Drepturi salariale (banesti). Decizia 1158/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1158
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1414 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 7849/101/200, în contradictoriu cu intimații, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și intimații, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față.
Prin sentința nr. 1414 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 7849/101/200 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI,
Au fost obligate pârâtele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime, ce au fost actualizate cu rata indicelui de inflație până la data de 31 octombrie 2007, astfel: 8.232 lei RON net pentru perioada 12 decembrie 2005 - 13 martie 2007, reclamantei ; 2.869 lei RON net pentru perioada 10 mai 2006 - 13 martie 2007 reclamantului; 2.881 lei RON net pentru perioada 8 mai 2006 - 13 martie 2007 reclamantei; 2.969 lei RON net pentru perioada 23 august 2006 - 13 martie 2007 reclamantei și 2.113 lei RON net pentru perioada 21 august 2006 - 13 martie 2007 reclamantei, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății.
S-a dispus obligarea pârâtei Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile salariale acordate prin prezenta hotărâre.
S-a dispus respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții în calitate de magistrați procurori, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pa lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime începând cu 12.12.2005 pentru, 10.05.2006 pentru, 08.05.2006 pentru, 23.08.2006 pentru, 21.08.2006 pentru, până la data de 12.03.2007, actualizat cu indicele de inflație și consemnarea acestor sume în carnetul de muncă.
Analizând excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți, instanța constatat că a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă privitor la neplata unor drepturi salariale. În speță, nu au fost considerate incidente dispozițiile art.36 din OUG nr. 27/2006, pe motiv că nu se pune problema vreunei nemulțumiri a reclamanților privind modul de stabilire a drepturilor salariale, ci aceea a neacordării unor drepturi salariale, motiv pentru care instanța respinge excepția invocată de pârât.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reținut că:
Sporul de vechime a fost prevăzut de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, iar asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare, invocate de pârât, OG nr.83/2000 prin care este atinsă existența sau exercitarea acestuia, un drept câștigat printr-o lege, neputând fi restrâns printr-un act normativ cu aceiași valoare juridică.
O interpretare contrară ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție care reglementează expres cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și a reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Faptul că OUG nr. 177/2002 și de asemenea OG nr. 27/2006 care a abrogat OUG nr. 177/2002, nu face referire expresă la acest spor de vechime în muncă, nu înseamnă că magistrații procurori nu-și păstrează drepturile câștigate constând în sporuri, deși legiuitorul a înțeles să numească forma lor de remunerare "indemnizație " pentru aod iferenția de celelalte categorii de personal din sectorul bugetar.
Raportul de expertiza a constatat că, angajatorul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți datorează la data de 31.10.2007, reclamanților suma netă de 19.064 lei, actualizată reprezentând sporul de vechime calculat individual pentru fiecare reclamant în parte.
În consecință, față de raportul de expertiză și considerentele de mai sus, instanța constatat întemeiată acțiunea reclamanților împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pa lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți admițând-o în sensul obligării pârâților la plata drepturile bănești reprezentând sporul de vechime, actualizate, după cum urmează: 8.232 lei către reclamanta pe perioada 12.12.2004-13.03.2007; 2.869 lei către reclamantul pe perioada 10.05.2006 - 13.03.2007; 2.881 lei către reclamanta pe perioada 08.05.2006-13.03.2007; 2.969 lei către reclamanta pe perioada 23.08.2006-13.03.2007; 2.113 lei către reclamanta pe perioada 21.08.2006-13.03.2007.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată urmând aor espinge, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectului bugetului de stat însă pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
Faptul că, ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a acordat în mod nejustificat drepturile salariale cu titlu de spor de vechime, cuvenite de drept reclamanților, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui sa le plătească într-un raport de muncă.
De asemenea instanța constatat întemeiat și petitul privind obligarea pârâților să consemneze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale reclamanților, urmând a-l admite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocand următoarele:
Hotărârea judecătoreasca a fost data cu incalcarea competentei altei instanțe.
Astfel se arata ca au fost incalcate dispozițiile art. 36 alin.2 din OUG nr.27/2006, care prevede competenta de soluționare in sarcina Curții de APEL CRAIOVA.
Ca s-au incalcat dispozițiile art.208 alin.1 Codul d e procedura civila, in sensul ca raportul de expertiza a fost întocmit fara a fi citata recurenta in ceea ce privește întocmirea raportului de expertiza si necomunicarea acestuia.
Ca in mod greșit a fost obligata instanța la plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației, in situația in care recurenta, instituție bugetara, nu poate sa înscrie in bugetul propriu nici o plata fara baza legala pentru respectiva cheltuiala, potrivit art.14 alin.2 din 505/2002.
Ca in mod greșit s-a respins cererea de chemare in garanție, reținând ca dispozițiile art. 60-63 Codul d e procedura civila, nu au aplicabilitate in raporturile de munca.
Ca rolul MFP este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si proiectele de rectificare a acestor bugete.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulata reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale datorate si neacordate, așa cum rezulta si din Decizia nr. XXXVI/07.05.2007, prin care ICCJ a admis recursul in interesul legii si a dispus ca: " Dispozițiile art.33 alin. 1 din nr. 50/1996, in raport cu prevederile art. I pct.32 din OG nr. 83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 si art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează in sensul ca: Judecătorii, procurorii si ceilalți magistrați, precum si persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevăzut de lege", neavând ca obiect modul de stabilire a acestor drepturi.
In consecința, in mod legal a reținut Tribunalul ca nu sunt incidente dispozițiile art.36 din OUG nr. 27/2006, pe motiv că nu se pune problema vreunei nemulțumiri a reclamanților privind modul de stabilire a drepturilor salariale, ci aceea a neacordării unor drepturi salariale.
In ceea ce privește reactualizarea drepturilor salariale, aceasta isi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre parti si independent de existenta sau inexistenta unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare.
In consecinta in mod temeinic a obligat Tribunalul la plata drepturilor reactualizata.
Potrivit art. 201 Codul d e procedura civila - Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea expertizei la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 209.
Potrivit art. 209 Codul d e procedura civila - Expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Potrivit art. 208 Codul d e procedura civila - Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Așa cum rezulta din dispozițiile legale mai sus menționate, nu exista o obligație legala in sarcina instanței in sensul comunicării reportului de expertiza partilor, ci doar obligația expertului de a depune raportul de expertiza cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecata la dosarul cauzei.
Depunerea raportului in termen are drept consecința ca partile nu vor mai putea cere termen pentru studierea acestuia.
Raportul de expertiza a fost depus in data de 07.11.2007, cu mai mult de 5 zile inainte de termenul de judecata ce a avut loc la data de 15.11.2007.
Nerespectarea obligației prevăzute de art. 208 Codul d e procedura civila este sancționata cu nulitatea relativa a raportului de expertiza, care trebuie invocata in condițiile art. 108 alin.3 Codul d e procedura civila. Potrivit art. 108 Codul d e procedura civila - Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce. actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Prin urmare, nulitatea trebuia invocata la prima zi de infatisare ce a urmat după neregularitate si înainte de a pune concluzii pe fond, obligație neîndeplinita de către recurenta așa cum se observa din actele existente la dosar si din conținutul sentinței recurate.
Ca urmare nulitatea nu mai poate constitui motiv de recurs, in condițiile in care raportul a fost depus cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecata. Pentru toate aceste motive, Curtea constatând ca recursul este neîntemeiat urmează sa-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1414 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 7849/101/200, în contradictoriu cu intimații, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.25.03.2008
Tehn./Ex.2/11.03.2008
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
