Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.694,-
DECIZIA nr.1012
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1 din data de 17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-. nr.6, județul P, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3,sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele reclamante, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregostrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamantele, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu data încadrării în funcție, sume actualizate
cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că le sunt aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul CNCD a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât în condițiile în care se solicită acordarea unor drepturi, inclusiv ca urmare a încălcării principiului nediscriminării.
S-a mai susținut de către pârâtul CNCD, că potrivit disp. art.16-20 din OUG 137/2000 este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor ordonanței în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. De asemenea, potrivit art.27 din același act normativ persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului în calitate de expert, iar nu de pârât.
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece art.47 din Legea nr.50/21996 a fost abrogat total și expres prin OG 83/2000.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu data încadrării în funcție, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți
și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale, astfel că a admis această excepție.
De asemenea, Curtea a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CNCD întrucât otrivit p. disp. art.16-20 din OUG 137/2000 CNCD este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor ordonanței în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Conform art.27 din OUG 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Este adevărat că se prevede faptul că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, dar acesta nu poate avea, în spețe similare cu cea de față, calitate de pârât ci numai pe aceea de expert, chemat să exprime un punct de vedere față de o eventuală situație de discriminare.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă.
Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act
normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin.(3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, se arată, în esență, că pretențiile reclamanților nu au nici o bază legală, OUG nr. 27/2006 neprevăzând sporul de risc și suprasolicitare psihică, dispozițiile legale prin care acest spor fusese prevăzut fiind abrogate.
Un alt motiv de recurs vizează modul în care prima instanță a dispus actualizarea.
Astfel, recurentul a arătat că reclamanții puteau să pretindă numai dobânda legală, stabilită de lege și care se datorează numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
A apreciat recurentul că în speța de față nu putea fi pretinsă nici dobânda legală întrucât nu este îndeplinită condiția ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea va constata că acesta este nefondat.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
În privința celei de a doua critici care vizează fondul dreptului, se constată că interpretând și aplicând corect legea, prima instanță a considerat îndreptățită solicitarea reclamanților de a li se acoperi prejudiciul încercat prin neexecutarea titlului său în modalitatea actualizării sumelor cuvenite lunar, cu coeficientul de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume, fiindcă aceasta reprezintă compensarea erodării creanței sale, iar nu dobânda legală, care are caracter moratoriu, fiind legal datorată numai din ziua cererii de chemare în judecată, conform art.1088 Cod civil, întrucât exprimă fructe ale bunului, de natură a justifica beneficiul nerealizat de creditor, or reclamanții-intimați au revendicat, pe bună dreptate, culpa debitorilor săi cât privește refuzul aducerii la îndeplinire a obligației rezultate din titlul executor și pentru care, în cadrul legal actual, creditorii nu au la îndemână nicio posibilitate de executare silită.
Pentru considerentele care preced, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.304, pct.4 și 9 Cod procedură civilă invocat de recurent și drept urmare, în temeiul art.312 din același cod, va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate ca legală și temeinică, sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1 din data de 17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-. nr.6, județul P, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor
Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3,sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./12.06.2009
dosar fond- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
judecători fond - -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
