Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 881/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul - și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, împotriva sentinței civile nr.111 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se constată că, prin încheierea camerei de consiliu nr. 48/CR din 30 aprilie 2009, s-a admis propunerea de abținere formulată de doamna judecător la termenul anterior.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2008, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții inisterul -, Curtea de Apel Tg-, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați în solidar pârâții plata unei despăgubiri echivalente, diferențelor de drepturi salariale reprezentând majorarea cu 10% a indemnizației de conducere, până la încetarea stării de discriminare;
- să fie obligați pârâții la reglementarea juridică a situației reclamanților;
- să fie obligați în solidar pârâții la includerea în bugetul de stat a sumelor solicitate;
- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești mai sus menționate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din unitățile de justiție (personal auxiliar de specialitate cu funcții de conducere) și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000 și a art.5 și al art.154 alin.3 din Codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea majorării cu 10% a indemnizației de conducere.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că sporul solicitat nu este stabilit prin lege, iar prin neacordarea majorării cu 10% a indemnizației de conducere nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat. De asemenea, acordarea majorării cu 10% a indemnizației de conducere s-a datorat volumului de muncă superior.
Curtea de Apel Tg-M, prin decizia civilă nr.111 din 10 decembrie 2008, respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorarea cu 10% a indemnizației de conducere, cuvenită astfel: -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 noiembrie 2005 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamantul, aferent perioadei 1 octombrie 2006 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 mai 2006 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 noiembrie 2005 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 noiembrie 2005 - 30 septembrie 2008; -pentru reclamanta, aferent perioadei 1 octombrie 2007 - 30 septembrie 2008; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorarea cu 10% a indemnizației de conducere, începând cu data de 1 octombrie 2008 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților.
Împotriva sentinței civile menționate în termen legal s-a declarat recurs de către Ministerul - și Libertăților, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a acțiunii civile promovate de reclamanți, cu invocarea motivelor prev, de art.304 pct.4 și 9.pr.civ. S-a relevat că prin hotărârea pronunțată instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ignorând faptul că prev.art.1, 2 și 27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Recurentul a susținut că salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată de OG nr.8/2007 completată prin Legea nr.17/2006, care stabilesc salariul de bază și sporurile aferente. În anexa 1B din ordonanța menționată s-a statuat că personalul auxiliar cu funcții de conducere care desfășoară activitatea în instanțele judecătorești din Municipiul B beneficiază de un spor suplimentar de 10%. Legiuitorul a înțeles să facă această diferențiere de tratament având la bază criteriul-cantității muncii depuse și complexitatea atribuțiilor de serviciu, instanțele de judecată nefiind abilitate a constatat peste voința legiuitorului existența unei discriminări de salarizare.
Ministerul - și Libertăților a invocat în cadrul memoriului de recurs decizia nr.414 din 14 iulie 2005 Curții Constituționale care a statuat că "prevederea într-un act normativ a dreptului unor categorii de personal salarizat de a beneficia de anumite sporuri ori adausuri la salarii, nu reprezintă titlul constitutiv de drept de proprietate privată, care este garantat și ocrotit de art.44 din Constituție".
În termen legal s-a declarat recurs și de către DGFP H în numele MF, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, care are obligația principală de a elabora proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea, se arată că între acest minister și reclamanți nu există niciun raport juridic de muncă, Ministerul - fiind ordonatorul principal de credite care gestionează activitatea economico-financiară din domeniul justiției.
Pe fondul pricinii recurentul de rând II reiterează aceleași motive de fapt și de drept ca și Ministerul - și Libertăților, invocându-se în plus și decizia nr.821/2008 a Curții Constituționale care s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea prevăzută de art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, decizia fiind definitivă și obligatorie pentru instanțe.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile formulate de Ministerul - și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M sunt fondate.
În susținerea cererilor de chemare în judecată reclamanții au invocat în primul rând faptul că sunt discriminați față personalul auxiliar având funcții de conducere în cadrul instanțelor judecătorești din Municipiul
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000. Așa cum corect au subliniat pârâții, aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin.1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, dar și prin decizia nr. 818/2008 ale Curții Constituționale, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data declarării neconstituționale, dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Cu toate acestea, instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu a deciziei Curții Constituționale a admis cererea reclamanților, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Ca urmare, fără a mai fi necesar verificarea și celorlalte motive de nelegalitate invocate de pârâți, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod penal, va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a cererii reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, aspect analizat detaliat prin hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul - și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor prin H cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.111 din 10 octombrie 2008 Curții de Apel Tg-
Modifică hotărârea atacată în sensul că:
-respinge integral acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul - și Libertăților cu sediul în B-, sector 5, Curtea de Apel Tg-M cu sediul în Tg-M,-, Tribunalul Harghita cu sediul în M C,-, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B-, sector 5.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
27.05.2009.
Jud.fond:- -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
