Drepturi salariale (banesti). Decizia 1225/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1225
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SRL, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.232 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-,.104,.A,.3,.16, județ P, domiciliat în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SRL reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți și, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că a formulat recurs la încheierea de îndreptare eroare materială din data de 21 mai 2008, recurs ce formează obiectul dosarului nr- cu termen de judecată la data de 18.07.2008, ce are legătură cu recursul de față, solicitând amânarea cauzei până la soluționarea recursului. Arată că cererea de îndreptare eroare materială vizează perioada de salarizare a reclamanților și că societatea a făcut dovada plății drepturilor salariale către aceștia, astfel că se impune amânarea cauzei până la soluționarea recursului formulat la încheierea de îndreptare eroare materială pentru a se evita o eventuală contrarietate de soluții. Depune la dosar, în copie, dovezile de comunicare a încheierii de îndreptare eroare materială din dosarul de față, către părțile din proces.
Intimații-reclamanți având pe rând cuvântul arată că se opun cererii de amânare formulată de apărătoarea recurentei motivând că într-adevăr în sentința instanței de fond s-a strecurat o eroare privitoare la perioada de salarizare, eroare îndreptată de instanță prin încheierea din data de 21.05.2008, recursul formulat de angajator împotriva acestei încheieri neavând legătură cu recursul de față.
Curtea, față de cererea apărătoarei recurentei de amânare a cauzei până la soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de instanța de fond la data de 21.05.2008, precum și de susținerile intimaților-reclamanți, respinge cererea de amânare formulată de avocat.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Intimații-reclamanți și având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile părților și, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Arată că își menține și cererea referitoare la întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară executării sentinței instanței de fond.
Intimatul-reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că inițial s-au adresat cu sesizări la ITM în legătură cu aplicarea coeficientului minim de ierarhizare, drepturi ce își au ca suport CCM la nivel național și ulterior, la instanța de judecată, instanța dispunând acordarea retroactivă a acestui coeficient. La solicitarea instanței arată că într-adevăr, postul ocupat de acesta impunea ca pregătire studii superioare. Solicită respingerea recursului și a capătului de cerere referitor la întoarcerea executării și pe fond, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimatul-reclamant având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței instanței de fond, susținând în esență că solicitarea sa a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.130/1996 și CCM la nivel național în care se menționează că pentru personal încadrat în funcții ca cele ocupate de cei doi intimați-reclamanți se cere condiția de pregătire de studii superioare, în concret, acest intimat îndeplinind funcția de manager sistem de mediu, iar colegul său, de director operații tranzacții.
Curtea
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au chemat în judecata pe parata SC SRL P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să plătească fiecăruia diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit conform contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, reclamantul având funcția de director operații-tranzacții, iar de manager al sistemelor de management de mediu, iar pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007 li se cuvine diferența dintre salariul minim pentru salariații cu studii superioare ce ocupă aceste funcții din fișa postului, de minim 880 lei stabilit potrivit la nivel național și salariile achitate de pârâtă, respectiv 650 lei pentru si 600 lei pentru .
In drept, reclamanții si-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile CCM încheiat la nivel național invocând și prevederile art.10 și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Pârâta SC SRL Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând, în esență, că nu datorează reclamanților sumele solicitate, coeficienții de ierarhizare aplicați acestora fiind stabiliți in raport de atribuțiile specifice ale funcțiilor deținute de fiecare reclamant, de facto, fiind vorba de funcții de execuție si nu de conducere, funcții care nu necesită studii superioare.
S- mai arătat de către pârâtă că prin acte adiționale au fost modificate cele două funcții inițiale ale reclamanților (aceea de economist si respectiv inginer de foraj sonde), anterior restructurării compartimentului de uleiuri uzate in care funcționează aceștia, fapt ce împiedicat angajatorul să procedeze la modificarea elementelor contractelor individuale de muncă (respectiv funcției ocupate) fără acordul salariaților.
In privința coeficienților de ierarhizare aplicați reclamanților, pârâta a susținut că acestora le-au fost aplicați coeficienții minimi de ierarhizare aplicabili funcțiilor de execuție, conform înscrisurilor atașate la dosar.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și interogatoriile reclamanților luate la solicitarea pârâtei, prin sentința civilă nr. 232 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite reprezentând diferența dintre salariul încasat si salariul cuvenit conform dispozițiilor din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2010, la nivel național, pentru perioada 01.01.2007- 30.01.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în conformitate cu fisele postului depuse la dosar de către pârâtă, reclamanții si ocupă funcția de director operații tranzacții si respectiv manager al sistemelor de management de mediu in cadrul compartimentului comercial, ambii având studii superioare, fiind încadrați inițial in baza înregistrat la ITM sub nr.-/11.07.2001 in funcția de economist - și nr. -/1.02.2001 in funcția de inginer foraj sonde -.
S-a mai reținut că potrivit adreselor emise de Inspectoratul Teritorial d Muncă P, în urma sesizării reclamanților, depuse la dosar, rezultă că din verificările efectuate, statelor de plată prezentate de angajator, s- constatat că nu se aplică coeficienții minimi de ierarhizare prevăzuți de CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
In urma acestor constatări, inspectorii de muncă au dispus măsura aplicării acestor coeficienți începând cu data de 1.10.2007, fapt pe care pârâta l- adus la îndeplinire prin deciziile nr. 8 si nr. 9 /24.10.2007 prin care a majorat salariile de bază lunare brute ale reclamanților la 880 lei brut pentru fiecare.
Întrucât pârâta nu înțeles să se conformeze acestor dispoziții si pentru perioada anterioară datei de 1.10.2007, instanța a admis acțiunea apreciind că reclamanții întrunesc condițiile prevăzute de lege.
