Pretentii civile. Speta. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1350
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, -, și toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,-,.9,.B,.24, județul P, împotriva sentinței civile nr.671 pronunțată la data de 16 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți și intimata pârâtă SC SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură la data de 11 iunie 2009 s-a depus la dosar de către avocat - o cerere prin care solicită acordarea unui termen, fiind în imposibilitate de a se prezenta, având de susținut o cauză la o altă instanță, iar din partea domnului avocat s-au depus note scrise.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul intimatei privind acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea, din oficiu, invocă nulitatea recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, -, și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să se dispună obligarea pârâtei la plata către aceștia a beneficiului reprezentând cota de participare la profit pentru anii 2004 - 2007, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru fiecare sumă de bani neacordată, obligarea pârâtei la plata actualizărilor prin indexare a sumelor datorate, începând cu momentul nașterii dreptului acestora și până la momentul plății efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art.137 din contractul colectiv de muncă încheiat cu pârâta, pe perioada 2004 - 2007 s-a prevăzut constituirea de către societatea pârâtă a unui fond anula de premiere de până la 10% din profitul realizat, constituirea și repartizarea acestui fond făcându-se cu acordul. De asemenea, contractele colective de muncă au fost recunoscute, clauza menținându-se chiar și după privatizarea societății, iar lipsa negocierilor dintre angajator și organizația sindicală nu denotă decât culpa angajatorului, nefiind un motiv imputabil reclamanților și nu duce la înlăturarea drepturilor acestora privind acordarea beneficiului.
În temeiul art.115 - 118 cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și excepția de prematuritate.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.283, al.2 codul muncii, beneficiul participării la profit neputând fi asimilat conceptului de salariu.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, pârâta a arătat că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în raportul juridic dedus judecății, în cauză reclamantul fiind un creditor al sumelor solicitate, ori în plan procesual calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității acestuia de creditor, creanța pretins trebuind a fi certă, lichidă, exigibilă și să nu fi fost încă acoperită.
A mai precizat pârâta că reclamanții nu sunt parte la negocierile colective privind orice drepturi izvorâte din contractul colectiv de muncă, iar legea nu recunoaște calitatea de parte decât sindicatului reprezentativ.
În ceea ce privește excepția de prematuritate pârâta a arătat că toate elementele menționate în favoarea salariaților în art.139 din contractul colectiv de muncă sunt atribuite unei negocieri între patronat și sindicat, astfel că aceste drepturi se în urma negocierii speciale patronat - sindicat, iar nu direct din contractul colectiv de muncă.
A mai arătat că aceste drepturi nu pot fi stabilite decât în cadrul negocierilor speciale cu sindicatul, negocieri care nu au avut loc.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, art.137 din contractul colectiv de muncă făcând referire la 10% din fondul total de salarii.
Prin sentința civilă nr.671 pronunțată la data de 16 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, excepția prematurității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, tribunalul a reținut că prin prezentul litigiu se solicită suplimentări salariale și nu se pune problema neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani, termen care de altfel nu s-a împlinit.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă, prima nstanță a constatat că reclamanții au calitate procesuală activă să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, aceștia considerându-se vătămați în drepturile lor prin neîncasarea stimulentelor salariale.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate reprezintă legea părților, se aplică este obligatoriu pentru fiecare salariat, astfel că acesta își justifică calitatea procesuală în a formula astfel de acțiuni cum este cea dedusă judecății.
Referitor la excepția prematurității, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, instanța a reținut că sindicatul ca instituție are dreptul să negocieze cu patronatul cuantumul drepturilor ce s-ar cuveni salariaților, însă dacă nu s-a efectuat aceasta negociere nu se poate reține automat că salariații nu au dreptul să încaseze cota de participare la profit, având în vedere că dispozițiile contractului colectiv de muncă se aplică pentru fiecare salariat în parte, iar nu pentru sindicat ca instituție, acesta din urmă neavând decât obligația de a veghea la respectarea contractului.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte, până în anul 2007.
Potrivit art.137 - 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate se prevedea dreptul salariaților de a încasa cota de participare la profitul net al societății la sfârșitul exercițiului financiar al fiecărui an.
Potrivit OG 64/2001, care reglementează dreptul salariaților de a beneficia de cota privind participarea la profitul societății, prevede că acest drept se acorda salariaților numai în cazul societăților cu capital majoritar de stat sau regii autonome care sunt tot cu capital majoritar de stat.
Având în vedere că SC SA este o societate cu capital majoritar privat, salariații nu mai pot beneficia de cota din profitul societății care conform legii are destinație speciala.
De asemenea, ca urmare a modificării Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, dreptul salariaților de a primi o cota parte din profit a fost înlăturat, întrucât în mod direct sau pe cale ocolită se încalcă dreptul de proprietate privată, profitul net fiind cuvenit exclusiv acționarilor, iar asupra destinației acestuia neputând-se dispune decât prin hotărâre AGA, dată în condițiile respectării legislației privind dreptul acționarilor.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții, la data de 10 aprilie 2009, au formulat cerere de recurs fără a indica motivele de casare.
Potrivit disp. rt. 306.pr.civ. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, respectiv motivele de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, obligată să le pună în dezbaterea părților. Art.303 alin.1 și 2.pr.civ. stabilesc că Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs și, respectiv căTermenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Curtea reține că reclamanții au formulat recurs la data de 10.04.2009, arătând că motivele le vor depune ulterior, după comunicarea hotărârii.
Potrivit disp. art.80 din Legea nr.168/1999 termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Având în vedere că recurenții reclamanți nu au motivat recursul în termenul prevăzut de Legea nr. 168/1999, urmează ca, în temeiul disp. art.306 Cod procedură civilă să constate nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția invocată din oficiu de instanță.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții, -, -, și toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,-,.9,.B,.24, județul P împotriva sentinței civile nr.671 pronunțată la data de 16 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1, pentru nemotivare în termen.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
GREFIER,
operator date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Red.LC
2 ex./24.06.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
