Drepturi salariale (banesti). Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1302
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții -, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL SUCEAVA și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1346 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 29 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9.04.2009 reclamanții -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Finanțelor Publice B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată în raport de indicele de inflației calculat la data plății, în favoarea fiecăruia a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.02.2007 - 4.09.2008, pârâta Curtea de APEL SUCEAVA să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii arată reclamanții că au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, acesta beneficiind de spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, conform art.47 din Legea 50/1996.
Prin OG 83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal întrucât prin Legea 125/2000 Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Prevederile OG 83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin. 1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Mai arată reclamanții că acest drept le-ar fi fost recunoscut prin sentința civilă nr.117 din 17.01.2008 până la data de 1.02.2007.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin OG8/2007 au fost abrogate dispozițiile Legii 50/1996.
Prin sentința civilă nr. 1346 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a admis în parte acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL SUCEAVA să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.02.2007 - 18.04.2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale iar pârâta Curtea de APEL SUCEAVA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este, în parte, întemeiată, respectiv pentru perioada 1.02.2007 - 18.04.2008 din următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Cât privește cererea de actualizare a sumelor solicitate la indicele de inflație s-a apreciat că aceasta se justifică prin necesitatea unei corelații între salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Capătul de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești a fost admis având în vedere prevederile art. 19 din Legea 500/2002 și art. 131 din Legea 304/2004.
Pârâta Curtea de APEL SUCEAVAa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, în conformitate cu prevederile Decretului 92/1976.
În ce privește perioada 18.04.2008 - 4.09.2008 instanța de fond a reținut că, începând cu data intrării în vigoare a OUG 27/2006 reclamanții, care sunt angajații Curții de APEL SUCEAVA ca specialiști în domeniul informatic sunt salarizați potrivit nr.crt.28 de la lit. A din anexa la acest act normativ cu excepția situației în care beneficiază de un salariu de bază mai mare, nebeneficiind de sporurile acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești astfel încât pretențiile acestora de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada menționată, sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții -, și și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
Reclamanții au susținut că greșit acțiunea le-a fost respinsă pentru perioada 18.04.2008 - 4.09.2008 cât timp potrivit Legii 567/2004, modificată prin Legea 17/2006 și OUG 100/2007, aprobată prin Legea 97/2008 erau și sunt incluși sub diferite titulaturi în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.
Au mai arătat că prin Legea 97/2008 s-au modificat dispozițiile în materia salarizării specialiștilor, salariul acestora fiind stabilit conform anexei de salarizare a magistraților, stabilită prin OUG 27/2006.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pentru nelegalitate susținând că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în cauză fiind incidente disp. art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Interpretarea dată de prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres. Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Un alt motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, acordarea drepturilor pretinse de reclamanți pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, nu se justifică întrucât de la această dată a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/24.01.2007, care în art. 30 prevede că, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Cât privește recursul declarat de reclamanți, se apreciază a fi întemeiat, din următoarele motive:
Reclamanții recurenți fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate conform art. 3 alin. 3 din Legea 567/2004 și sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 și după data de 18.04.2008, data intrării în vigoare Legii nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2007.
Prin Legea nr. 97/2008 se stabilește doar salariul de bază pentru specialiștii din cadrul instanțelor judecătorești pe baza valorii de referință sectorială și coeficientului de multiplicare potrivit nr. crt. 28 de la litera A din anexa la Ordonanța de urgență nr. 27/2006 aprobată cu modificări și completări.
La această indemnizație se adaugă și sporurile prevăzute de OG nr. 8/2007.
Că este așa o dovedește și adresa nr. 48092/2008 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților transmisă Curților de apel în vederea aplicării unitare a noilor dispoziții legale referitoare la salarizarea specialiștilor
Așa fiind, Curtea, în baza art. 312 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâții Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției și Libertăților să le plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada 18.04.2008 - 4.09.2008.
În ce privește recursul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, pronunțată de în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Însă, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea Constituțională a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
De asemenea, Curtea reține că prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu rezultă care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Așadar, Curtea, constatând că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciază că acest din urmă text legal are prioritate.
Referitor la critica privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de în interesul legii, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești.
S-a solicitat astfel să se constate că angajatorul direct, Curtea de APEL SUCEAVA cât și cel indirect, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este în continuare respinsă de recurent, care susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, pârâtul recurent a invocat abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
Pe de altă parte, reține Curtea că art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul Ministerului Justiției și Libertăților, ca nefondat.
Dispozițiile sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -, și împotriva sentinței civile nr. 1346 din 18 mai 2009 a Tribunalului Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1346 din 18 mai 2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară și pentru perioada 18.04.2008 - 4.09.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
