Pretentii civile. Speta. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1243
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1148 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimații-pârâți TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector5, - prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească,nr.166, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății, urmare declinării competenței în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, potrivit deciziei nr.3677/20.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr-, iar din partea intimatului-reclamant s-au depus concluzii scrise.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanții, și - prin reprezentantul ales au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata stimulentului acordat în decembrie 2005, în cuantum de 17.000.000 ROL, actualizat cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în luna decembrie 2005, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, iar în ceea ce privește categorie judecătorilor, au fost acordate stimulente salariale doar pentru aceia care aveau o vechime în funcție de 0-3 ani, criteriul de acordare al acestora neregăsindu-se printre criteriile de evaluare în nici unul dintre actele normative care stau la baza acordării de stimulente salariale magistraților.
Reclamanții au considerat că prin această modalitate de acordare a stimulentelor, au fost discriminați, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, constatându-se că acest criteriu al vechimii în funcție, dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, deși îndeplineau și aceștia criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale, intervenind astfel un act de discriminare indirectă.
In drept, s-au invocat prevederile art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 11 și 20 din Constituția României și art. 21 alin 1 din OG nr. 137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivând că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi bănești izvorâte dintr-un raport de muncă în care părțile sunt cele prevăzute de art.282 din Codul muncii, că este terț față de raporturile de muncă ale reclamanților, că în conformitate cu prevederile art.34, 48 și 55 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice are doar atribuții de a examina proiectele de buget și situația virărilor de credite bugetare, de a monitoriza execuția bugetară.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a susținut că în conformitate cu prevederile art.23 din OUG 177/2002, în vigoare la data acordării premiului solicitat, se putea constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii, dar criteriile erau aprobate prin ordin de către ministrul justiției sau procurorul general, potrivit art.24 din actul normativ menționat, lăsându-se astfel la aprecierea ordonatorului principal de credite să acorde premieri, prin cele plătite urmărindu-se stimularea magistraților debutanți, fără ca prin aceasta să apară o discriminare între magistrați deoarece legea nu prevede imperativ acordarea premiilor tuturor magistraților.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1148 din 19 noiembrie 2008 a admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și respins cererea față de acesta, a admis cererea formulată de reclamanții, și obligând pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească acestora stimulentul în sumă de 1.700 lei (17.000.000 ROL), actualizată în raport de rata inflației din luna decembrie 2005, până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții în calitate de judecători, respectiv asistenți judiciari, în cadrul Tribunalului Dâmbovița nu au beneficiat de stimulentele financiare acordate în luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, numai judecătorilor cu o vechime de 0-3 ani, deși printre criteriile obiective prevăzute pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale nu era prevăzut criteriul vechimii.
In acest fel s-a creat o discriminare indirectă, între cele două categorii de judecători aflați în situații comparabile, ce are ca obiect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței și exercitării în condiții de egalitate a dreptului la remunerare.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională este asigurată fără nici o discriminare, nimeni neputând face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice.
Totodată, art. 21 alin 1 din OG nr. 137/2000 cu modificările ulterioare prevede că în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, care în speță îl constituie conflictul de muncă.
Față de aceste considerente, în raport și de dispozițiile.art.269(1) din Codul muncii, Tribunalul Dâmbovița apreciat cererea ca întemeiată și a admis-o numai față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul D-ța, respingând cererea față de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive întrucât este terț față de raporturile de muncă ale reclamanților și are, potrivit art.34, 48 și 55 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, doar atribuții de a examina proiectele de buget și situația virărilor de credite bugetare, de a monitoriza execuția bugetară, pe baza comunicărilor ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției si Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs formulate de Curtea de Apel P s-a arătat ca instanța de fond in mod eronat a admis acțiunea.
In cazul ordinului ministrului justiției amintit, s-a urmărit stimularea magistraților debutanți, acordându-se acestei categorii de magistrați premiul de 1700 lei, fara ca prin aceasta să apară o discriminare intre magistrații debutanți si restul corpului magistraților.
Nu exista o discriminare in sensul art.2 din OG 137/2000 care definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință. Pe baza de rasa naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri,sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, etc. precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si libertăților fundamentale.
In ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Justiției, se arata ca premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților in funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate. astfel potrivit art.4 din Normele aprobate prin.2404/C/2004, in acordarea stimulentelor prev.la alin.2 se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective in termenele stabilite, precum si sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confunda cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existenta însăși a unei sume, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel incat nu se poate vorbi de un drept - creanța lichidă, exigibilă.
nu se confunda nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare.
In ceea ce privește Hot. Nr.158/2006, învederam faptul că hotărârile CNCD nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane in aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății.
Instanța ignora chiar si prevederile legale care stabilesc extrem de clar că repartizarea sumelor destinate stimulării ținându-se seama, in principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si terțiari de credite.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza Curtea va retine următoarele:
Astfel, Hotărârea nr.15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care prevede ca acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului vechimii si fara evaluare prealabilă potrivit criteriilor prevăzute de acte normative, reprezintă o fapta de discriminarea indirecta, conform prevederilor legale in vigoare. Criteriul vechimii in funcție reprezintă un criteriu care dezavantajează judecătorii cu o vechime in funcție mai mare de 3 ani și îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de stimulente salariale.
Motivele de recurs referitoare la faptul ca stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confunda cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existenta însăși a unei sume, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta, sunt neintemeiate, atat timp cat insasi Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării a decis ca prin acordarea acestor stimulente salariale reprezintă o fapta de discriminarea indirecta.
De asemenea, nici faptul că prin art. 2 al nr.1921/C/2005 se prevede ca la repartizarea sumelor destinate stimulării se tine seama in principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si terțiari de credite, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, atât timp cat suma repartizata prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005 este certa.
De asemenea, nici critica adusa sentintei instantei de fond privind faptul ca stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confunda cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existenta însăși a unei sume, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel incat nu se poate vorbi de un drept - creanța lichidă, exigibilă, nu este întemeiata.
Astfel, criteriul de acordare a acestor stimulente nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea acestora, in nici unul din actele normative care stau la baza acordării de stimulente salariale ale magistraților.
de aceste considerente, avându-se in vedere si disp.art.3012 corob. cu disp.art. 304 pct.9 si 3041pr.civila, Curtea va constata ca recursurile formulate sunt nefondate urmând a le respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1148 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimații-pârâți TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector5, - prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Simona
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD
Tehnored. VD/MD
2 ex/25.06.2009
dosar fond - al Trib.
-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Simona
