Drepturi salariale (banesti). Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1008
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul in B, Calea -MEMBRU, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.521 din data de 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în comuna, sat, județul D, G domiciliat în comuna, sat, D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.10 județul D, - domiciliat în M,-, -.18, județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D și domiciliat în M,-,.20, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în cauză.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, urmând a se respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă ca neîntemeiat.
Menționează că introducerea sporurilor salariale s-a efectuat în conformitate cu teletextul nr.2412/1998.
Mai arată că toate unitățile de pe raza SA Târgoviște sunt unități clasice.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 6286/120/15.12.2008 reclamanții, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă conform art. 168 alin.1 din CCM la nivel de societate în cuantum de un salariu minim pe SA pentru anii perioada 2005 - 2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a mai solicitat acordarea suplimentărilor salariale reprezentând ajutorul material echivalent cu contravaloarea a 2500 - 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005 - 2007 actualizate la momentul plății, precum și acordarea acțiunilor la care reclamanții aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit disp. art. 168 alin.6 din CCM 2004 - 2008.
În motivarea acțiunii s-a invocat faptul că deși drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în CCM la nivel de unități din industria petrolieră sau la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, reclamanții nu au primit aceste drepturi pentru perioada 2005 - 2007.
La dosarul cauzei s-au depus în copie cărțile de identitate și carnetele de muncă ale reclamanților, CCM la nivel de unitate pentru perioada solicitată, la nivel de grup de unități și la nivel de ramură pentru 2005 - 2007, protocolul încheiat între SA și cu privire la acordarea a 100 de acțiuni fiecărui salariat conform art. 168 alin.6 din CCM.
Deși pârâta a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări și nici nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Pa baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.521 din data de 26 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, -, în contradictoriu cu pârâta A, a obligat pârâta să plătească suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform perioadei efectiv lucrate de către fiecare reclamant în activitate în luna octombrie 2007, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective și a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură și prin art. 170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități, s-a prevăzut drepturi salariale de a beneficia de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de 1 salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Aceste dispoziții au fost preluate și în CCM la nivel de unitate. Începând cu 1997 ajutorul material reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat, deci potrivit art. 168 alin. 3 și 4 din CCM la nivel de unitate /1998 care prevede că ajutorul material reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă va fi inclus în salariul de bază.
Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998. Cu toate acestea, pentru anul 2007 aceste suplimentări sunt prevăzute din nou în CCM la nivel de ramură și unitatea nu a făcut dovada includerii lor în salariul de bază, astfel că tribunalul a admis în parte acțiunea.
Cât privește suplimentările salariale reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, în baza art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, s-a prevăzut ca ajutorul material reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, a fost compensat. Același aspect rezultă si din CCM/2007 care precizează la același articol că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat. Pe baza faxului nr. 1818/04.07.1997 reașezarea salariului prin adăugarea la salariul de bază a acestor sporuri salariale a fost operată și în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de această situație prima instanță a respins și capătul de cerere privind aceste drepturi.
Reclamanții au mai solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008.
În art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005, este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA.
Prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol.
În acest protocol sunt stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
A reieșit că pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor prin încheierea protocolului din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, G, -, în contradictoriu cu pârâta SC. A, și obligat pârâta să plătească suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform perioadei efectiv lucrate de către fiecare reclamant în activitate în luna octombrie 2007, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective și respins celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat pârâta sub un prim aspect că sumele pretinse de reclamanți au fost încasate ca urmare a includerii în salariul de bază al fiecărui salariat. Sub un alt aspect, pârâta a învederat că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune interpretând greșit natura juridică a venitului solicitat de către reclamanți. A apreciat recurenta pârâtă că acest venit nu reprezintă un venit de natură salarială, ci reprezintă un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, sens în care sunt incidente disp.art.283 lit.e din Codul Muncii, fiind aplicabil, deci, termenul de prescripție de 6 luni.
A mai precizat recurenta că, de asemenea, în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia nu sunt creditori în raportul juridic invocat.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea și a pretenției privind obligarea la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă și pentru anul 2007, conform considerentelor expuse anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, Curtea apreciază că numai acest motiv de recurs este întemeiat, prima instanță în mod corect apreciind excepțiile invocate ca neîntemeiate, sens în care recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 pr.civilă, se va modifica în parte sentința și se va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă - iarnă, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul in B, Calea -MEMBRU, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.521 din data de 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în comuna, sat, județul D, G domiciliat în comuna, sat, D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, -.10 județul D, - domiciliat în M,-, -.18,județul D, domiciliat în comuna G, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D și domiciliat în M,-,.20, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reclamanților privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
a
red./MI
3 ex./26.05.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
-
operator date cu caracter personal
nr.notificare 3120.
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
