Drepturi salariale (banesti). Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1057/2009
Ședința publică din26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - Curții de Apel
- - JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta " Serv" împotriva sentinței civile nr.322/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru reclamantul intimat,lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatara reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare pe care o califică ca fiind concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal,modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta " SERV" solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale care i se cuvin pe perioada 1.01.2008-1.04.2008, avându-se în vedere salariul de bază lunar realizat, în sumă de 810 lei brut;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești aferente concediului de odihnă neefectuat în anul 2008 și perioadei 1.11.2007-30.11.2007;
- să fie obligată pârâta la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru constituirea fondului de șomaj și a fondului de pensie aferente perioadei în acre fost salariatul societății, 1.11.2007-1.04.2008;
- să fie obligată pârâta să elibereze adeverință către șomaj, pentru a putea beneficia de acest ajutor;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând echivalentul ajutorului de șomaj pe perioada 1.04.2008și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a fost salariat la societății pârâte, în perioada 1.11.2007-1.04.2008,în funcția de director tehnic, conform contractului individual de muncă înregistrat la. Sibiu, sub nr.10380/15.11.2008.
A mai susținut că deși potrivit clauzelor din contract acesta a negociat plata de către angajator a unui salariu de bază de 810 lei lunar și acordarea tuturor drepturilor de natură salarială prevăzute de lege, societatea pârâtă nu și-a respectat față de el obligațiile care-i reveneau conform contractului individual de muncă, motiv pentru acre reclamantul a sesizat Sibiu.
Deși Sibiu, prin procesul verbal de control a constatat nereguli și a stabilit termen pentru remedierea lor, pârâta nu s-a conformat celor dispuse de către organul de control.
În drept, a invocat art.269 Codul mucnii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta " SERV " a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată, arătând că începând cu luna ianuarie 2008 activitatea societății pârâte nu a mai avut un caracter permanent și producător de venituri din culpa reclamantului și a directorului general, care au dat dovadă de dezinteres în asigurarea de contracte care să aducă venituri constante societății iar această stare de fapt a adus în final ala încetarea activității societății.
Mai mult, pârâta a susținut că reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, începând cu luna ianuarie 2008 și că în aceste condiții cererea lui de acordare a drepturilor salariale pe perioada 1.01.2008-1.04.2008 este neîntemeiată.
Referitor la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat a arătat că aceste obligații au fost achitate mai târziu de către pârâtă deoarece plata lor era obligația conducerii societății la acea dată, formată din directorul general și reclamant din profitul obținut de societate.
Prin sentința civilă nr.322/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei " SERV " și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1824 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1.01.2008 - 1.04.2008, suma de 347,13 lei, ci titlu indemnizație concediu de odihnă neefectuat în intervalul 1.11.2007-1.04.2008 și contribuțiile de asigurări sociale aferentă perioadei 1.11.2007-1.04.2008;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 275 lei cheltuieli de judecată.
- s-a respins în rest acțiunea.
Pentru hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantul a fost angajat al pârâtei, începând cu 1.11.2007, în funcția de director tehnic, conform contractului individual de muncă încheiat la 30.10.2007, cu un salariu de bază brut lunar de 810 lei și până la data de 1.04.2008, când raporturile de muncă dintre părți au încetat, în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii.
S-a mai reținut, din analiza probelor de la dosar că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau în calitate de angajator, respectiv plata salariului aferent muncii prestate de reclamant și a indemnizației pentru concediu de odihnă neefectuat, aspecte constatate și de către Sibiu, cu ocazia controlului efectuat, și că din acest punct de vedere se impune admiterea acestor capete de cerere.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că susținerile pârâtei referitoare la lipsa reclamantului de la locul de muncă, în perioada ianuarie-martie 2008, sunt nefondate și lipsite de orice suport probator, pârâta nedepunând acte din care să rezulte aceste absențe.
În ce privește cererile de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe pentru ajutorul de șomaj și plata indemnizației de șomaj, instanța de fond le-a apreciat ca fiind nefondate, raportat la prevederile art.17 lit. b și art.38 alin.1 lit. a din Legea nr.76/2002, republicată. Întrucât reclamantul nu demonstrat că a depus la. o cerere pentru acordarea indemnizației de șomaj, s-a apreciat că acest capăt din acțiune nu poate fi admis deoarece angajatorul nu are nici o culpă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de10 zile, prevăzut de art.80din Legea nr.168/1999, pârâta " SERV ", aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece din cuprinsul expertizei contabile efectuată în cauză rezultă în mod clar că pe perioada ianuarie 2008-martie 2008, societatea nu a desfășurat nici un fel de activitate.
