Drepturi salariale (banesti). Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1026/
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr.828/7.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP a intimatelor reclamante, a intimatului pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauze, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recursuri și constatând că în temeiul prevederilor art 242 pct 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 828/7.05.2009, Tribunalul Brașova admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Statul R prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice
A admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 10.06.2004-21.12.2005, in privinta reclamantei.
A admis in parte actiunea formulata de reclamantele, si in contradictoriu cu paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel B si Parchetul de pe langa Tribunalul B.
Obliga paratii la plata catre reclamante a diferentelor de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, incepand cu data de 01.01.2008 si in continuare, pentru reclamantele si, si pentru perioada 22.12.2005-31.12.2007 in privinta reclamantei, sume ce se vor actualiza cu rata inflatiei si la care se adauga dobanda legala la data platii efective.
A obligat paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel B sa efectueze in carnetele de munca ale reclamantelor mențiunile corespunzătoare.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamanta pentru perioada 10.06.2004-21.12.2005 ca prescrise.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamante ca nefondate.
A respins acțiunea formulata de reclamante in contradictoriu cu paratul Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice B, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
A admis cererea de chemare in garanție formulata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice.
A obligat chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare plaților sumelor restante menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepțiile invocate, instanța a reținut ca intre reclamante si paratul chemat in judecata Statul R nu exista un raport obligational direct in privința drepturilor salariale pretinse, ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Public, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestui parat si a respins pretențiile formulate împotriva acestuia ca fiind introduse împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
In privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2004-21.12.2005 raportat la reclamanta, instanța a reținut ca actiunea a fost promovata la data de 22.12.2008 (data inscrisa pe plicul postei), astfel ca pretențiile aferente perioadei anterioare termenului de 3 ani stabilit de art.1 si 3 din decretul 167/1958 sunt prescrise. In consecința, in privința acestei reclamante instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune si respins pretențiile ca prescrise.
Pe fond, instanța a retinut ca pentru categoriile profesionale ce gestionează informații clasificate, exista aprobate o serie de acte normative care prevăd acordarea catre acestea a uui spor de confidențialitate calculat la salariul de încadrare. Astfel, art.unic pct.1 din Legea 444/2006 prevede ca pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
De asemenea, potrivit art.15 al.1 din OG 6/2007, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodata, potrivit art.30 al.3 din OG 137/2000, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Obligatia de a nu dezvalui informatiile pe care le-au obtinut in calitate de magistrate in exercitarea profesiei, exista si in sarcina magistratilor, astfel cum este instituit de art.15 al.1 si 2 din Hotararea CSM nr.328/2005.
Prin decizia in interesul legii nr.46/15.12.2008 pronuntata in dosarul nr.27/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamantelor, insa nu in cuantumul solicitat de acestea, de 30%, ci in cuantumul stabilit de instanta suprema de 15%.
In privința paratilor care au obligatia platii acestui spor, instanta a retinut ca acestea revin Ministerului Public.Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetului de pe langa Curtea de Apel B si Parchetului de pe langa Tribunalul Brașov in calitate de ordonatori principal, secundar si respectiv terțiar de credite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, în teren, motivat.
Prin motivele de recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se invocă, față de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, iar instanța de fond admis-o în virtutea presupusului caracter discriminatoriu al prevederilor legale, că prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din ordonanța de guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
Se consideră că dispozițiile art. 2 și ale art. 11 OG nr. 137/2000 republicată sunt neconstituționale, justificând transformarea instanțelor de judecată în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale la care s-a făcut referire.
Se apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea acestui pârât la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate,acțiunea reclamanților fiind nefondată.
Se apreciază de asemenea că în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adausurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov consideră prin motivele formulate că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie.
Se consideră că acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă întrucât magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu fac parte din categoria personalului militar a funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personalului CNSAS, cel al Consiliului Național privind discriminarea.
De altfel, față de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament diferențiat.
Astfel, pentru instituirea acestui spor de confidențialitate legiuitorul a avut în vedere anumite categorii de personal și a limitat strict sfera acestora, la cel deținător de informații clasificate, conform prevederilor Legii nr. 182/2002 și HG nr. 585/2002.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, arătăm că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentantul în teritoriu DGFP B, consideră că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, această cerere fiind inadmisibilă.
Se arată în motive că Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este Procurorul General, Ministerul Finanțelor Publice neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Se mai arată în motivele de recurs că acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept și fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea principiului separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Ori acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebui făcută în temeiul unei norme de drept, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat.
Se apreciază că instanța de fond nu poate dispune plata drepturilor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație și dobânda legală, în situația în care nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă deciziei prin motivele de recurs de către Ministerul Economiei și Finanțelor referitor la admiterea în mod greșit de către instanța de fond a cererii de chemare în garanție, această critică va fi respinsă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 46, pronunțată de ÎCCJ în data de 15.12.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 15 % la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile din recursuri cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica din recurs cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 15%, Curtea, în accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii, ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamanței reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului Ministerul Public care susține că prezenta cerere este inadmisibilă dată fiind decizia Curții Constituționale 821/3.07.2008 care a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, invocat și de reclamanții susmenționați ca temei de drept al pretențiilor lor - sunt neconstituționale "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie însă este o decizie ce impune consecvență judecătorului învestit cu aplicarea și interpretarea unui text de lege, respectiv impune norme de interpretare a dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, fără a exclude liberul acces la justiție al cetățeanului și a permite o analiză pe fond a pretențiilor cu care instanța a fost învestită.
Așadar cererile formulate de reclamanți în obținerea unor despăgubiri ca efect al constatării unei fapte ca fiind discriminatorie nu pot fi respinse ca inadmisibile pentru considerentul existenței acestei decizii a Curții Constituționale deoarece nu a avut loc o analiză atentă a existenței sau inexistenței discriminării invocate, iar această apreciere, constatare este atributul instanțelor de judecată atât potrivit normelor interne de drept (art.27 din OG 137/2000), dar și normelor internaționale (art.1 al Protocolului 12 la CEDO) și normelor comunitare Directiva 2000/43, 2000/78.
Principiul nediscriminării invocat de reclamanți se regăsește așadar în normele dreptului internațional și comunitar, ceea ce-i permite judecătorului să analizeze pe fond o acțiune prin care se invocă o situație de discriminare cu respectarea acestor norme de drept, iar respingerea ca inadmisibilă a unei astfel de cereri ar reprezenta o atingere a unui drept fundamental recunoscut de CEDO și implicit de dreptul intern prin art.20 alin.1 din Constituție. De altfel, Statul român a cunoscut numeroase condamnări la CEDO pentru încălcarea dispozițiilor art.6 alin.1 din CEDO de către instanțele de judecată.
Referitor la regimul juridic și efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în privința conflictelor juridice de natură constituțională, în concret Decizia nr. 838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art 146 alin.ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă, interpretarea neputând fi extinsă la late categorii de atribuții ale autorității publice găsită în culpă.
Efectele deciziei de constatare a conflictului între puteri ( în sensul art 146 lit. e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la înseși deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune ÎCCJ să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale.
Cu atât mai mult, astfel de decizii ale Curții Constituționale nu pot determina prin ele însele modificarea directă a practicii instanțelor de judecată în cauzele obișnuite, în absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr, 838 /2009 în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, instanțele ordinare au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ - secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art. 329 alin 3, teza ultimă din Cod procedură civilă.
Prin urmare sentința va fi menținuta, in temeiul art. 312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 828/7.05.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 13.10.2009
Dact AG 27.10.2009/ 10 3x
Jud fond M /N
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
