Drepturi salariale (banesti). Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1132
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 264 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, a, - -, a, R -, R, n, toți cu domiciliul ales în municipiul P, str. -. - nr. 6, județul P, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în municipiul B,--3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimații-reclamanți, a, a, - -, a, R -, R, n, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, și au depus la dosar ca și practică judiciară, în copie, certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -, sentința civilă nr. 10 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul - și sentința civilă nr. 20 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Reclamanții, a, a, - -, a, R -, R, n, și, au chemat în judecată pârâții Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia să recunoască dreptul reclamanților la sporul de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de la data de 1.08.2004, să fie obligați să le plătească acest spor începând cu data nașterii dreptului și în continuare, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s-a susținut ca prin art. 47 din 50/1996, s-a prevăzut acordarea unui spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, textul fiind abrogat prin art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000 dar acest act normativ fiind o ordonanță a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 din Constituția României fără să aibă în vedere că salariul este un element esențial al raporturilor de muncă al instanțelor judecătorești care trebuie reglementat prin lege organică.
Tribunalul Prahova, prin întâmpinarea formulată la data de 16.10.2007 a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivând că în conformitate cu prevederile art. 36 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, competența de soluționare a cererilor persoanelor nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale revine, după caz, organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.08.2004-28.09.2004, întrucât termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea sporul de 50% a fost abrogat expres prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, abrogare care a produs efecte de îndată.
F invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a Fd eoarece acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
Prin sentința civilă nr. 264 din 22 februarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a și a respins acțiunea față de acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Tribunalul Prahova și a admis excepția prescripției invocată de Tribunalul Prahova, respingând cererea ca fiind prescrisă pentru perioada 1.08.2004-27.09.2004.
Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 28.09.2004 până la data introducerii acțiunii și în continuare, de 50% din indemnizația lunară de bază brută, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Totodată, a fost obligat pârâtul Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de s-a reținut a fi întemeiată întrucât in conformitate cu prevederile Legii 500/2002 pârâtul nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune se arată că dispozițiile art. 283(1) lit.c din Codul muncii prevăd că cererea având ca obiect plata drepturilor salariale se poate formula în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Față de excepția necompetenței materiale a instanței, s-a reținut că reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, ci au pretins drepturi expres prevăzute de lege și care nu au fost acordate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut că art. 47 din 50/1996 a introdus sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate, textul menționat fiind abrogat prin art. l pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea 50/1996. Cum OG nr. 83/2000 reprezintă un act normativ ordinar, iar domeniul drepturilor de salarizare nu pate fi reglementat decât printr-o lege organică se constată încălcarea disp. art. 107 alin. 3 din Constituția în vigoare la acea dată.
Prin OG nr. 83/2000 rap. la art. 47 s-au încălcat dispozițiile constituționale dar și art. l din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat-o aducând atingere existenței dreptului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul Ministerului d e Justiție se arată, în esență, că pretențiile reclamanților nu au nici o bază legală, OUG nr. 27/2006 neprevăzând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, dispozițiile legale prin care acest spor fusese prevăzut fiind abrogate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, Curtea văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de MJ ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 264 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, a, - -, a, R -, R, n, toți cu domiciliul ales în municipiul P, str. -. - nr. 6, județul P, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în municipiul B,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./28.05.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Petruța
