Drepturi salariale (banesti). Decizia 1016/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 1038,-
DECIZIA NR. 1016
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.93 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu reclamantele, cu domiciliul ales la udecătoria Moreni, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, și Direcția Generală a Finanțelor Publice P pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele reclamante, și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Direcția Generală a Finanțelor Publice P pentru Ministerul economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.9878 din data de 12 mai 2009, întâmpinare formulată de intimatele reclamante.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu 1.08.2008, respectiv 23.01.2008 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat, în esență, că sunt aplicabile disp. rt.47 din Legea nr.50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
În întâmpinarea depusă de Curtea de APEL PLOIEȘTI se invocă decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii - nr.21/10.03.2008.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.93 din data de 2 decembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință a admis acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 01.08.2008 pentru reclamanta și 23.01.2008 pentru reclamanta și în continuare până la încetarea dreptului și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, față de dispozițiile legale în materie și de decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P, prima instanță a admis-o, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă, care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale. Prin urmare, față de admiterea excepției expuse mai sus, a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți. Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996, a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamantelor sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.08.2008 pentru reclamanta și cu data de 23.01.2008 pentru reclamanta și în continuare până la încetarea dreptului.
De asemenea, curtea a obligat pârâtele la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor, ca o consecință a admiterii drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel că este incident cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului Ministerul Justiției arată, în esență, că prima instanță a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea în continuare a sporului de 50%, fiind vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, astfel că intimații reclamanți nu au justificat un interes actual.
Prin întâmpinare, reclamantele au solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției, ca neîntemeiat, cu motivarea că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept cu caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară, aferentă funcției exercitate, astfel că, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, în măsura în care dreptul principal va înceta, va înceta și dreptul accesoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea constată că recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamantelor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, existența dreptului nu trebuie confundată cu plata sa, plată care se va face succesiv și numai atâta timp cât beneficiarele sale vor îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului principal.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamantelor, acestea beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-,sector 5 împotriva sentinței civile nr.93 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu reclamantele, cu domiciliul ales la udecătoria Moreni, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Direcția Generală a Finanțelor Publice P pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red.-CL/MI
2 ex./03.06.2009
-- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jf.- /-
Operator date cu caracter personal, nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
