Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1226/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1226
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Primarul orașului și Consiliul local P, județ B, împotriva sentinței civile nr.262 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în, oraș, județ B și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, oraș P, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanta a chemat in judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, oraș, județul B, Primarul Orașului P și Consiliul Local P, solicitand ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând c/valoarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30 și 35 de ani în învățământ, actualizate în funcție de rata inflației, pentru perioada 01.03.2005- 31.08.2007.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că până la data pensionării (01.09 2007), a îndeplinit funcția de învățătoare la unitatea școlară pârâtă și că potrivit art.50 alin.1 din Legea 128/1997 personalul didactic din Învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de 3 tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 si peste 40 de ani de activitate de învățământ, iar potrivit alin.2 din același articol pentru fiecare din tranșele suplimentare se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanta a mai relatat că în învățământ există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege dar pe lângă acestea există și cele 3 tranșe suplimentare care nu au fost acordate de unitatea pârâtă deși petenții îndeplinesc condițiile privind vechimea în învățământ.
Întrucât aceasta prevedere legala exista încă din anul 1997 și nu a fost niciodată respectată reclamanta solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosarul cauzei reclamanta depus adeverința privind salariul de încadrare și copie carnet de muncă, precum și extras din legea 128/1997.
În termenul legal prev. de art. 114/1- 115 cod pr.civilă, Primarul orașului Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat, în esență, că nici acesta și nici Consiliul Local nu au calitate procesuală pasivă, întrucât aceștia nu stabilesc salariile și alte drepturi salariale ale cadrelor didactice din Învățământul Preuniversitar, fiind doar plătitori ai salariaților cadre didactice, în funcție de sursele de venituri alocate capitolului învățământ.
Pârâtul a mai relatat că a solicitat conducerii Școlii cu cls. I-VIII Mărunțișu să precizeze motivul pentru care nu s-au făcut plățile conform tranșelor suplimentare de 30, 35 și peste 40 de ani în Învățământ, din care a aflat că aceste drepturi au fost deja aplicate cadrelor didactice, astfel încât, pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea ca nefondată.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 262 din 19 martie 2008 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei P și Consiliul Local P, a admis acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, PRIMARUL ORAȘULUI P și CONSILIUL LOCAL P, obligând pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale neacordate reprezentând c/val. tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, actualizate in funcție de rata inflației pentru perioada 01.03.2005 - 31.08.2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Primarul Orașului și Consiliul local, s- apreciat fi nefondată pe următoarele considerente:
În raport de prevederile art.XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe al căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli, printre care nu se regăsește salarizarea personalului din învățământ. Potrivit art. 38(2) lit. d din Legea 215/2001, privind administrația locală, Consiliul local are ca atribuții aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor, astfel încât această unitate are calitatea de pârât, alături de unitățile angajatoare și în postura sa de instituție cu atribuții in asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de legea personalului din Învățământul Preuniversitar, prezența sa impunându-se și pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul acțiunii, instanța reținut că reclamanta a fost cadru didactic la unitatea școlară pârâtă, până la data de 01.09.2007, dată la care s-a pensionat si, potrivit adeverinței emise de angajator, aceasta a fost încadrată pe funcția de învățător, iar in ultimii 3 ani a fost încadrată la transele de vechime de 30 și 35 de ani.
Instanța mai reținut că în conformitate cu art.50 alin.1 din Legea 128/1997 " Personalul didactic din Învățământul Preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ " iar potrivit alin.2 pentru fiecare dintre aceste tranșe suplimentare se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Din adeverința existentă la dosar, Tribunalul a constat că reclamanta a fost încadrată în transele de vechime de 30 și 35 de ani, însa nu a beneficiat și de transele suplimentare stabilite in art. 50 din legea 128/1997.
