Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 851
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B-, sector 5, împotriva sentinței nr.1137 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și reclamanții intimați,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Suceava la data de 19.12.2007, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu aferentă anilor 2001, 2002, 2003 2004, 2005 și 2006, actualizată în raport cu rata inflației la data plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că dreptul la prima de concediu a fost reglementat de dispozițiile art. 411al. 1 din Legea nr. 50/1996, însă nu a fost niciodată acordat, întrucât prin acte normative succesive a fost suspendată aplicarea dispozițiilor legale sus menționate.
Prin sentința nr. 219 din 24.01.2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea, obligându-i pe pârâți să le plătească reclamanților primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003 2004, 2005 și 2006, actualizată în raport cu rata inflației la data plății.
Prin decizia nr. 344 din 1.04.2008, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două excepții invocate de către recurent, respectiv excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primele de concediu aferente perioadei 2001 - 2003.
Reinvestit cu rejudecarea cauzei, Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1137 din 5.06.2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Au fost respinse excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiune și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003 2004, 2005 și 2006, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu părțile din proces, astfel încât nu poate sta în judecată.
Reținând că pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă, au fost respinse și excepțiile lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, întrucât acesta nu mai poate face astfel de apărări în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că art. 411al. 1 din Legea nr. 50/1996 dispune că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza legii, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară, din luna anterioară plecării în concediu.
Prin acte normative succesive a fost suspendată aplicarea dispozițiilor legale sus menționate până la data de 31.12.2006.
OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006 reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu, în baza prevederilor actelor normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
În categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență intră și personalul auxiliar din sistemul justiției (art. 1 al. 2 din nr.OUG 146/2007).
Așa fiind, instanța de fond a conchis că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, pârâtul recurent a arătat, în esență, că până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, reclamanții, care îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, erau salarizați prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, fiind îndreptățiți în baza art. 411al. 1 la plata unei prime de concediu.
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale consilierilor de probațiune este reglementată de Legea nr. 327/2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 624 din 19.07.2006.
Din analiza coroborată a dispozițiilor Legii nr. 327/2006, art. 15. al. 1, art. 22 al. 1 cu cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii nu rezultă recunoașterea dreptului la prima de concediu pentru personalul angajat în baza contractelor individuale de muncă.
Prin reglementarea salarizării și a altor drepturi ale personalului din cadrul serviciilor de probațiune prin lege specială, așa cum rezultă din dispozițiile art. 23 din Legea nr. 327/2006 "prevederile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a prezentei legi". Ori, potrivit art. 24 din lege, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Având în vedere că data publicării legii în Monitorul Oficial al României este 19.07.2006, rezultă că aceasta intrat în vigoare începând cu dată de 19.08.2006, dată de la care consilierii de probațiune nu mai pot beneficia de acordarea dreptului la prima de concediu.
Față de prevederile legale menționate, se impunea admiterea acțiunii în parte, în sensul acordării către reclamanți a dreptului reprezentând prima de concediu doar proporțional cu timpul efectiv cât au beneficiat de acest drept, respectiv până la data de 18.08.2006.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava și erau salarizați, până la intrarea în vigoare a Legii speciale de salarizare nr. 327/2006, conform Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care, la art. 411al. 1 prevedea "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza legii, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Astfel, fostul art. 411al. 1 din Legea 50/1996, cu privire la aplicabilitatea căruia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXII din 12.12.2005 și prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 21.05.2007, a avut în vedere și categoria consilierilor de probațiune, care au beneficiat de acest drept până la apariția legii speciale de salarizare.
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale consilierilor de probațiune este reglementată de Legea nr. 327/2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 624 din 19.07.2006, iar din interpretarea coroborată a dispozițiilor acestui act normativ cu cele ale Codului muncii, nu rezultă recunoașterea în continuare a dreptului la prima de concediu pentru personalul menționat.
Art. 23 din Legea nr. 327/2006 statuează că "prevederile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Potrivit art. 24 din lege, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Având în vedere că data publicării legii în Monitorul Oficial al României este 19.07.2006, rezultă că aceasta intrat în vigoare începând cu dată de 19.08.2006, dată de la care consilierii de probațiune nu mai pot beneficia de acordarea dreptului la prima de concediu.
Însă, potrivit art. 15 al. 3 din actul normativ menționat "concediul anual de odihnă se efectuează de către personalul din serviciile de probațiune, de regulă, în perioada vacanței judecătorești", care se desfășoară în perioada 1 iulie - 31 august a fiecărui an, conform art. 159 al. 1 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Deci, cum regula este efectuarea concediului de odihnă în perioada vacanței judecătorești, perioadă în care conform art. 411al. 1 din Legea nr. 50/1996 inclusiv reclamanții aveau dreptul la acordarea primei de concediu și cum nu s-a făcut dovada că, în speță, suntem în prezența unei excepții de regulă, prin aprobarea efectuării de către reclamanți a concediului de odihnă în altă perioadă decât cea a vacanței judecătorești, se conchide că acordarea primei de concediu pentru anul 2006 este întemeiată.
În concluzie, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale enunțate pe calea recursului, ci dimpotrivă a soluționat cauza în concordanță cu acestea, recursul fiind astfel nefondat, urmând a fi respins potrivit prevederilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B-, sector 5, împotriva sentinței nr.1137 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud:
Asist.jud:
Tehnored. ex.2/09.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela, Gheorghiu Neculai
