Drepturi salariale (banesti). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 13
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2363 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului, în raport de motivele invocate în întâmpinarea scrisă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sensința civilă nr.2363 din 11 iunie 2009 respins acțiunea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta
A luat act că pârâta renunță la excepțiile invocate în întâmpinare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la pîrîtă își întemeiază pretenția acordării cotei de participare la profitul pe art. 39 din CCM, care stabilește: "Cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu -.
Din acest text de lege, rezultă fără dubiu că, stabilirea cotei de participare la profit în favoarea salariaților, modalitatea de acordare și condițiile de diferențiere trebuie să facă obiectul unei negocieri dintre sindicat și patronat, iar numai în situația în care, dreptul a fost stabilit în acest fel, se naște și obligația pârâtei de a-l plăti.
Instanța din analiza probelor existente la dosar și din modalitatea în care CCM 2006 - 2008 au fost prelungite prin actele adiționale a constatat că nu au avut loc asemenea negocieri și deci concret art. 139 din CCM creează numai o vocație pentru salariați față de profitul și nu un drept cert pentru a încasa o sumă de bani cu acest titlu.
În lipsa unor negocieri cu privire la cuantum, modalitate și condiții de diferențiere, instanța nu se poate substitui patronatului și sindicatului pentru a stabili dreptul, utilizând criteriile avute în vedere pentru perioadele în care pârâta le-a plătit.
Practica judiciară depusă de reclamant nu poate fi luată în calcul pentru aprecierea probelor, întrucât aceasta nu este obligatorie.
negocierilor o are patronatul, însă legea ocrotește deplin salariații față de pasivitatea acestuia, întrucât sindicatul în calitate de reprezentant legal, poate oricând anunța intenția demarării de negocieri pe o anumită temă.
La cererea sindicatului, patronatul are obligația potrivit Legii 130/1996 - privind contractul colectiv de muncă, de a convoca părțile în vederea negocierii solicitate, în termen de 15 zile.
Pe această cauză, salariații nu au făcut dovada că au uzat de procedură pentru nașterea dreptului lor, iar legislația din domeniul dreptului muncii nu dă competență instanței de a stabili ea cuantumul și condițiile de diferențiere, având în vedere criterii stabilite prin negocieri în anii anteriori.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, a luat act că pârâta a renunțat la excepțiile invocate în întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că în mod eronat tribunalul a respins cererea privind acordarea cotei de participare la profit deoarece lipsa unei negocieri nu presupune că reclamanții nu au acest drept.
Că, existența dreptului solicitat este condiționată nu de negociere între patronat și sindicat ci de existența profitului angajatorului și de calitatea de salariat a celui care solicită acest drept, cele condiții fiind îndeplinite, în cauză.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 139 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul unității " cota de participare a salariaților la profit anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu."
Din modalitatea de redactare a acestui articol, se constată că, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depindea nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor, negocieri care însă nu s-au realizat.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv fie individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența unei negocieri și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Reclamantul nu este titularul unui drept pur și simplu, dreptul nefiind născut și actual în lipsa realizării condiției negocierii.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, respectiv anii 2005 și 2006, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că acesta nu a fost în perioada respectivă titularul dreptului pretins prin acțiunea deusă judecății în prezenta cauză.
Constatând astfel că, recurentul reclamant nu este beneficiarul unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și următoarele din Codul muncii, iar calitate de salariat și respectiv existența profitului în patrimoniul unității nu sunt suficiente condiții pentru acordarea acestui drept, criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2363 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.-/26.01.2010.
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Corneliu
