Drepturi salariale (banesti). Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1113/2009-
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procedural ales în Aleșd, nr. 5, județul B și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, județul B, CURTEA DE APEL ORADEA, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 24/P din 8 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea recurenților pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- consilier juridic, în baza delegației nr. 79/LM/17.06.2009 emisă de recurente, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta recurentei pârâte arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Reprezentanta recurenților pârâți solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, respectiv modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24/P din 8 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și în consecință:
Pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BIHOR au fost obligați să plătească reclamanților suma de câte 1.700 lei (RON) net, cu titlu de stimulente potrivit Ordinului nr. 1291/C/15 decembrie 2005, emis de Ministerul Justiției, sumă actualizată la data plății.
De asemenea, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanți față de pârâții CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr. 1 - 3, sector 1.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținu următoarele aspecte:
Din actele dosarului, instanța a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru personalul ministerului, precum și pentru unele categorii din cadrul instanțelor, conform Anexei care face parte din ordin. Fundamentarea acestei măsuri a avut la bază dispozițiile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25, alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit notei de informare anterioare ordinului, pentru personalul instanțelor judecătorești s-a alocat o sumă totală de 1.661.496 RON, sumă din care 673.030 RON a fost repartizată judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Instanța a apreciat că astfel s-au încălcat dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi și s-au ignorat de asemenea dispozițiile art. 5 din Legea nr. 53/2003 referitoare la egalitatea de tratament a salariaților, precum și cele ale art. 2, pct. 1 și art. 29, pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției nu a ținut cont de faptul că la colectarea sumelor ce compune fondul constituit potrivit dispozițiilor art. 25, alin. 2 din Legea nr. 146/1997 - modificată, au contribuit și contribuie toți judecătorii din cadrul sistemului judiciar, indiferent de vechimea în funcția de judecător și de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și de faptul că la acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată.
Hotărârea de a atribui aceste stimulente doar unei categorii de personal delimitată prin criteriul vechimii și gradul instanței, introduce o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16, alin. 1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că cetății sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată a făcut incidente dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2, lit. i din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art. 1 din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În art. 2, nr.OG 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin acordarea stimulentelor numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, judecători cu o vechime în muncă între 0 - 3 ani, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între categoria judecătorilor cu vechimea în muncă anterior menționată din cadrul judecătoriilor și cei care, pe de altă parte, au vechime în activitate mai mare de 3 ani și își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor, respectiv curților de apel.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006, constatând existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2, alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, în sensul că în cauză s-a făcut dovada discriminării directe, în consecință, pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant o despăgubire echivalentă cu suma de bani primită de fiecare judecător de la judecătorie cu o vechime în muncă între 0-3 ani.
În considerarea principiilor răspunderii civile contractuale aplicabile în materie, potrivit art. 269, alin. 1 din Codul muncii, urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța a apreciat că aceasta poate fi realizată doar în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
A fost respinsă acțiunea față de pârâții Curtea de APEL ORADEA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a acestora, reclamanții neavând raporturi de muncă cu acești pârâți.
S-a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs acest recurent a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el nu se confundă cu salariul și depinde de o multitudine de factori, cum ar fi existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții în procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare.
Subliniază recurentă că existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea ori neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, așa încât nu putem vorbi de un drept de creanță lichidă și exigibilă, după cum nu se poate vorbi de un drept de creanță ce urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorităților judecătorești în același timp.
Subliniază astfel recurentul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumeră exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază ca fiind necesare și utile, fără fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară.
În cele din urmă arată recurentul că în mod greșit instanța a dispus obligarea acestuia la plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, care nu sunt debite decât din ziua chemării în judecată.
Prin recursul declarat recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta cu consecința respingerii acțiunii.
Acesta arată că întrucât reclamanții sunt angajați ai Ministerului Justiției, raporturi juridice de muncă între aceștia fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Subliniază acest recurent faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să inclusă în bugetul anului viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, obligație ce-i revine Ministerului Justiției, cu ocazia întocmirii proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.700 lei pentru fiecare, cu titlu de stimulente, potrivit Ordinului nr. 1291/C/ 15 decembrie 2005 emis de Ministerul Justiției, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
Prima instanță corect a statuat faptul că Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 prin care au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a condus la discriminarea reclamanților, constituind o încălcare a dreptului la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Discriminarea indirectă a fost constatată și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, în care se reține că stimulentele acordate de Ministerul Justiției trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, respectivă că impunerea criteriului de vechime de la 0-3 ani pentru acordarea acestor stimulente nu constituie o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim.
Constatându-se așadar faptul că acordarea acestor stimulente numai unei anumite categorii de personal, nu are la bază nici un criteriu obiectiv, ceea ce contravine art. 16 din Constituția României și art. 14 din CEDO, instanța apreciază ca fiind nefondate criticile recurentei axate pe netemeinicia pretențiilor reclamanților.
Nefondată se constată a fi și critica referitoare la dispoziția de reactualizare a sumei acordate, reactualizarea dispunându-se ca urmare devalorizării monedei naționale datorită procesului inflaționist, așa încât prin această dispoziție nu s-a urmărit altceva decât acoperirea prejudiciului efectiv suferit nu și folosului nerealizat, reactualizarea neputând fi confundată cu acordarea de daune-interese pentru executarea obligației cu întârziere, care într-adevăr se acordă de la data chemării în judecată, cu excepția situației în care debitorul a fost pus în întârziere înainte de această dată.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu vor putea fi acceptate, eronat apreciind acesta faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit ar. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată-privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice-prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pentru pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, aspecte ce-i conferă calitate procesuală în cauză.
Constatându-se așadar a fi nefondate ambele recursuri, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă vor fi respinse, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procedural ales în Aleșd, nr. 5, județul B și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, județul B, CURTEA DE APEL ORADEA, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 24/P din 8 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -03.07.2009
- dactilografiat grefier - 06.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Maria Galeș
