Drepturi salariale (banesti). Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1214/2009-
Ședința publică din 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate derecurenții pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-,în contradictoriucu intimații reclamanți -, G, -, -, -, -, -, -, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B,împotriva sentinței civile nr. 1016/LM/2009din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentului PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, față de faptul că acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul instanței de fond.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1016/LM/2009 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsăexcepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei si Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 02.02.2007 la zi și în continuare pentru viitor, raportat la perioada în care fiecare dintre reclamanți își desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor pârâte, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulata de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor si în consecință:
A fost obligat chematul în garanție sa vireze pârâților fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a apreciat că acest minister are calitate procesuală pasivă în cauza, are rolul de a elabora proiectul bugetului de stat și deci obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune, în măsura în care acestea au deplină acoperire legală Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie sa figureze ca pârât în proces, astfel încât hotărârea sa-i fie opozabilă, urmând să-și îndeplinească obligația de a prevedea în proiectul de buget sumele de bani care se impun pentru plata drepturilor bănești pretinse prin acțiuni.
Chiar dacă nu este parte în raporturile juridice de muncă dintre reclamanți și Ministerul Public, Ministerul Economiei Finanțelor răspunde și garantează pentru plata sporurilor către cei îndreptățiți, în virtutea îndatoririi sale de a întocmi proiectul bugetului de stat prin care să prevadă și sa aloce resursele financiare necesare achitării respectivelor drepturi salariale, fapt pentru care instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În lumina acestor considerente instanța a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 02.02.2007 la zi, raportat la perioada în care fiecare dintre reclamanți a desfășurat activitate în cadrul pârâților, actualizată cu indicii de inflație de la data plății pentru o justă și completă despăgubire.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că, potrivit articolului 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care Ministerul Economiei și Finanțelor va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Întrucât instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri și nu stabilește salarizarea reclamanților, a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, respingerea cererii de chemare în garanție și exonerarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE de la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
În motivele de recurs s-au invocat de către recurenți prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, respectiv faptul că acest minister formulează propuneri de buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, care în speță este MINISTERUL PUBLIC, iar raporturile juridice de muncă sunt stabilite între reclamanți și acest MINISTER PU- fără participarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, care la rândul său este și el ordonator principal de credite, iar conform legii creditele bugetare aprobate de un ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal și, în consecință, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor ministere.
Recurentul invocă și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție față de dispozițiile articolelor 60, 63 din Codul d e procedură civilă, care se întemeiază pe existența unei obligații de garanție ce nu poate exista în sarcina acestui minister față de angajații MINISTERULUI PUBLIC; între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție în baza legii, a contractului ori a unei obligații de restituire.
Recurentul invocă în acest sens decizia 1474/17.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv decizia 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea au solicitat, prin recursul formulat, admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamanții personal conex cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică respectiv sporul de confidențialitate.
În motivarea recursului se critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente. În acest sens, recurentul invocă decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, care dispune că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor articolului 47 din Legea nr. 50/1996 a constatat că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deci, nicăieri în cuprinsul deciziei și nici în prevederile Legii nr. 97/1992 și Legii nr. 567/2004, nu există nici o dispoziție referitoare la acordarea acestui spor personalului conex din cadrul instanțelor, astfel cum a apreciat instanța de fond. Chiar dacă se face mențiunea că șoferul este personal conex personalului auxiliar de specialitate, nu înseamnă că face parte din această categorie.
Recurentul critică și dispozițiile instanței privind plata în viitor a drepturilor salariale solicitate, apreciind că instanța a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate și conex, câtă vreme doar legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
De asemenea, susține recurentul, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizată cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală. Așadar, orice cheltuieli se pot face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar o atare obligație reprezintă stabilirea în sarcina sa a unei obligații imposibile, fiind și lipsită de cauză juridică.
În drept, invocă articolul 299 Cod de procedură civilă.
Prin recursul formulat, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca lipsită de obiect a cererii privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.03.2009 - 01.06.2009 și respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor și plata în continuare a acestor drepturi.
Recurenta critică hotărârea primei instanțe în motivele de recurs, apreciind că în mod greșit aceasta a dispus plata unor drepturi pe care doar legiuitorul le poate acorda. În acest sens, recurenta susține că prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, nu s-a recunoscut existența dreptului și pentru viitor, ori, în atare situație, acordarea acestuia în continuare apare ca inadmisibilă.
Nelegală este, în aprecierea recurentei și acordarea acestui spor în perioada 01.03.2009 - 01.06.2009, cât timp, conform Ordinelor 525 și 526 din 03.03.2009 ale Procurorului general al României, s-a acordat acest spor începând cu 01.03.2009 procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, iar prin decizia nr. 45/2009 a Procurorului șef DIICOT s-a acordat și personalului auxiliar de specialitate și conex acest spor, începând cu 01.03.2009 până în iunie 2009, când tot prin ordin și respectiv prin decizie, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor mai sus menționate, deci suspendarea acordării acestor drepturi, în atare situație apreciind că acest capăt de cerere este lipsit de obiect.
