Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1216/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1216
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1046 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în comuna, sat, nr.662, județ P, domiciliată în comuna, sat Tătărani, nr.304, județ P, domiciliat în comuna, sat, nr.118, județ P, domiciliată în P,-,.82,. A, etaj 1,. 5, județ și, domiciliat în comuna, sat, nr.662, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, filele 13-14.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr 830 și 831/5.02.2008 înregistrate sub nr.47 și 48/5.02.2008 la Directia Corporatie Juridic, filele 21-22. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată și respingerea acesteia ca prescrisă. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării suplimentărilor salariale solicitate de reclamanți în raport de salariul de bază mediu pe, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, fila 23.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale suplimentare reprezentând prime Paște și C, pentru perioadele și in sumele indicate, cu actualizarea acestora în funcție de rata inflației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții, și au arătat că au fost salariați ai pârâtei, fiind în continuare salariat și că pârâta, potrivit Contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate, avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.1046 din 31 martie 2008, respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neachitate,după cum urmează; -2800 lei reprezentând primă de Paște și pe 2005; - 4650 lei reprezentând primă de pe 2005 și primă de Paște pe 2005,2006; -8350 lei reprezentând primă de pe 2005,2006 și primă de Paște pe 2005,2006,2007, și câte 10350 lei fiecare reprezentând prima de Paște și pe 2005-2007,sume ce urmează a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților, și câte 500 lei fiecăruia, reclamantei 300 lei și reclamantei 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 din,reclamanții, pe perioadele indicate de aceștia, aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților,ce se vor actualiza de la scadența fiecărei prime la plata efectivă în raport de indicele de inflație, după cum urmează: reclamantei la 1777 lei brut reprezentând prime Paște și 2005, reclamantei la 2824 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2006 și C 2005, reclamantului la 5244 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2007 și C 2005-2006, reclamanților și la 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2007 și C 2005-2007, cuantumul acestor prime rezultând din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007,corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA,cu sediul în municipiul B,Calea,nr.239,sector 1,împotriva sentinței civile nr 1046 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanții domiciliată în comuna,sat,nr.662,județul P, domiciliată în comuna,sat Tătărani nr.304, județul P, domiciliat în comuna,sat, nr.118, județul P, domiciliată în P,-,.82,Sc. A,etaj 1,. 5,județul și domiciliat în comuna, sat, nr.662,județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților,ce se vor actualiza de la scadența fiecărei prime la plata efectivă în raport de indicele de inflație,după cum urmează:
- reclamantei la 1777 lei brut reprezentând primă Paște și 2005,
- reclamantei la 2824 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2006 și C 2005;
- reclamantului la 5244 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2007 și C 2005-2006;
- reclamanților și la 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005-2007 și C 2005-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
președintele instanței
GREFIER
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
/ȚA
3 ex. 01.07.2008
df-- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
