Drepturi salariale (banesti). Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1348
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,-,. 9,. B,. 24, județul P împotriva sentinței civile nr. 670 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură avocat - solicită acordarea unui nou termen de judecată, fiind în imposibilitate de a se prezenta, având de susținut o cauză la Curtea de Apel Pitești.
S-a mai depus din partea apărătorului recurenților reclamanți note scrise.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul intimatei pârâte.
Curtea invocă din oficiul excepția tardivității recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, -, -, și intervenienta în interes propriu au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să le achite cota parte din profitul societății, sumă actualizată cu indicele de inflație începând cu data scadenței până la data plății efective și la plata dobânzilor legale pentru fiecare sumă lunară aferentă, diferențe dintre drepturile încasate și cele la care aveau dreptul.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că în perioada 2004-2007 au fost salariații pârâtei SC SA B așa cum rezultă din copia carnetelor de muncă. În calitate de salariați, aceștia aveau dreptul să li se plătească cota parte din profitul net obținut în anii 2004- 2007, potrivit art. 139 din CCM pe anul 2005 și menținut fără nici o modificare din anii 2006,2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că această obligație asumată de societatea pârâtă derivă din reglementarea cuprinsă în art. 41 alin. 2 lit. și art. 42 alin. 2 lit.a din CCM la nivel național pe anii 2005-2007 în care se prevede în mod expres repartizarea cotei din profit salariaților în procent de 10% în cazul societăților comerciale și până la 5% în cazul regiilor autonome însă pârâta nu și-a respectat această îndatorire.
In dovedirea acțiunii reclamanții s-au folosit de proba cu acte.
În termen legal, în temeiul disp.art. 115 Cod pr.civilă pârâta SC SA B a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la cota parte din profit, și prematurității, deoarece aceștia nu sunt parte în negocierile colective privind cota drepturilor izvorâte din CCM.
Prin aceeași întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. privind termenul de prescripție de 6 luni.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că drepturile salariale ce decurg din art. 139 din CCM reprezenta cota de participare la profit, nu pot fi acordate.
Prin cererea de intervenție în interes propriu solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta SC SA la plata beneficiului reprezentând cota de participare la profit, la plata dobânzilor legale și la actualizarea prin indexare a sumelor datorate, susținând în motivarea cererii că potrivit art. 137 din CCM, încheiat între intervenientă și pârâtă se prevede constituirea unui fond anual de premiere de pana la 10% din profitul realizat.
Prin sentința civilă nr. 670 din 16 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției, lipsei calității procesuale active și excepția prematurității acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată deoarece reclamanții au fost salariații SC B, calitate în care pot invoca prevederile din CCM încheiat la nivelul societății.
In ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în raport de actele depuse în cauză, s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât reclamanții pot promova acțiune prin care să solicite acordarea unei cote din profitul societății pe perioada anilor premergători 2004-2007, în măsura în care aceștia pot proba sau nu că sunt îndreptățiți la acordarea acestor sume.
A mai reținut instanța că și excepția prematurității acțiunii nu este întemeiată atâta timp cât obligațiile prevăzute în CCM nu au fost executate, iar scadența acestora se corelează cu perioada de valabilitate contractului, reclamanții desfășurând activitatea în temeiul conferit de CCM.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a constatat că deși potrivit art. 283 alin. lit.c din Codul muncii dreptul la acțiune în cadrul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în 6 luni de la data nașterii dreptului, în ceea ce privesc drepturile salariale, prin același articol la lit. s- prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale indiferent de izvorul acestora, considerente față de care tribunalul a constatat excepția ca neîntemeiata și a respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei a reținut prima instanță că din înscrisurile depuse în cauză, rezultă că între patronat și sindicate la nivelul societății pârâte nu au avut loc negocieri care să stabilească cota de participare, la o modalitate concretă de acordare precum și condițiile de diferențiere astfel cum s-a stabilit prin art. 139 din CCM.
Calificarea din contractul colectiv de muncă ca făcând parte din capitolul alte venituri acestor cote părți din profit, nu poate conduce la concluzia temeiniciei acțiunii, deoarece din examinarea textului din contract rezultă că stabilirea acestei cote, modalitatea concretă de acordare ca și condițiile de diferențiere se stabilesc prin negociere cu sindicatul.
Potrivit probelor administrate în cauză rezultă că premizele constituirii acestor cote de participare la profit constituie înregistrarea de profit la finele fiecărui an și negocierea cu sindicatele privind criteriile de diferențiere și acordare a acestora.
In cazul societăților comerciale având capital majoritar sau integral privat, potrivit modificărilor 31/1990 din 161/2000 pentru a se aduce regimului juridic al proprietății private vocația salariaților de a primi aceasta cota parte de participare la profitul societății singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este Adunarea Generală a Acționarilor.
In acest context rezultă că este necesară o hotărâre acționarilor prin care aceștia să dispună reinvestirea profitului ori să stabilească anumită cotă de profit care să fie distribuită salariaților și numai după existența unei asemenea hotărâri se poate discuta despre aplicarea celorlalte condiții prev. de art. 139 din CCM hotărâre care în speța este inexistentă.
Probele administrate în cauză au relevat că nu este constituit un drept subiectiv al reclamanților în calitate de salariați la cota de participare la cota de profit ci vocație, pretinsul drept nefiind determinat, determinabil în raport de prevederile contractului pentru avea o existență legală.
In cauza de față, nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 694/2001, întrucât aceste prevederi normative se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, fără a-l motiva, la data de 10 aprilie 2009, peste termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, motiv pentru care se constată că recursul a fost declarat tardiv și urmează a fi respins ca atare.
Astfel potrivit art.80 din legea nr.168/1999 " termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Potrivit disp.art.103 pr.civilă neexercitarea oricărei căi de atac si neîndeplinirea oricărui act de procedură in termenul legal atrage decăderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
In speța, hotărârea atacata a fost comunicata parții la data de 25.03.2009, iar recursul a fost formulat la data de 10.04.2009, astfel ca potrivit considerentelor mai sus menționate Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,-,. 9,. B,. 24, județul P împotriva sentinței civile nr. 670 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind in co semneaza
Presedintele Instantei
GREFIER,
Fiind in co semneaza
Prim grefier
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD/30.06.09
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