Prin încheierea din 21.05.2008, instanța a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanți și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.232/24.01.2008 a Tribunalului Prahova, în sensul că din eroare s-a menționat că pârâta este obligată să plătească reclamanților diferența dintre salariul încasat și salariul cuvenit pentru perioada 01.01.2007-30.01.2007, în loc de perioada 01.01.2007-30.09.2007, așa cum este corect, reținându-se că în cauză sunt îndeplinite disp.art.281 Cod.pr.civ și că din verificarea minutei sentinței a reieșit că din eroare s-a menționat în dispozitiv perioada respectivă, în loc de perioada 01.01.2007-30.09.2007, cum este corect.
Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod.pr.civ.
Susține recurenta că în mod eronat instanța a admis acțiunea, hotărârea pronunțată fiind lipsită de fundament juridic, făcându-se trimitere la cele statuate în literatura juridică de către anumiți autori, privind lipsa de bază legală a hotărârii, respectiv ce se înțelege prin aceasta, în condițiile în care practica judiciară (și aceea neunitară) nu constituie izvor de drept.
Pe fondul cauzei, se arată că recurenta nu datorează intimaților sumele pretinse de aceștia cu titlu de drepturi salariale, coeficienții de ierarhizare aplicați intimaților fiind stabiliți în raport de atribuțiile specifice pe care aceștia le-au deținut, de facto fiind vorba de funcții de execuție și nu de conducere, funcții care nu necesită studii superioare.
Se mai învederează că modificarea prin acte adiționale a celor două funcții inițiale ale reclamanților, fiind făcută anterior restructurării compartimentului în care aceștia au funcționat (datorită pierderilor economico-financire înregistrate și a ineficacității înregistrate la nivelul performanțelor profesionale), a împiedicat angajatorul să procedeze la modificarea funcției ocupate fără acordul salariaților, respectându-se astfel art.41 din Codul Muncii.
În privința coeficienților de ierarhizare aplicați, se arată că au fost avuți în vedere coeficienții minimi de ierahizare aplicabili funcțiilor de execuție, iar instanța de fond a înlăturat nejustificat probatoriile administrate de către pârâtă, care au fost indicate, din care rezulta că aplicarea coeficienților de ierarhizare s-a făcut în cazul reclamanților în raport de specificul funcției acestora, de execuție, care nu reclamă studii superioare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea ca nefondată a acțiunii, precum și întoarcerea executării, cu repunerea părților în situația anterioară executării sentinței, invocându-se și art.4041-4043Cod pr.civ. depunându-se la dosar și concluzii scrise.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat, însă prezenți fiind în instanță la termenul din 20.06.2008, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține, în esență, că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal.
Nu practica judiciară, la care face trimitere recurenta, a constituit temeiul pentru care instanța de fond a admis acțiunea intimaților-reclamanți.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede coeficienții minimi de ierarhizare, stabilind pentru salariații cu studii superioare un salariu minim de 880 lei (capitolul 4, art.40), iar prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național sunt obligatorii pentru părți, producând efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, așa cum statuează art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, precum și art.241 din Codul Muncii.
De asemenea, art.243 din Codul Muncii prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, în același sens fiind și dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996.
Fișele postului privindu-i pe cei doi intimați-reclamanți, depuse în copie la dosarul de fond chiar de către recurenta-pârâtă, atestă că funcțiile pe care aceștia le dețin în cadrul societății necesită studii superioare, fiind nerelevantă distincția pe care recurenta o face între funcțiile de conducere și cele de execuție.
Anterior promovării prezentei acțiuni, intimații-reclamanți au sesizat de altfel și Inspectoratul Teritorial d e Muncă P care, în urma controlului, a constatat că în raport de funcțiile deținute de către cei doi intimați în cadrul societății și verificând prin sondaj statele de plată prezentate de angajator, acesta din urmă nu respectă coeficienții minimi de ierhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În această situație, inspectorii de muncă au dispus măsura aplicării, de către angajator, a acestor coeficienți, în ceea ce-i privește pe cei doi intimați, începând cu data de 01.10.2007, măsură care a fost adusă la îndeplinire de către recurentă, conform deciziilor nr.8/24.10.2007 și nr.9/24.10.2007, depuse în copie la dosarul de fond.
Pentru perioada anterioară datei de 01.10.2007, intimații-reclamanți au fost îndrumați să promoveze acțiune în instanță, în vederea recuperării sumelor reprezentând acești coeficienți, demers pe care aceștia l-au urmat, iar în raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe, prin care le-a fost admisă acțiunea, apare ca fiind legală și temeinică.
De menționat că deși în dispozitivul sentinței atacate s-a prevăzut că recurenta-pârâtă este obligată să plătească intimaților drepturile salariale cuvenite reprezentând diferența dintre salariul încasat și salariul cuvenit conform dispozițiilor din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010, la nivel național, pentru perioada 01.01.2007-30.01.2007, dispozitivul fiind ulterior îndreptat prin încheierea de îndreptare eroare materială din 21.05.2007, prin indicarea perioadei corecte ca fiind 01.01.2007-30.09.2007, în minuta sentinței s-a prevăzut corect perioada, ca fiind 01.01.2007-30.09.2007, pentru care pârâta a fost obligată să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale, motiv pentru care instanța a respins cererea recurentei-pârâte, formulată la termenul din 20.06.2008, de amânare a judecării cauzei până la soluționarea recursului declarat de aceasta împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, acțiunea reclamanților, care a fost admisă de prima instanță, vizând perioada 01.01.2007-30.09.2007.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.232 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-,.104,.A,.3,.16, județ P, domiciliat în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
grefierul șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/
2 ex./01.07.2008
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
