Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1136/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr. 883,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1136
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Alba Iulia, cu sediul în A I, str. -, județul A împotriva sentinței civile nr. 66 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în Câmpina,-, județul P și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Alba cu sediul în A I,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că ambele recurente în cuprinsul motivelor de recurs formulate au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberînd asupra recursurilor civile de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Alba sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând:
- sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de bază pentru perioada 1.09.2005-1.04.2007, cât a funcționat ca judecător la Judecătoria Alba Iulia, precum și în viitor;
- sporul de confidențialitate de 15% pentru aceeași perioadă și în continuare pentru viitor;
- actualizarea sumelor cuvenite cu indicele inflației și acordarea dobânzii legale;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut în esență că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 era reglementat sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară pentru magistrați și care a fost apoi abrogat implicit prin art.50 din OUG nr.177/2002; ulterior, prin art.41 lit.a din OUG nr.27/2006 s-a abrogat OUG nr.177/2002, astfel că dreptul la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, a afirmat reclamanta, este și a rămas în vigoare așa cum a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996.
A mai susținut reclamanta că prin art. 3 din Legea nr.444/2006 funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Și art.15 alin.1 din OG.nr 6/2007 consacră dreptul la spor de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, al Administrației Prezidențiale, etc,
Prin neacordarea acestor sporuri, reclamanta a susținut că a fost și este discriminată față de categoriile profesionale la care s-a referit și a invocat drept temei al acțiunii, dispozițiile.137/2000 solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată sub toate capetele de cerere.
Legal citat, Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Finanțelor Publice a județului A, a invocat prin întâmpinarea depusă (filele 12-15) lipsa calității procesuale în sensul că nu trebuie confundat cu statul român și bugetul de stat al acestuia și că i se poate imputa politica salarială a magistraților precum și faptul că nu are raporturi de serviciu cu reclamantul al cărui angajator nu este.
Pârâta Curtea de Apel Albaa susținut, prin întâmpinarea depusă (fila 11) că în litigiile având drept obiect plata drepturilor salariale are calitate procesuală pasivă numai Ministerul Justiției și a cerut pe cale de excepție, să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare (filele 16-22) prin care a susținut, pe de o parte că nu are calitatea procesuală de a efectua mențiuni în carnetul de muncă, această obligație revenind după caz, tribunalelor sau curților de apel.
În fondul cererii, pârâtul a susținut că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și expres prin OG nr.83/2000, aceasta fiind opțiunea legiuitorului, singurul care are dreptul de a reglementa salariile în sistemul judiciar, iar pe de altă parte, că pretinsa discriminare invocată de reclamante nu există în condițiile în care diferența de tratament a fost instituită prin lege, are justificare obiectivă, așa încât lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii profesionale nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
În mod similar, pârâtul a susținut că nu există discriminare nici în privința sporului de confidențialitate căci conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare a diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută situație comparabilă, astfel că diferența de tratament instituită de legiuitor se bazează pe o justificare obiectivă, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
A mai arătat pârâtul Ministerul Justiției că acordarea acestor drepturi pentru viitor este inadmisibilă, întrucât se referă la un drept ce nu s-a născut încă, prin acțiunile în justiție putând fi valorificate numai drepturi ocrotite și prevăzute de lege
Pentru aceste argumente, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.646 din 21 mai 2008 Tribunalul Albaa declinat în favoarea Tribunalului Prahova cauza privind pe reclamanta.
La această instanță dosarul a fost înregistrat sub nr- iar părțile au fost legal citate, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive (filele 12-13).
Prin încheierea din 22 iulie 2008 această instanță a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL PLOIEȘTI, devenită instanță competentă să o soluționeze în fond, potrivit dispozițiilor OG 75/2008.
La Curtea de APEL PLOIEȘTI dosarul a fost înregistrat sub nr- iar părțile au fost legal citate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat note scrise (filele 21-22) prin care a susținut, în completarea apărărilor anterioare, că urmare deciziei nr.821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, așa încât pretinsa discriminare invocată de reclamantă nu poate constitui temei al acțiunii sale.
Prin sentința civilă nr.66 pronunțată la 18 noiembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de fond, a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea de chemare în judecată față de acesta, a respins excepțiile invocate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la cea a plății efective, pentru perioada 1.09.2005-1.04.2007 și a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță cercetând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor a stabilit că acesta nu are atribuții directe legate de plata drepturilor rezultate din fostele raporturi de serviciu ale reclamantei și față de care nu are calitatea de angajator, astfel ca a admis excepția și a respins cererea acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În fondul dreptului, Curtea a reținut că art.47 din Legea nr.50/1996 potrivit căruia pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat conform art.42 din 83/2000 însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior legii și în vădită contradicție cu prevederile constituționale și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind nelegală, astfel că pretențiile reclamantei, întemeiate pe art.47 din Legea nr.50/1996, au fost considerate întemeiate și acțiunea acesteia admisă în parte cu atât mai mult cu cât prin Decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008, care este general obligatorie, s-a stabilit că JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța au dreptul la un asemenea spor.
