Drepturi salariale (banesti). Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1055
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 555 pronunțată la data de 3 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul F domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar în xerocopie un raport de expertiză extrajudiciar efectuat de societatea pârâtă și arată că nu mai are late cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai stăruie în cererea de suspendare a executării și solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că primele solicitate s-au introdus în salarii conform deciziilor depuse la dosar, instanța de fond interpretând greșit dispa.art. 168 din CCM prin raportare la probele administrate.
Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5553/120 reclamantul a chemat în judecată pârâta - SA B și a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din pe anii 2005 - 2008.
Motivând cererea reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei și că a fost prejudiciați în sensul că nu i-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art. 168 din, suplimentările salariale de C și Paști neacordate fiind în sumă de 11.327 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 din Codul muncii și 168 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004-2005.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei copie de pe actul de identitate, copie de pe carnetul de muncă și copii de pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2005, 2006 și 2007.
La termenul de judecată din data de 17.02.2009 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări la acțiune prin care arată că solicită suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și C pe anii 2005 -2007 precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, drepturile salariale reprezentând prime de C și Paști fiind introduse în salariile de bază ale tuturor salariaților și menținute ca atare, dispozițiile art. 168 alin.1 devenind inaplicabile începând cu anul 2003.
A fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea pricinii și excepția prescripției, excepții puse în discuția contradictorie a părților și cu privire la care tribunalul s-a pronunțat în ședința publică din data de 3.03.2009.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 555 din 3 martie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea așa cum a fost precizată și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând suplimentări de C și Paști prevăzute de art. 168 alin.1 din în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la data plății efective, pentru Paști și C, pe anii 2005 -2007.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate începând cu anul 2005 și până în anul 2008, drepturi actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2008.
La termenul de judecată din data de 17.02.2009 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită aceste drepturi pentru perioada 2005 -2007.
Tribunalul a reținut că reclamantul este angajat al pârâtei, conform carnetului său de muncă.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 "vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța de fond precizează că asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și - SA. Începând insă cu anul 2004 aceste drepturi salariale suplimentare nu au mai fost incluse în salariu. Această concluzie rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", în timp ce în anul 2003 sintagma a fost " vor fi introduse", sintagmă ce întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
În cauză prima instanță nu acceptă concluzia Comisei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă, întrucât această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În opinia instanței de fond această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Tribunalul apreciază că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii, nu a dovedit introducerea în salariul reclamantului a suplimentărilor salariale reprezentând prime de C și Paști pe perioada 2005 -2007.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului tribunalul a considerat că trebuie avut în vedere salariul mediu de bază deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la suplimentările salariale pentru primele de Paște și C, recurenta a susținut că acestea au fost incluse în salariul lunar de bază al fiecărui angajat fără a mai putea fi individualizate distinct pe viitor si fără a mai putea fi modificate separat față de salariu, astfel că reclamantul și-a primit drepturile bănești care i-au fost în mod injust acordate din nou de instanța fondului, deși acesta le-a încasat anual, începând cu anul 2004.
Prima instanță a pronunțat deci o hotărâre greșită sub acest aspect, interpretând eronat dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă.
La data de 19.05.2009 recurenta -pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a detaliat demersurile privind introducerea primelor de Paști și de C în salariul de bază, depunând în acest sens un set de înscrisuri, printre care și un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la fondul recursului exercitat de recurenta - SA B prin reprezentanții săi legali, în ceea ce privește pretinsa greșita admitere a acțiunii și obligarea recurentei-pârâte la plata primelor de Paști și de C pentru perioada 2005-2007, Curtea constată din înscrisurile aflate în dosar, că doar pentru anul 2003, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, această sumă a fost inclusă în salariul de baza al reclamantului.
Susținerile recurentei în sensul ca instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 168 din CCM nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru a fost probat numai pentru anul 2003, pentru anii următori contractul colectiv de muncă la nivel de unitate reglementând în continuare dreptul salariaților la aceste prime de Paști și de Recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării acestor sume în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate și drept consecință nu pot fi primite, obligația plății primelor de Paști și de C pentru perioada 2005-2007 către reclamant, raportate la un salariu mediu de baza pe, către reclamantă fiind legal și temeinic stabilită de instanța fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 555 pronunțată la data de 3 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul- reclamantul F domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
2 ex./19.06.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
