Drepturi salariale (banesti). Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1242
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Simona Petruța Buzoianu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1394 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, - I, toți având domiciliul ales la Judecătoria Câmpina,-, jud.P și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, P în numele Ministerului Economiei Finanțelor cu sediul în P,-, jud.P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, sector.1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, iar prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății întrucât prin decizia nr.3678/20.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Reclamanții, -, -, - I, au chemat în judecată pe pârâții Statul R - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justitiei, Curtea de APEL PLOIEȘTIș i Tribunalul Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate ca au fost si sunt discriminați in raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație si Justiție, cei ai Curții Constituționale, dar si cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si adjuncții săi și că fiecare a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 (in raport cu salariul din decembrie 2006) si cu 2% începând cu aprilie 2007 (in raport cu salariul din martie 2007), iar dacă nu se înlătură discriminarea, de la 1 octombrie 2007 vor fi prejudiciați și cu sumele aferente creșterii salariale cu 11% în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007;
- înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi înlăturata decât prin acordarea majorărilor salariale amintite anterior și către reclamanți, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale amintite, dar si a creșterii de 11% de la 01.10.2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 si pana la efectuarea plății, la indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire-1.01.2007 si până in momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, precum si efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cărțile de muncă ale acestora.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul ca la data de 31.01.2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 01.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici si salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale si judecătorii si a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii.
Au mai arătat reclamanții că singurii magistrați care, asemeni tuturor celorlalți salariați ai statului, au primit majorări salariale de la 01.01.2007, sunt judecătorii, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe langa si adjuncții acestuia.
In plus, reclamanții au mai precizat ca prin nr.OG10/31.01.2007(art.1-4), salariile persoanelor menționate anterior, au fost majorate cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, iar prin nr.OG16 si 27/31.01.2007 s-a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 a persoanelor si a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente.
S- solicitat de catre reclamanti citarea in cauză și Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, cu sediul in B, P-ța. - - nr. 1-3, sector 1, obligatorie potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din OG nr. 137/2000.
Pârâtul Tribunalul Prahova depus întâmpinare și solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești- magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, personal contractual precum și drepturile de care aceștia beneficiază, este reglementată prin legi speciale având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal, magistrații beneficiind de indemnizație lunară și sporurile prevăzute de OG nr. 27/2006.
La data de 15.10.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Justitiei) si nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat.
La rândul său, și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare si solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate in situații analoge sau comparabile, în absența unei justificări obiective, reclamanții motivându-si pretențiile pe acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale.
In ceea ce privește cuantumul drepturilor solicitate, paratul arată că interpretarea reclamanților prin care susține ca judecătorii ICCJ ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG nr. 10/2007, este eronată, având în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, singurul act normativ ce reglementează salarizarea si alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ICCJ, de la curțile de apel, tribunale si judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la ICCJ și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Se mai susține de către pârâtul Ministerul Justiției că reclamanții, în calitate de magistrați, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază fiind stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute in favoarea lor.
Prin sentința civilă nr.1394/7.11.2007 Tribunalul Prahovaaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova să plătească reclamanților majorările salariale respectiv: începând cu 1 ianuarie 2007 de 5 % față de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective. De asemenea, a fost obligat pârâtul Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, urmând a respinge acțiunea față de respectivul pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantului, neexistând raporturi de muncă între aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Justiției, care la rândul lui are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt astfel de ordonator.
Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, astfel de sume fiind alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că prin nr.OG10/31.01.2007 s-a stabilit ca, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupa funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998, să se majoreze în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin nr.OG27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin nr.OG16 din aceeași dată - în ceea ce privește personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Astfel cum rezultă din anexa 2/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă și adjuncții acestuia.
Prin urmare, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite anterior sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții.
Or, modul în care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrați, în detrimentul altora, conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin aceasta aducându-se atingere principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare și al egalității în fața legii.
Prin urmare, diferențierea nu este justificată de conținutul concret al funcției ocupate, de pregătirea profesională sau de responsabilitățile pe care le implică munca desfășurată de magistrații în privința cărora s-au prevăzut majorările salariale la care s-a făcut anterior referire.
De aceea, tribunalul constată că distincția făcută de legiuitor nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă, astfel că va reține tratamentul diferențiat aplicabil persoanelor aflate în situații analoage sau comparabile ca fiind injust și încălcând drepturile consfințite de art.1 alin.3 din nr.OG137/2000.
Pe de altă parte, raportând efectele nr.OG10, 16 și 27, toate din 13.01.2007, la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată preferința unei anumite categorii a salariaților bugetari în majorarea sau indexarea veniturilor lunare, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin "acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Referitor la capetele de cerere privind constatarea discriminării în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație si Justiție, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, constatarea că fiecare dintre reclamanți a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale, precum și înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, se observă că prin aceste solicitări reclamanții tind la constatarea existenței unor stări de fapt, care sunt inadmisibile față de prevederile art.111 pr.civ. conform cărora "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept".
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții ar fi solicitat prin acțiunea lor să se constate existența sau inexistența unui drept, cererea lor tot nu ar fi putut fi primită, deoarece prin celelalte capete de cerere, care urmează a fi admise, dreptul lor a fost realizat, astfel că urma să fie făcută aplicarea tezei a II-a a art.111 pr.civ. potrivit cărora "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea celor trei recursuri se susține, în esență, că tribunalul a dispus acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege și că a analizat un tratament presupus discriminatoriu deși nu avea această atribuție, depășind limitele puterii judecătorești.
Se mai susține că reglementarea legală a drepturilor salariale este opțiunea exclusivă a legiuitorului și diferențierile de tratament în acest domeniu nu reprezintă automat încălcarea art.14 din Convenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin nr.OG10/31.01.2007 s-a stabilit ca, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupa funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998, să se majoreze în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin nr.OG27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin nr.OG16 din aceeași dată - în ceea ce privește personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Astfel cum rezultă din anexa 2/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă și adjuncții acestuia.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința drepturilor salariale cuvenite magistraților, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304 pct.9, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursurile declarate în cauză, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1394 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, - I, toți având domiciliul ales la Judecătoria Câmpina,-, jud.P și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, P în numele Ministerului Economiei Finanțelor cu sediul în P,-, jud.P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, sector.1.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - --- - -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./
3 ex/23.06.2009
f-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Simona Petruța Buzoianu
