Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 834
Ședința publică de la 03 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Doru
Grefier:
***************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.266 din 08.04 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier,după care:
Procedura fiind completă și nemaifiind cereri, și văzând că prin recursurile promovate s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.266/C/2008, pronunțată de Tribunalul, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE B; a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE B; au fost respinse ca inadmisibile cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE B formulate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE ȘI MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință:
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15%, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul plății efective, pentru perioadele menționate pentru fiecare dintre aceștia, după cum urmează:
-, pentru perioada 01.09.2006 - 17.09.2007;
- G, pentru perioada 26.01.2007 -04.05.2007;
-, pentru perioada 01.09.2006 la zi și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare, dar nu mai târziu de data expirării valabilității autorizației de acces la informații clasificate, respectiv 14.07.2010;
-, pentru perioada 12.05.2005 la zi și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare, dar nu mai târziu de data expirării valabilității autorizației de acces la informații clasificate, respectiv 09.05.2009;
A fost obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE B să aloce și să includă în bugetul pârâților MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE sumele acordate reclamanților cu titlu de diferență de drepturi salariale prin prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE să efectueze mențiunile corespunzătoare la zi în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților privind acordarea sporului de 15% pentru restul perioadelor solicitate pentru fiecare dintre aceștia precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamantul aferentă perioadei 15.07.2004 -09.09.2004.
În considerentele hotărârii tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept.-
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, din 14.09.2007, G, toți cu domiciliul ales în P N,-, -5,. D,. 86, jud. N au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție (A) și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la:
- calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 01.11.2005, pentru reclamantul, începând cu 01.01.2006 pentru reclamanta și începând cu data de 15.07.2004 pentru reclamantul și până la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii judecătorești și pentru viitor;
- calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, pentru perioada 01.06.2006 - 07.05.2007, pentru reclamantul și până la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii judecătorești și pentru viitor;
- plata drepturile salariale solicitate în cuantum actualizat cu indicele de inflație, calculat începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârii judecătorești;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă începând cu datele menționate pentru fiecare reclamant, până la zi și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că, printr-o serie de acte normative s-a oferit unor anumite categorii de salariați civili sau militari un spor corespunzător gradului de acces la informațiile clasificate. Sporul acordat a fost acordat pentru asigurarea confidențialității acestor informații de către salariații care lucrează cu acest tip de date.
Reclamanții arată că, prin Legea 444/2006 pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din unitățile publice din domeniul siguranței și apărării naționale s-a prevăzut un spor de 15% pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. De asemenea, prin OG6/2007 s-a mărit aria funcționarilor cărora li se acordă acest spor de confidențialitate pe lângă cei prevăzuți în Legea 444/2006, acest spor se acordă și către funcționarii din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. În Legea 656/2002, de asemenea, s-a acordat acest spor și către unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire Și Combatere a Spălării Banilor și nu în ultimul rând acest spor a fost acordat prin OG 137/2000 și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Se mai arată că, deși procurorii, în conformitate cu art. 28 din Legea 182/2002 dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru celelalte categorii de personal și că funcționarii din sistemul de ordine publică și siguranță națională care gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în timpul urmăririi penale, beneficiază de sporul de confidențialitate însă persoanele care supraveghează și dispun exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, în speță procurorii nu beneficiază de acest spor de confidențialitate. Reclamanții mai susțin că, de sporul salarial pretins beneficiază și unii magistrați procurori, respectiv, procurorii militari și cei detașați în plenul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul, Direcția Națională Anticorupție, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în ceea ce privește perioada iulie 2004 - 01 februarie 2006, întrucât sporul de confidențialitate, așa cum este prevăzut de OG nr. 19/2006, fost acordat începând cu 01.02.2006.
Pe fondul cauzei, același pârât, solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, motivat de faptul că persoanele care au solicitat acordarea sporului de confidențialitate își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Public instituție din cadrul autorității judecătorești iar acest spor de confidențialitate nu este prevăzut în nici un act normativ pentru aceste categorii de salariați. Intimatul arată că actele normative invocate în petitul acțiunii se referă la alte categorii de personal cum ar fi cadrele militare, angajații și personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale și că, și în condițiile în care categoria magistraților ar fi nominalizată între beneficiarele acestui tip de spor salarial, simpla deținere unui certificat ORNISS nu garantează încasarea sporului propriu - zis și nici cuantumul acestuia, fiind necesară emiterea unui ordin în acest sens, întrucât numai ordonatorul de credite este cel care decide categoriile de funcționari, cuantumul și condițiile de acordare, în limita bugetului acordat.
