Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier -a -
**************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, A, împotriva sentinței nr. 2575 din 25 IUNIE 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți, A, și avocat pentru intimata pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de care învederează, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Avocat pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentinței nr. 2575 din 25 iunie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea precizată privind pe reclamanții, A, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați actuali și foști salariați ai unității pârâte, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetele lor de muncă, depuse la dosar.
În contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut, în art. 140, acordarea unei cote de participare la profitul anual salariaților, condițiile de acordare urmând să fie prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
La nivelul unității pârâte, a fost inserată această clauză în art. 139 și s-a prevăzut că modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere urmau să fie stabilite prin negociere cu.
În nici unul din anii pentru care se solicită drepturile în prezenta cauză nu au fost negociate modalitatea, cuantumul și condițiile de acordare a cotei de profit, neexistând dovezi în acest sens. De asemenea, din Hotărârile AGA depuse la dosar nu rezultă repartizarea unei cote din profitul realizat cu această destinație.
Clauzele din contractele colective de muncă încheiate la nivel superior nu prevăd, în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profit. În lipsa negocierii unui procent concret din profit, în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi, instanța nu poate interveni fără a se substitui voinței părților.
Potrivit art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anii 2005- 2007 privitor la cota de profit s-a prevăzut în art. 139 că "modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu " (art. 139)
Art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății.
Nu s-a negociat un procent concret din profit, condițiile de diferențiere si modalitatea de acordare iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamanți, ca fiind un conflict de drepturi.
In lipsa acestor negocieri, nu se poate vorbi de un drept individual al fiecărui reclamant la obținerea cotei de profit aferente anilor 2004- 2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, A, criticând-o pentru netemeinice si nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut greșit că în CCM la nivel de unitate nu a fost stabilită cota de participare la profit, deși prin actele depuse la dosar reiese faptul că societatea a stabilit prin CCM în anul 1998 cota de participare la profitul anual a salariaților din SNP ca fiind de 10% conform actului adițional din 1998, încălcându-se dispozițiile legii nr. 130/1996 și a art.7 din CCM.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.139 din CCM încheiat la nivel de unitate în anii 2005-2007,privitor la cota de profit s-a prevăzut că modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Se constată că această clauză dă naștere pentru salariați la un drept al cărui conținut constă strict în posibilitatea acestora de a solicita demararea negocierilor cu privire la stabilirea dreptului de participare la cota din profitul anual și nu la un drept bănesc.
Față de această situație, se reține că nu au existat proceduri de negociere cu privire la o eventuală participare salariaților la profit între angajator și sindicat, și nici nu s-a făcut dovada faptului că prin hotărârile adunărilor generale extraordinare, s-ar fi repartizat sume din profitul societății în vederea acordării către salariați a unei cote din profit.
Potrivit rt. 183 al. 4 din legea nr.31/1990, fondatorii vor participa la profit, dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară, iar al. 5 prevede că n toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de adunarea generală, pentru fiecare exercițiu financiar.
Față de considerentele de mai sus, se reține că instanța de judecată nu se poate substitui voinței interne a societății pârâte, în sensul de aoo bliga la plata drepturilor solicitate de reclamanți și ca urmare, constatându-se că soluția instanței de fond este legală și temeinică, va respinge recursul în baza art.312 pr.civ. ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, A, împotriva sentinței nr. 2575 din 25 IUNIE 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red. jud.
Ex.2/02.02.2010
Jud. fond
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