Motivul trei de recurs vizează fondul cauzei, recurenta menționând decizia 21/20089 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a admis recursul în interesul legii, constatând drepturile magistraților și personalului auxiliar de specialitate la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, recurenta solicită respingerea capătului de cerere privind actualizarea drepturilor solicitate cu indicele de inflație, întrucât recurenta ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, ori, fondurile alocate MINISTERULUI PUBLIC pe anul 2009, aprobate prin legea bugetului de stat, nu include și aceste actualizări, respectiv diferențe de drepturi salariale, o astfel de dispoziție apărând ca o obligație imposibilă pentru recurent.
În drept invocă dispozițiile articolului 289 Cod de procedură civilă.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, se apreciază că recursurile sunt nefondate, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE vor fi respinse ca nefondate, având în vedere considerentele de mai jos.
În ceea ce privește recursul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE se apreciază că xcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu este întemeiată în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Nici recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și vizează fondul cauzei dedusă judecății, nu sunt fondate, urmând a fi respinse având în vedere următoarele considerente:
Față de pronunțarea deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, este clar că s-a urmărit acordarea unor astfel de drepturi și în viitor, neexistând o dispoziție contrară sau limitativă în acest sens. Nu s-a făcut nici dovada încetării discriminării și nici nu a fost promulgat un act normativ care să suprime astfel de drepturi, acestea constituind, așadar, un bun în înțelesul articolului 1 al Protocolului la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care reclamanții nu pot fi lipsiți fără temei legal în acord cu dreptul comunitar.
Motivele invocate de către recurent, în sensul că nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, nu sunt întemeiate în condițiile în care prin hotărâre s-a admis acțiunea și față de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, respectiv cererea de chemare în garanție formulată chiar de către recurent, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având, astfel cum s-a expus anterior, atribuții în baza Legii nr. 500/2002 în acest sens, respectiv în elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, în pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare bugetară, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, etc.
Cât privește capătul de cerere referitor la actualizarea cu rata de inflație a drepturilor acordate, legal a procedat instanța de fond în acest sens, întrucât numai astfel se poate acorda reclamanților o justă și completă despăgubire pentru drepturile salariale neacordate.
Nici motivul de recurs privind nelegalitatea acordării unor astfel de drepturi salariale personalului conex, nu este întemeiat.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, s-a statuat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, se cuvine magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Conform articolului 3 aliniatul 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stipulează că personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la aliniatul 3 s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent procedural, dispoziție completată prin Legea nr. 17/2006 în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcției de șofer.
Pentru a clarifica semnificația dispoziției legislative în ceea ce privește personalul conex format din agent procedural, aprod și șofer, este nevoie de aflarea definiției cuvântului conex, aflată în Explicativ al limbii române. Conform acesteia, conexitatea exprimă ceva legat prin raporturi strânse, care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva, legat prin ceva comun, aspecte din care se reține fără dubiu faptul că personalul având funcțiile de aprod, agent procedural și șofer fac parte efectivă din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
În sprijinul celor de mai sus este și articolul 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care, prevede că, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, este cel prevăzut de articolul 3, deci include în această categorie și personalul conex, altfel s-ar fi menționat doar categoria celor cuprinși în articolul 3 aliniatul 1 - grefierii, informaticienii, arhivarii, registratorii, exclusiv categoria celor de la aliniatul 3 ce cuprinde personalul conex.
Mai mult, în Ordonanța de Guvern nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și din cadrul altor unități din sistemul justiție, la articolul 1 s-a prevăzut că se reglementează drepturile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești cum este definit la articolul 3 din Legea nr. 567/2004, deci incluzând în această categorie și personalul conex, nu doar cei cu funcțiile stabilite la aliniatul 1, sens în care, în sprijinul celor expuse este anexa nr. Ic privind coeficienții de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lână acestea, care la punctele 13 - 15 includ în categoria personalului auxiliar de specialitate - șoferul, agentul procedural și aprodul, criticile recurentului față de cele de mai sus fiind nefondate, decizia pronunțată în interesul legii, fiind în speță aplicabilă și intimatului reclamant -.
În ceea ce privește motivul de recurs privind respingerea ca lipsită de obiect a cererii pentru perioada martie - iunie 2009, nici acesta nu este întemeiat, câtă vreme aceasta nu s-a formulat în dosarul de fond, acest aspect fiind pentru prima dată invocat în recurs, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada în acest sens de către recurent. Nu în ultimul rând, chiar în cazul în care s-ar fi achitat astfel de drepturi, unitatea nu va face o plată dublă, fiind obligată doar la plata drepturilor neacordate, aceasta putând să-și facă astfel de apărări chiar în cadrul executării hotărârii.
În ceea ce privește recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, acesta urmează a fi respins pe lipsa calității procesuale, în condițiile în care nu a fost parte în dosarul de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, Curtea, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge recursurile, urmând a menține în întregime sentința recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratede recurenții pârâțiMINISTERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5- - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, G, -, -, -, -, -, -, toți cu domiciliul procedural ales în O- județul B,împotriva sentinței civile nr. 1016/LM/2009 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: PA/20.10.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /27.10.2009
15 comunicări:
recurenții pârâți:
1. PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea,cu sediul în O- județul B,
2. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B,
3. DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,
4. MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,
5. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-,
intimații reclamanți:
6. -,
7. ,
8. G,
9. -,
10. -,
11. -,
12. -,
13. -,
14. ,
15. -,toți cu. procedural ales în O- județul B,
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Stan Aurelia