Același pârât a formulat în baza art. 60-63 Cod procedură civilă și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor solicitând că, în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat la alocarea sumelor de bani necesare acoperirii drepturilor bănești ale reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocat excepția necompetenței materiale instanței și declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, motivat de faptul că, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 15.07.2004 - 09.09.2004, motivat de dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Excepția necompetenței materiale invocată de pârât fost respinsă, motivat, ca nefondată, la termenul de judecată din data de 08 februarie 2008.
Pe fondul cauzei, același pârât, solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă, motivat, în esență, de aceleași considerente invocate în apărare și de către pârâta Direcția Națională Anticorupție.
De asemenea, și acest pârât a formulat în baza art. 60-63 Cod procedură civilă cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor solicitând că, în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat la alocarea sumelor de bani necesare acoperirii drepturilor bănești ale reclamanților
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamanților revine Ministerului Public și parchetelor din județul N, în temeiul raportului de muncă încheiat între părți.
Față de împrejurarea că, în motivarea acțiunii dedusă judecății, se invocă ca temei de drept art. 23 ind. 1 din OG nr. 137/2000, instanța, la termenul de judecată din 26 octombrie 2007, dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 3 din același act normativ.
În data de 24 ianuarie 2008, reclamantul, și- precizat acțiunea în sensul că solicitat acordarea drepturilor salariale aferente perioadei 01.11.2005 - 17.09.2007, perioadă în care funcționat în calitate de procuror șef al Serviciului teritorial Bacău din cadrul DNA ( 100).
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, în parte, admis-o, ca atare, iar excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții sunt procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Bacău și și au promovat prezenta acțiune considerându-se discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate de 15 %, spor care este acordat altor categorii de personal sau funcționari din diverse ministere și instituții care gestionează informații clasificate. Reclamanții arată că deși lucrează cu informații clasificate, ba mai mult, că dețin și certificate ORNIS, nu beneficiază de acest spor de confidențialitate.
Instanța, a considerat că atâta timp cât personalul din cadrul ordinii publice și siguranței naționale care gestionează informațiile clasificate sub supravegherea procurorilor beneficiază de sporul de confidențialitate iar procurorii care supraveghează activitățile cu acest tip de informații nu beneficiază de acest spor este o vădită discriminare. Ideea discriminării este susținută și de faptul că unii procurori care își desfășoară activitatea în plenul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de acest spor, și de asemenea procurorii militari beneficiază de acest spor în temeiul art. 3 din OG 19/2006.
Chiar și Codul Muncii prevede că în cazul existenței clauzei de confidențialitate în contractul de muncă, salariatului trebuie să îi fie plătit un spor pentru această clauză. Chiar dacă procurorii au un raport de muncă atipic, prin analogie se poate considera că sporul de confidențialitate să fie plătit și procurorilor atâta timp cât lucrează cu date și informații clasificate și li se cere confidențialitatea asupra acestor informații.
Dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:." informațiile privind deliberările autorităților", "informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii", precum și "informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".
Tribunalul a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din nr.OUG 123/2003), al personalului CNSAS (art. 13 din OG nr. 9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (potrivit art. 10 din Legea nr. 274/2004), al celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003), al personalului din administrația publică ( art. 10 din Legea nr. 274/2004), din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării (art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000), al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006), al muzeografilor (art. 25 alin. 4 din Legea nr. 311/2003). n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.
Prin urmare, deși reclamanții au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio - profesionale menționate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine principiului tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României. Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriile socio - profesionale de mai sus trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
S-au mai reținut că, pentru categoriile profesionale la care se referă strict nr.OG 19/2006 plata sporului arătat mai sus este condiționată de obținerea unui certificat/aviz de securitate conform nr.HG 585/2002, această cerință fiind îndeplinită în speța de față, potrivit adresei emisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul informațiilor clasificate și de centralizare datelor privind corupția sub nr. 464/C/189/2007 din 04 martie 2008 ( 120-121) și că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi salariale tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Din acest motiv instanța apreciază că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale obligate la confidențialitatea lucrărilor. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că "în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâtului Direcția Națională Anticorupție formulate pe excepție, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice," și că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu poate fi reținută susținerea referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. A considera că numai primei categorii de cauze îi sunt aplicabile prevederile nr.OG 137/2000 republicată ar însemna o restrângere nepermisă a domeniului de aplicare a normelor legale privind discriminarea și, implicit, a dreptului constituțional de liber acces la justiție.