În privința sporului de confidențialitate de 15%, Curtea a hotărât că legiuitorul a avut în vedere la edictarea art.3 din OG nr.19/2006 modif. prin Legea nr.444/2006 numai anumite categorii de persoane a căror sferă a determinat-o expres, iar unitățile în care sporul va fi acordat trebuie menționate în acte normative sau cu caracter administrativ.
S-a mai arătat că în majoritatea lor, documentele și înscrisurile cu care se operează în instanțele de judecată nu au caracter confidențial, existând limitativ stabilite persoanele care dețin permise sau avize pentru manipularea și gestionarea unor asemenea acte.
Cum pretinsa discriminare în raport de alte categorii profesionale nu are o bază legală, fiindcă acestea nu se află în situații comparabile, instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au exercitat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia (filele 2-5) care, invocând motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ. au susținut în esență greșita aplicare a legii în privința soluționării excepției lipsei calității lor procesual pasive.
Recurenta Curtea de Apel Alba Iuliaa susținut că nu are calitatea de angajator pentru reclamantă și nu are atribuții referitoare la stabilirea drepturilor salariale ale acesteia, iar în carnetul de muncă se înscriu potrivit art.1 din Decretul nr.92/1976 retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce fac parte din aceasta, ori sporul de risc i suprasolicitare neuropsihică nu se include în retribuția tarifară.
Recurentul Ministerul Justiției a criticat greșita sa obligare de a face mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, reiterând apărarea potrivit căreia numai tribunalele și curțile de apel au în exclusivitate o atare atribuție, astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesual pasive pentru acest capăt din cerere. Fiind legal citată, intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.XXI/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În aceste împrejurări, Curtea constată că ambele instituții recurente, cu atribuții distincte dar complementare în sistemul judiciar au fost chemate în judecată în calitate procesuală de pârâte, fiindcă drepturile revendicate de reclamantă le sunt opozabile și urmează a fi executate, după caz, prin mijlocirea acestora.
Este neîndoielnic faptul că obligația de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică o generează pe aceea a efectuării mențiunilor corespunzătoare acestei situații juridice stabilite pentru o perioadă anterioară, în carnetul de muncă al reclamantei.
În condițiile în care dreptul reclamantei-intimate la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% nu mai poate fi contestat, fiind stabilit cu putere de lege, în principiu în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori, prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale, obligația de înscriere a acestui spor în carnetul său de muncă și care se calculează la indemnizația de încadrare brută lunară a fost corect stabilită de instanța fondului, în conformitate cu art.11 din Decretul nr.92/1976.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică în totalitate sentința civilă nr. 66 pronunțată la data de 18 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Instanța de fond, admițând capătul principal din acțiunea reclamantului referitor la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, a stabilit că cererile din petitele 2 și 3 privind actualizarea sumelor cuvenite și plata dobânzii legale aferente acestora, se justifică prin faptul că acesta a fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care avea dreptul, în perioada 1 august 2005-1 decembrie 2005, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat atât prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, de la data nașterii dreptului la cea a plății efective ca și prin plata dobânzii legale aferente sumelor respective.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anul 2008 al recurentului sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantului prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut în recursul de față, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții, astfel că această critică nu este justificată.
Curtea reține însă că în mod greșit prima instanță a acordat reclamantului și dobânda legală, admițând capătul 3 din acțiune fără nicio motivare care să permită exercitarea controlului de legalitate și temeinicie al Curții în privința corectei aplicări a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel cum în mod justificat a susținut recurentul, potrivit art.1 din nr.9/2000, părțile sunt libere să stabilească în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligații bănești, însă în pricina dedusă judecății dreptul reclamantului nu izvorăște dintr-un contract astfel ca pentru întârzierea executării clauzelor sale, debitorul să fie sancționat prin plata de dobânzi, cu caracter moratoriu, ci, așa cum în mod legal și temeinic s-a hotărât prin sentință, sumele cuvenite reclamantului au drept fundament dispoziții legale interpretate unitar prin decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale J, ceea ce face ca textul legal referitor la justificarea dobânzii legale să nu fie incident în cauză.
Drept consecință, pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul și în temeiul art.312 cod pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că rejudecând capătul 3 din acțiune privind plata dobânzii legale la sumele cuvenite reclamantului, îl va respinge ca neîntemeiat, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate ca legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Alba Iulia, cu sediul în A I, str. -, județul A împotriva sentinței civile nr. 66 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în Câmpina,-, județul P și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Alba cu sediul în A I,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
2 ex/22.06.2009
dosar fond - Curtea de APEL PLOIEȘTI
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