A mai învederat că instanța de fond nu a avut în vedere atribuțiile care-i reveneau intimatului reclamant, conform fișei postului, în calitatea sa de director tehnic, și că s-a aflat în imposibilitatea de depune folie colective de prezență și statele de plată pe perioada 1.01.2008-1.04.2008 deoarece întocmirea lor constituia tocmai atribuția de serviciu reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, susținând că soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare corectă a prevederilor legale în materie și a probelor administrate în cauză.
Tot prin întâmpinare, reclamantul intimat a adus critici soluției primei instanțe, susținând că prima instanță a respins în mod greșit capătul de cerere având ca obiect plata unei despăgubiri, reprezentând echivalentul ajutorului de șomaj aferent perioadei 1.04.2008 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, ajutor de care nu a beneficiat din culpa pârâtei, care a refuzat să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Sub acest ultim aspect solicitat, în temeiul art.304/1 Cod proc. Civ. verificarea legalității și temeiniciei sentinței sub toate aspectele și, în rejudecare, admiterea tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor precum și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de către pârâta " SERV " este nefondat, din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a fost angajat al societății pârâte, începând cu 1.11.2007, în funcția de director tehnic, conform contractului individual de muncă încheiat la 30.10.2007 și înregistrat la. Sibiu sub nr. 10380/2007, cu un salariu de bază brut lunar de 810 lei și până la data de 1.04.2008, când raporturile de muncă dintre părți au încetat, în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii (5 și 20).
Potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, cesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În cauză, se constată că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale evocate și nu reușit să combată susținerile reclamantului referitoare la neplata salariului și a indemnizației aferente concediului legal neefectuat pe perioada în litigiu.
Prin urmare, în lipsa condicilor de prezență și a statelor de plată pe perioadele în litigiu, care să ateste îndeplinirea obligației de plată a drepturilor salariale și a acordării indemnizației de concediu, instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune admiterea acestor capete de cerere, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul adresei nr.178/26.05.2008 întocmită de Sibiu rezultă că societatea nu a făcut dovada plății salariului deoarece statele de plată nu au fost semnate în dreptul numelui reclamantului (11). Din cuprinsul aceluiași act rezultă că din verificarea foilor de prezență aferente lunilor noiembrie 2007 - martie 2008 rezultă că reclamantul fost evidențiat ca fiind la locul de muncă, astfel încât susținerile recurentei potrivit cărora acesta a lipsit de la locul de muncă în toată această perioadă sunt nefondate.
Prin urmare, din acest punct de vedere soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Referitor la împrejurarea că pârâta nu a mai desfășurat nici un fel de activitate începând cu luna ianuarie 2008 și că din aceste considerente nu se impune achitarea nici unui salariu, Curtea constată că nici acest aspect critic nu poate fi primit, câtă vreme reclamantul a fost pontat ca prezent la locul de muncă, conform adresei nr.178/2008 a Sibiu, deoarece salariul reprezintă potrivit art.154 alin.1 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de către angajat în baza contractului individual de muncă și nu cotă parte din profitul societății, pentru a fi condiționată plata lui de desfășurarea de activități cu caracter de rentabilitate.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate de pârâtă și că nu se impune modificarea ei în sensul celor solicitate prin recurs.
În legătură cu solicitările formulate de reclamant prin întâmpinare, vizând admiterea în totalitate a acțiunii, prin extinderea efectelor recursului, se constată că acestea nu pot fi primite deoarece în lipsa recursului reclamantului, acest fapt ar echivala cu o îngreunare a situației pârâtei în propria cale de atac.
Prin urmare, reclamantul nemulțumit de soluția tribunalului, avea la îndemână calea de atac a recursului, pe care însă nu a înțeles să o promoveze, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În consecință, chiar dacă art.304/1 Cod proc.civ. conferă recursului un caracter devolutiv, reglementând posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că în calea recursului declarat doar de o parte, instanța de control judiciar poate pronunța o soluție prin care să-i creeze acesteia situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată, deoarece
s-ar încălca principiul "non reformatio in pejus", principiul în procesul civil care face imposibilă înrăutățirea situației părții în propria sa cale de atac.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârâta " SERV ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " SERV " împotriva sentinței civile nr.322/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
Grefier
Red.SM
Tehnored.SM/TM/ 2 ex 11.12.09
Jud. M/
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
