Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1336/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1336/
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M-C,-, județul H și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 51 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești a depus la dosar prin registratura instanței la data de 1 iunie 2009, întâmpinare.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înaintată la 18 martie 2008 la Tribunalul Harghita, reclamanții, au chemat în judecată Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, DGFP H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând:
- obligarea pârâților la calcularea și plata sporului de lucru la calculator, respectiv 15% din salarul de bază brut, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, cu aplicarea reactualizării în funcție de indicele de inflație;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate;
- obligarea pârâților la acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt discriminați față de alte categorii de salariați prin nerecunoașterea drepturilor solicitate. De asemenea, lucrând în condiții vătămătoare, au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că pentru lucrul la calculator reclamanții beneficiază de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, care nu poate fi acordat de două ori.
Prin întâmpinare, pârâții Ministerul Finanțelor și H au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
În drept reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe dispozițiile art.6, 40 și 142 din Codul muncii, coroborat cu art.48 din Legea nr.50/1995 și art.14 din Legea nr.56/1996.
Prin încheierea civilă din 4 septembrie 2008, Tribunalul Harghita în temeiul art.II din OUG nr.75/2008, a dispus trimiterea dosarului spre soluționare în primă instanță, Curții de Apel Tg-
Prin sentința civilă nr.51 din 31 octombrie 2008 acestei instanțe, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și a DGFP H; s-a admis în parte acțiunea reclamanților obligând pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Tg-M și Ministerul Justiției la acordarea în favoarea reclamanților a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, începând cu data de 01.04.2005 și în continuare. Atâta timp cât reclamanții lucrează în condiții vătămătoare. S-au respins restul pretențiilor solicitate de reclamați.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în privința sporului de lucru la calculator, reclamanții au invocat discriminarea față de personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care a beneficiat și reclamantul în temeiul acelorași prevederi legale, astfel că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator și, de asemenea, nu există o situație de discriminare a reclamanților.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanța a apreciat că acesta este întemeiat în contextul în care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 reclamanții au beneficiat de un concediu anual de odihnă de bază de 30 de zile lucrătoare, însă distinct de acesta reclamanții trebuie să beneficieze și de concediul de odihnă suplimentar reglementat de art. 142 din Codul muncii și care se acordă în considerarea unor împrejurări speciale printre care și pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea integrală a acțiunii civile formulate de reclamanți, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar Legea nr. 567/2004, fiind o lege specială, are prioritate față de dispozițiile din Codul muncii și ca atare invocarea regulilor generale prevăzute de legislația muncii, nu poate fi primită.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și reclamanții care au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs aceștia au arătat că începând cu anul 1999 toate cele 8 ore din programul zilnic de lucru se desfășoară la calculator fără ca pentru această activitate să fie remunerați corespunzător, respectiv, în mod similar cu salariații din alte domenii sau cei don cadrul ÎCCJ. Din anul 2006, după implementarea sistemului informatic ECRIS, lucrul la calculator a devenit obligatoriu astfel că sporul solicitat li se cuvine.
Recursurile declarate în cauză au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL TÂRGU -M, întrucât prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041.pr.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat, printre altele, acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, invocând faptul că deși au lucrat în condiții grele și au beneficiat de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu au beneficiat de concediul de odihnă suplimentar prevăzut de art. 142 din Codul muncii.
În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziții legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin.1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art.142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
Analizând prevederile legale enunțate este evident că norma specială (art. 65 alin.1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art.140 și art.142 din Codul muncii ) și prin urmare, reclamanții nu pot beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispozițiile art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, reclamanții neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislația muncii din moment ce legea specială care le este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Sub acest aspect trebuia avut în vedere faptul că prin art.1 alin.2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art.295 alin.2 din Codul muncii dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs apreciază că în mod nelegal s-a dispus prin sentința atacată acordarea concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, în condițiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanțe și parchetele de pe lângă acestea este reglementat prin dispoziții cu caracter special care au prioritate față de prevederile Codului muncii, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civ., hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie.
Având în vedere aceste considerente instanța apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
Cu referire la recursul declarat de reclamanți acesta este nefondat având în vedere împrejurarea că în mod neîntemeiat aceștia invocă existența discriminării între categoria de personal căreia îi aparțin (personal auxiliar) și alte categorii de salariați din alte domenii de activitate. Din relațiile comunicate de Ministerul Justiției și ÎCCJ rezultă că personalul auxiliar din aceste instituții beneficiază de sporul de 15% pentru condiții grele și vătămătoare și nicidecum de vreun alt spor distinct pentru lucru la calculator. Astfel fiind, între reclamanți și restul personalului din sistemul instituțiilor și unităților din justiție nu există nicio diferență de tratament în salarizare.
Pe de altă parte, față de temeiul de drept invocat de reclamanți, Curtea apreciază o altă soluție nu poate fi abordată având în vedere deciziile cu caracter obligatoriu pronunțate de Curtea Constituțională nr.818, 819, 820/2008.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți și va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M C, str.-.- nr.6, județul H, împotriva sentinței civile nr.51 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamanților.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată, azi 10 iunie 2009, în ședință publică
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ptr. ,fiind
în concediu, semnează
judecător delegat -
GREFIER,
ptr.,fiind
în concediu, semnează
grefier șef secție
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.08.2009.
Jud.fond:;
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
