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004 asigură egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Contrar acestor principii, prin art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În cauză au fost formulate cereri de intervenție de către, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 iunie 2007 - 17 ianuarie 2008, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora precum și în continuare acordarea acestei indemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat aceste sume datorate pentru perioadele menționate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât pretențiile reclamanților referitoare la acordarea unor drepturi salariale fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă potrivit legii sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea să nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16-20 din OG nr. 137/2000 are calitate de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civilă nr. 596 din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea reclamanților:, -ia, -, și, precum și intervenienții intimați:, și formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și cererea de intervenție formulată de,;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 1.06.2007 - 17.01.2008, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
- a obligat pârâtul ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Art. 21 din OG nr. 137/2000 stabilește că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, judecarea cauzei urmând a avea loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu are calitatea de pârât în accepțiunea dispozițiilor procedural civile, citarea sa în cauză fiind impusă de dispozițiile legale arătate.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală,principiul instituit și de art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală, a actelor comisie pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
S-a reținut că reclamanții și intervenienții îndeplinesc și ei funcții de grefier în cadrul Tribunalului Suceava. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași muncă cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați, având astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume, art. 23 din Declarați Universală a Drepturilor omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că reclamanții și intervenienții nu au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților și intervenineților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Prin încheierea de ședință din 18.04.2008, care face corp comun cu sentința civilă nr. 596 din 3.04.2008 a Tribunalului Suceavas -au dispus următoarele:
- s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 596 din 3.04.2008 a Tribunalului Suceava, în sensul că, "admitere în parte a acțiunii formulată de reclamanții:, -ia, -, și, precum și intervenienții intimați:, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava, cu sediul în municipiul S-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Suceava, Ministerul economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1 și cererea de intervenție formulată de, toși cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-;
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 1.06.2007 - 17.01.2008, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi".
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că din eroare în dispozitivul sentinței nu au fost trecute reclamantele și iar numele reclamantei a fost trecut.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Justiției
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin S invocat lipsa calității procesuale pasive a acestuia arătând că nu are calitatea de ordonator de credite, acestuia nerevenindu-i potrivit legii decât obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de stat, însă obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite ordonatorului de credite bugetare este Ministerul Justiție.
A susținut de asemenea că nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea în judecată ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâtul Ministerul Justiției. Raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Pe fondul cauzei a arătat că în nu pot fi incidente dispozițiile art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare întrucât categoriile de persoane nu se află în situații comparabile.
A învedereat instanței că reglementările constituționale conferă legiuitorului dreptul exclusiv de a stabili cadrul de aplicare a actelor normative emise. În sprijinul acestei argumentări este și decizia nr. 239/5.06.2003 a Curții Constituționale care menționează că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
În măsura în care se considerau discriminați, OG nr. 137/2000 a conferit reclamanților posibilitatea de a sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control, parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte (art. 16 din OG nr. 137/2000).
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
Ministerul Justiției a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ. și a arătat că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În sprijinul primului motiv de recurs a arătat că prima instanță a adăugat la lege prin acordarea către reclamanți a sporului de 10%, soluția constituind o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs a arătat prin art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției s-a stabilit că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
În conformitate cu disp. art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "(1) prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Unul dintre principiile de bază a sistemului de salarizare este reprezentat de principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă".
Recurentul a arătat că în această speță, unde se ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată doar prin prisma calității de personal auxiliar - criteriul este mult prea general având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în funcție de funcția ocupată; există grefieri (așa numiții grefieri de ședință), grefieri informaticieni, grefieri statisticieni, grefieri arhivari, ci și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
Atribuțiile de serviciu ale grefierilor delegați la compartimentul de executări penale și ale grefierilor delegați cu efectuarea lucrărilor de executări civile sunt reglementate de art. 55, 56, 57, art. 109 alin.2 și 7, precum și alte prevederi cuprinse în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu modificările și completările ulterioare.
A mai susținut că spre deosebire de categoria magistraților, în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului iar diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile prin respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursurile declarate în cauză Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta nu este dată în cauză întrucât potrivit art. 16 lit. a, 18 pct. 2 lit. b, art. 47 alin. 4 și 48 alin. 2 lit. a din Legea nr. 500/2002 acesta are calitatea de a repartiza veniturile și cheltuielile bugetare la propunerea ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304 /2004 modificată și republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar potrivit art. 1 din OG al. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază doar grefierii care participau la judecarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau a parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea ce reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite iar extinderea acestor dispoziții asupra celorlalți grefieri care nu fac parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege nu este posibilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2008 pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că " dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate ", decizie care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Mai mult de atât dispozițiile nr.OG 137/2000 invocate de reclamanți și reținute de prima instanță ca temei al acordării sporului de 10 % din salariul de bază au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a stabilit că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanță privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de cele ce preced, Curtea văzând că este dat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin S și, în rejudecare, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E CI DE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 596 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh.
Tehnored., 2 ex. 29.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Gheorghiu Neculai, Plăcintă Dochița
