Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 840
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Botoșani, nr.17, județul B, împotriva sentinței nr.462 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților B, Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția civilă și înregistrată sub nr- reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Misterul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea acestora la plata în solidar a sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, echivalentul a 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu luna decembrie 2002 pentru primii 4 reclamanți și de la data încadrării pentru ceilalți și până la data intrării în vigoare a Legii nr.327/2006, respectiv 19 august 2006, reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin art. 47 din Legea nr.50/1996 s-a stabilit că " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar", aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial, calculate separat de celelalte drepturi salariale ale magistraților și personalului auxiliar.
În dovedire, reclamanții au depus copii după cărțile de identitate și extrase din carnetele de muncă.
Pârâtului Ministerul Justiției a depus întâmpinare la acțiunea reclamanților solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a arătat că reclamanții, consilier de probațiune, nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceasta întrucât serviciile de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate au fost create prin OG nr.92/2000, iar personalul acestora era salarizat conform anexei 51din Legea nr.50/1996.
Ordonanța nr.92/2000 a fost emisă în aceeași zi cu OG nr.83/2000, prin care sporul de risc și de supraveghere neuropsihică a fost abrogat, astfel încât în speță nu sunt incidente nici măcar argumente de ordin istoric pentru susținerea pretențiilor reclamanților.
Totodată, pârâtul a susținut că sunt vădit neîntemeiate susținerile reclamanților privitoare la încălcarea prevederilor constituționale și ale Legii nr.24/2000 cu ocazia emiterii OG nr.83/2000, întrucât finalitatea acesteia din urmă nu a fost diminuarea drepturilor salariale ci, dimpotrivă creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizație unică.
Pârâtul a mai arătat că dreptul la acest spor pentru consilierii de probațiune nu este recunoscut de lege, nu face obiectul art.41 din Constituție și nici al art. 155 din Codul muncii, care prevede în principiu alcătuirea generică a salariului, sporurile specifice fiecărei categorii de salariați fiind stabilite prin acte normative speciale, contracte colective și individuale de muncă.
De asemenea, că acest spor nu face obiectul Directivei Consiliului 89/391 din 12 iunie 1989, deoarece nu reglementează drepturi salariale ci, conform art.1, crearea de condiții pentru angajați care să reducă stresul și suprasolicitarea, și nici al Protocolului nr.1 la Convenția europeană întrucât nu se poate pretinde "lipsirea de proprietate" atât timp cât reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest spor.
În sprijinul apărărilor formulate, pârâtul a invocat și jurisprudența în materie a Curților de Apel Bacău, C, B și AIp recum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale pretinse anterioare lunii februarie 2005.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 03 martie 2008, tribunalul a soluționat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01 decembrie 2002 -28 decembrie 2004, apreciind că acest capăt de cerere este prescris.
Prin sentința civilă nr.462 din 19 martie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, s-a respins acțiunea având ca obiect plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr.50 1996 formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Misterul Finanțelor Publice, ca fiind prescrisă pentru perioada 01 decembrie 2002 - 28 decembrie 2004 și ca nefondată pentru 29 decembrie 2004 - 19 august 2006.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin OG nr. 92 din 29 august 2000 au fost înființate sub autoritatea Ministerului Justiției, ca organisme speicalizate, fără personalitate juridică, serviciile de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate. Conform art.7 alin.3 din această ordonanță, salarizarea personalului și a inspectorilor de reintegrare socială și supravheghere se realiza potrivit legii privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Era vorba despre Legea nr.50/1996, lege care prin OG nr.83/29 august 2000 a suferit modificări și în sensul introducerii unor dispoziții speciale pentru salarizarea acestei categorii de personal nou înființate prin OG nr.92/2000.
Astfel, după capitolul III din lege s-a introdus capitolul "Salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere" care cuprindea două articole, respective 241și art.242.
Primul dintre acestea prevedea că salarizarea personalului se realizează potrivit grilelor de intervale și coeficienților prevăzuți în anexa 51".
Iar cel de-al doilea că acesta beneficiază de drepturile prevăzute la art.23 din Legea nr.50/1996, respectiv de sporul de stabilitate și de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul prevăzut la pct.1 din anexa 7, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului justiției, respectiv " de un spor la salariul de bază până la 30%" acordat personalului civil cu atribuții în legătură cu activitatea penitenciarelor".
Este de observat că aceste prevederi normative de salarizare nu s-a mai aplicat personalului din serviciile de probațiune de la data intrării în vigoare Legii nr.327/2006, conform dispozițiilor exprese ale art.23 din lege.
Se poate constata așadar, că prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 nu s-au aplicat niciodată personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere, respectiv consilierilor de probațiune, așa încât în mod corect acestora nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de acest text de lege.
