Drepturi salariale (banesti). Decizia 1335/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1335/
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 27 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr. 523/-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 27/20 octombrie 2008, Curtea de APEL TÂRGUMa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, Gazda, în contradictoriu cu pârâți Tribunalul Harghita, Curtea de APEL TÂRGUM, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință:
- a obligat pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de APEL TÂRGUM și Ministerul Justiției la acordarea în favoarea fiecărui reclamant a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, începând cu data de 01.04.2005 și în continuare, atâta timp cât reclamanții lucrează în condiții vătămătoare;
- a respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la excepția invocată în cauză, următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu referire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de sporul de 15% entru p. condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, conform art.22 din nr.OG 8/2007, neexistând nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator.
Referitor la cea de-a doua cerere - vizând acordarea concediului de odihnă suplimentar, de 3 zile anual - s-a apreciat că aceasta este întemeiată, în raport de prevederile art. 140 din Codul muncii ( norma generală ) și ale art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 ( norma specială ).
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, acesta fiind înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță care, prin decizia nr. 3913/25 martie 2009, dispus declinarea competenței în favoarea Curții de APEL TÂRGUM, ca urmare a declarării neconstituționalității prevederilor art. I și II din nr.OUG 75/11.06.2008 ( prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale ).
Prin memoriul de recurs, pârâtul a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se că, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de Legea nr. 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Ca argument în acest sens, recurentul a solicitat a se lua act că în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii, care sunt definitive și general obligatorii, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul a susținut că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, întrucât concediul anual de odihnă al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementat prin lege specială, respectiv art. 65 din Legea nr. 567/2004, în sensul că acest personal beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Această normă specială are prioritate față de norma generală prevăzută de Codul muncii în art. 142, nefiind admisibilă prelungirea concediului anual de odihnă al persoanelor care lucrează la calculator cu 3 zile anual.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis în baza următoarelor considerente:
Potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare". Dispoziția legală enunțată are un caracter special, având prioritate față de dispozițiile Codului muncii, reclamanții neputând invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentar pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
De altfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii, dispozițiile acestui cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În fine, prin mai multe decizii emise recent de Curtea Constituțională, obligatorii pentru instanțe, s-a statuat că în aplicațiunea art. 27 din nr.OG 137/2000 instanțele de judecată nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în caz contrar fiind vorba de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Așa fiind, în baza celor expuse și constatând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat și a se modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanți. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii recurate, vizând excepția invocată de Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 27/20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGUM în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanții, Gazda,.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
Președinte, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.07.2009.
Jud.fond:;
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