Pronunțându-se asupra împotriva României a statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", ori dacă nu "există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat." Pârâtul, Direcția Națională Anticorupție, nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament, argumentele sale vizând, pe excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivată pe considerentul absenței unei reglementări legale, iar pe fond inexistența criteriilor pe baza cărora să poată fi demonstrată discriminarea reclamanților în raport de alte categorii socio - profesionale.
Constatarea discriminării cauzată și anularea situației astfel creată în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție să le plătească sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, pentru perioadele în care dețin autorizații de acces la informații clasificate, perioade menționate în adresa emisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul informațiilor clasificate și de centralizare datelor privind corupția sub nr. 464/C/189/2007 din 04 martie 2008 ( 120-121).
În consecință, acțiunea reclamanților privind acordarea sporului de 15% pentru restul perioadelor solicitate, a fost respinsă, ca nefondată, motiv pentru care urmează fi respinsă și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru reclamantul, aferentă perioadei 15.07.2004. - 09.09.2004.
Plata despăgubirilor s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 cod civil și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este, nefondată și, în consecință a fost respinsă, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Public, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
În consecință, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă atâta timp cat Ministerul d e Finanțe Publice a fost chemat în instanță ca pârât și a fost obligat să aloce și să vireze sumele necesare achitării sumelor acordate reclamanților în contul Ministerului Public și Direcției Naționale Anticorupție.
De asemenea, instanța, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, a obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.-
Recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea recurată sub aspectul respingerii excepției privind lipsa calității procesuale pasive, critică pe care Curtea o consideră neîntemeiată având în vedere așa cum a reținut și instanța de fond atributele ce-i sunt conferite prin actele normative speciale de organizare și funcționare a acestei instituții în materie de stabilirea bugetului și rectificare bugetară.-
Privitor la recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție se constată că hotărârea este criticată sub aspectul legalității, în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură Civilă susținându-se în fapt următoarele motive:
- personalul din justiție nu este inclus în categoria personalului la care face referință OG nr.19/2006:
- nu s- a avut în vedere faptul că numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce,sporul de confidențialitate se poate acorda unor anumite categorii de salariați care se află în situații identice, sub toate aspectele.
La fel și recurentul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă a criticat pentru nelegalitate hotărârea recurată invocând ca motive:
- necompetența instanței
- adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților
- depășirea atribuțiilor puterii judecătorești;
- nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației;
- nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Curtea, examinând cele două recursuri, respectiv motivele ce privesc fondul cauzei dedus judecății, invocate de cei doi recurenți constată că prin Decizia nr.46/2008, pronunțată de CJ. în recurs în interesul legii a statuat:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.(1) lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare raportat la art.16 alin.(1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților și ale art.78 alin.(1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Față de cele dispuse de și văzând dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu se mai impune a fi analizate motivele de recurs ce privesc fondul cauzei. Critica privind necompetența tribunalului dea judeca cauza în primă instanță este neîntemeiată întrucât litigiul de față privește drepturi salariale și intră în categoria conflictelor de muncă iar competența de soluționare este cea prev. de art.284 (1) Codul Muncii cu referire la art.2(c) din Codul d e procedură civilă.
Neîntemeiată este și critica ce privește acordarea drepturilor salariale actualizate în funcție de indicele de inflație.
Sub acest aspect, Curtea constată că temeinic și legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.1088 Cod civil pentru a asigura o justă despăgubire a reclamanților.-
În ceea ce privește critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată total nejustificată această critică față de împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat ca pârât să asigure fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești acordate reclamantului. -
Pentru argumentele de mai sus în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile promovate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.266 din 08.04 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Irevocabilă.-
Pronunțată în ședință publică azi 3 august 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
- - -
Red.sent.,
.sdec.CV/4-5-august 2009
Tehn.red.EG./15 august 2009.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Camelia Viziteu, Doru