Aceasta întrucât aceștia nu au calitatea de magistrați și nici nu sunt incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate sau a personalului conex, astfel cum rezultă din dispozițiile art.3 din Legea nr.567/2004.
De altfel, această concluzie rezultă și din decizia în interesul legii nr. XXI din 10 martie 2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit pentru aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 că doar " judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate" sunt cei care au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.3334/2001.
Drept urmare, susținerile reclamanților cu privire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor normative arătate în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate în ceea ce-i privește.
Astfel, nebeneficiind niciodată de sporul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții nu se pot prevala de prevederile art.1 din protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, neputând pretinde "lipsirea de proprietate".
De asemenea, dispozițiile Constituției și ale Codului muncii nu prevăd expres acordarea acestui spor anume, din prevederile legale anterior citate specifice reclamanților, rezultând însă că aceștia sunt beneficiarii altor sporuri acordate în raport cu specificul activității desfășurate.
Cât privește Direcția Consiliului nr.89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătățirilor în domeniul securității și sănătății lucrătorilor în muncă, acest act comunitar constituie documentul cadru în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, nereglementând drepturi salariale ci principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale și la protecția securității și sănătății, eliminarea factorilor de risc și accident, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legislațiilor și/sau practicilor naționale, formarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, precum liniile generale pentru transpunerea în practică a principiilor menționate.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, reclamanții au declarat recurs.
Au arătat că temeiul legal al acțiunii l-a constituit art.47 din Legea nr.50/1996 care prevede că " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar ", articol pe care însă în mod eronat Tribunalul Botoșanil -a considerat inaplicabil consilierilor de probațiune".întrucât aceștia nu au calitatea de magistrați și nici nu sunt incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate sau a personalului conex".
Critică această opinie pentru considerentul că în clasificarea ocupațiilor din România, actualizată la data de 21.03.2008, se oferă o imagine clară a poziției consilierului de probațiune în ansamblul categoriilor profesionale din justiție.
În constituirea categoriilor profesionale, clasificate pe grupe, subgrupe etc. este invocat și principiul omogenității maxime. Astfel fiecare subîmpărțire a unui nivel de clasificare reflectă aspecte din ce în ce mai detaliate ale criteriului aplicat la subîmpărțirile precedente, ca de exemplu, gardul de instruire (nivelul școlii absolvite), nivelul competențelor determinat de amploarea și complexitatea activităților care definesc ocupațiile, gradul de specialitate în cadrul aceleiași activități.
Drept urmare au solicitat a se aplica decizia în interesul legii nr. XXI din 10 martie 2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit pentru aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Lege anr.334/2001".
Au solicitat admiterea recursului modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii.
Deși legal citați toți intimații, la dosarul cauzei a depus întâmpinare Ministerul Justiției care a cerut în esență respingerea recursului, întâmpinare la care au răspuns reclamanții.
Examinând recursul de față, ce poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea îl consideră neîntemeiat.
Astfel, examinând motivele de recurs, mai întâi sub aspectul excepțiilor reținute de instanța de fond și apoi sub aspectul fondului cauzei, curtea, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 283 lit. a din Codul muncii, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale neacordate către salariați pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune și drept urmare, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 30.06.2008, a constatat că în cauză este dată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 29.04.2005.
Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajații Tribunalului Botoșani, pe postul de consilier de probațiune și că în susținerea pretențiilor formulate aceștia au invocat dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996, iar în conformitate cu aceste dispoziții "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Corect instanța de fond a constatat că din categoria persoanelor care beneficiază de acest spor nu fac parte și consilierii de probațiune, respectiv consilierii de reintegrare.
Instanța de fond a mai constatat că, în conformitate cu art. 241și 242din legea nr.50/1996 republicată la data de 17.05.2002 și modificată prin nr.OG83/2000 și nr.OG7/2001, personalul de specialitate din cadrul serviciilor de reintegrare socială se salarizează potrivit grilelor de intervale și coeficienților de multiplicare prevăzuți de anexa 51beneficiind de drepturile prevăzute de art.23 (sporul de fidelitate) și de sporul prevăzut de pct. 1 din Anexa nr. 7, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului justiției.
Corect, de asemenea, instanța de fond a reținut că nici în această enumerare a drepturilor acordate consilierilor de reintegrare (actualmente consilieri de probațiune), nu se regăsește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, așa cum este reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Din Decizia nr.XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii rezultă fără echivoc că doar judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, personalul auxiliar de specialitate sunt beneficiarii sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de cele de mai sus și văzând că sentința recurată este legală, curtea, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Botoșani, nr.17, județul B, împotriva sentinței nr.462 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.judiciar:
Asist.judiciar:.
Tehnored. ex.2/30.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
