Drepturi salariale (banesti). Decizia 129/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 129/2010-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural în O- - mansardă birou 19 județul B și cu intimații pârâți Curtea de APEL ORADEA, Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 911/LM/2009din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă conform articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 911/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință respinge acțiunea față de acesta.
A fost admisă excepția prescripției acțiunii pentru drepturile bănești aferente perioadei de 01.07.2004-05.11.2005.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR și in consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR sa plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 05.11.2005 și până la data de 30.04.2007 actualizat cu rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta se include în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acesteia sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod.
Reclamantei i-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, judecătorilor procurorilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea unui recurs în interesul legii.
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 litera "d" din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora: Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Instanța a apreciat, insă, ca întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în temeiul art. 283 alin. 1 litera "c" din Codul muncii care stipulează că "cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, astfel încât pe cale de consecință dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada 01.07.2004-05.11.2005.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că este nefondată deoarece, potrivit dispozițiilor art. 19 și următoarele din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta este întemeiată, întrucât în temeiul art. 27 alin. 3 nr.OUG 137/2000 - republicată, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a acestuia, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei și nu în calitate de pârât, lipsindu-i calitatea procesuală pasivă și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a invocat că instanța a încălcat articolul 304 punctul 4 Cod de procedură civilă, a depășit limitele puterii judecătorești, raportat la deciziile nr. 818/2008, 1325/2008 a Curții Constituționale, ce a constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea reiese că instanțele au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul, Guvernul României, reținând că în exercitarea atribuțiilor conferite de articolul 129 aliniatul 3 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului separației și echilibrului puterilor, neputând să instituie, modifice sau abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, astfel că, decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Motivarea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, reclamanta este salariată în baza unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi, obligarea sa la plata unor sume reprezentând spor de confidențialitate este o adăugare la lege, o depășire a limitelor puterii judecătorești. Acordarea dreptului pentru viitor este neîntemeiată, se referă la un drept încă nenăscut, nefiind justificat un interes actual, neexistând o creanță certă, lichidă, exigibilă, practica altor instanțe confirmând acest aspect.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 2 Cod de procedură civilă.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat că nu are calitate procesuală pasivă, conform articolului 28 literele d și e din Legea nr. 500/2002 proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de Guvern prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în propunerile de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Între reclamantă și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR există raporturi juridice de muncă, iar acest minister are atribuții în ce privește angajarea, salarizarea propriilor angajați, fără participarea sa, el neputând fi obligat la plata sporurilor angajaților altor instituții. Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar Guvernul le repartizează sume conform destinațiilor bugetare.
Prin decizia nr. 838/2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Guvern, Parlament, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, modifice, abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de recursurile promovate în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimata reclamantă a avut calitatea de grefier al Judecătoriei Oradea în perioada iulie 1995 - 30.04.2007, iar din 01.05.2007 face parte din categoria personalului auxiliar la PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor, deci din personalul auxiliar de specialitate al parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, aspect necontestat de către părți.
Prin decizia nr. 46/15.02.2008, ca urmare a faptului că, la nivel național, instanțele au avut o practică neunitară în soluționarea unor litigii similare în care părțile au solicitat acordarea unor drepturi constând în sporul de confidențialitate de 15 %, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind investită conform articolului 329 Cod de procedură civilă cu soluționarea unui recurs în interesul legii, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii magistrații asistenți, personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, salariul de bază lunar, dezlegarea dată problemei de drept judecată fiind, conform articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, obligatorie pentru instanțe, aspect corect apreciat de instanța de fond.
Referitor la deciziile nr. 1325/2008, 818/2008 pronunțate de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat neconstituționalitatea articolelor 1, articolului 2 aliniatul 3, articolului 27 aliniatul 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele au competența a anula, refuza aplicarea unor acte normative considerând că sunt discriminatorii, de a le înlocui cu altele pe cale judiciară, instanța de fond prin hotărârea pronunțată nu a anulat, modificat, abrogat acte normative ci, constatând existența unor situații discriminatorii, raportat la încălcarea articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în baza articolelor 41 și următoarele, a acordat o reparație echitabilă sub forma unor despăgubiri de 15% din salariul de bază lunar în favoarea reclamantei. În măsura în care există o contradicție între norma internă și cea internațională, conform articolului 20 din Constituția României, are prioritate dreptul internațional, astfel că, în mod corect instanța a adus o reparație materială sub forma unor despăgubiri, criticile fiind în acest sens nefondate, practica Curții de APEL ORADEA în materie fiind constantă - decizia civilă nr. 1236/2009, decizia civilă nr. 1319/2009, decizia civilă nr. 1161/2009.
Prin decizia nr. 838/27.05.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, Parlamentul României și Guvernul României, reținându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuțiilor conferite de articolul 126 aliniatul 3 din Constituție, are obligația de a asigura interpretarea, aplicarea unitară a legilor de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de articolul 1 din Constituție, neavând competența de a institui, modifica, abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Din considerentele acestei decizii se reține faptul că, în baza acesteia nu se poate exercita o cale de atac ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești, decizia neputând produce efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor conferite de articolul 329 Cod de procedură civilă.
Ca urmare, această decizie neputând avea efect asupra deciziei pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 46/2008 (anterioară deciziei în care s-a constatat conflictul constituțional)) care a stat la baza pronunțării hotărârii recurate, criticile recurenților referitor la acest aspect apar ca nefondate.
Mai mult, la data promovării litigiului, reclamanta, raportat la practica în materie la nivel național, la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce după ratificarea sa în anul 1994 de România, conform articolelor 11, 20 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în măsura în care există o contradicție între norma internă și cea internațională, iar dacă s-ar fi dispus altfel, i s-ar fi încălcat acest drept, practica Curții Europene a Drepturilor Omului fiind constantă în acest sens - cauzele, Beian contra României fiind relevante.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, într-adevăr, între reclamantă și acest minister nu există raporturi juridice de muncă, dar,conform Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 386/2007, acesta coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, constând în pregătirea proiectelor legilor anuale de buget, a celor de rectificare bugetară, de aprobare a bugetului anual de execuție.
Rolul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza propunerilor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar conform articolului 1 din OG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Neimplicarea acestui minister în alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite angajaților unor instituții publice, face ineficientă o hotărâre judecătorească și atrage implicit o încălcare a articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a dreptului la un proces echitabil ce înglobează inclusiv punerea în executare a ceea ce s-a dispus, astfel că, din cele expuse, calitatea procesuală pasivă a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este evidentă, criticile în acest sens fiind nefondate, în mod corect instanța de fond respingând excepția invocată. De altfel, practica Curții de APEL ORADEA în materie este constantă în acest sens.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate derecurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural în O- - mansardă birou 19 județul B și cu intimații pârâți Curtea de APEL ORADEA, Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 911/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /29.01.2010
Complet fond: N,
în 2 ex.: ID /02.02.2010
7 comunicări
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B sector 5-,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B,MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B sector 5-,,cu domiciliul procedural în O- - mansardă birou 19 județul BCurtea de APEL ORADEA,Tribunalul Bihor,ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