Susținerea Primarul Orașului P, formulate în întâmpinare, în sensul că reclamanta beneficiază deja de tranșele suplimentare, s- apreciat fi nefondată întrucât legea 128/1997, prin art.50, a acordat personalului didactic 2 categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, iar apariția acestor două categorii au generat modificări în grilele de salarizare, care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au generat apariția prezentului conflict de muncă. Astfel, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar", nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii 128/1997, prin OG 39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindea 8 segmente de vechime, iar după apariția legii, prin HG 467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța a mai reținut că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul că acesta crește progresiv, în timp ce creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioară sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum susține pârâții în întâmpinare, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Primarul Orașului P și Consiliul Local al Orașului P, criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei rețineri a faptului că au calitate procesuală pasivă în cauză, dar și sub aspectul eronatei rețineri a temeiniciei pretențiilor reclamantei.
Au susținut recurenții că prin sentința recurată a fost soluționat un litigiu de muncă,că între ei și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, că nu au calitatea de angajator, astfel încât nu pot fi obligați nici la calcularea drepturilor salariale ori la plata diferențelor salariale, astfel cum a solicitat reclamanta.
Astfel, calitatea de angajator pentru salariații din învățământ o are Inspectoratul Școlar Județean, ei fiind doar plătitori ai salariilor cadrelor didactice în funcție de sursele de venituri alocate capitolului învățământ.
Pe fondul pretențiilor reclamantei, recurenții au apreciat că în mod eronat prima instanță a reținut temeinicia acestora întrucât permanent salariile de bază ale personalului din învățământ au inclus coeficienții rezultați din aplicarea art. 50(1) și (2) din Legea nr. 128/1997.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursurile sunt nefondate din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Văzând disp. art. 137(1) proc. civ. Curtea va examina cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a recurenților-pârâți, invocată de aceștia și în fața instanței de fond.
Având în vedere că potrivit art. 167 din Legea nr.84/1995 a învățământuluifinanțarea de bazăa unităților de învățământ preuniversitar de stat, în care sunt incluseși cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de statși din alte venituri ale bugetelor local, în mod just prima instanță a apreciat asupra existenței calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Orașului P, organ care, deși nu are calitatea de angajator al reclamantei, și nici atribuții de a calcula sau recalcula salariile acestora, deține prerogativa de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile către unitățile de învățământ(art. 38 alin. (2) lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală).
Din considerentele sus menționate, având în vedere și disp. art. 68 alin. (1) lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. (1) și (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale ce conferă instituției primarului calitatea de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat asupra existenței calității procesuale pasive a recurenților-pârâți.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta a fost cadru didactic la unitatea școlară pârâtă până la data de 01.09.2007,dată la care s-a pensionat si,potrivit adeverinței emise de angajator aflată la dosarul cauzei, în ultimii 3 ani a fost încadrată la tranșele de vechime de 35-40 ani, fiindu-i aplicabile disp. art. 50 din Legea nr. 128/1997 ce prevăd că personalul didactic beneficiază de tranșe de vechime la salarizare, iar în mod suplimentar de trei tranșe care se acordă la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Sarcina probei respectării dispoziției legale sus-menționate revenea recurenților-pârâți, dar aceștia nu au administrat probe din care să rezulte o situație contrară celei ce reiese din cererea de chemare în judecată iar din examinarea mențiunilor din cartea de muncă a reclamantei, depusă la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că drepturile salariale ale acesteia nu cuprind și suplimentul de tranșă ce se acordă la 35-40 ani, astfel încât în mod just instanța de fond a admis acțiunea și a dispus a obligarea pârâților să acorde reclamantei transele suplimentare de vechime și drepturile salariale corespunzătoare prevăzute de art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată,actualizate în raport de rata inflației, pentru perioada 01.03.2005-31.08.2007.
Din considerentele expuse, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată, în baza art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primarul Orașului P și Consiliul Local al Orașului
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primarul orașului și Consiliul local P, județ B, împotriva sentinței civile nr.262 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în, oraș, județ B și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, oraș P, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu medical
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
grefierul șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.MP/MD
2 ex/ 8 iulie 2008
.fond - al Tribunalului Buzău
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
