Drepturi salariale (banesti). Decizia 139/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 139
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură, cu sediul în P, -, bloc 37 K,. 3, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1634 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 8 februarie 2008 și recurentul reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 20/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că motivele de recurs formulate de reclamantul nu au fost comunicate recurentei pârâte SC SA, întrucât au fost depuse la dosarul cauzei după emiterea actelor de procedură, respectiv la 28 iunie ianuarie 2008.
Recurentul reclamant depune la dosar prin apărătorul său întâmpinare la motivele de recurs formulate de pârâta SC SA.
Curtea comunică recurentei pârâte SC SA un exemplar al întâmpinării și al motivelor de recurs formulate de recurentul reclamant.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant în susținerea recursului, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei, arătând în esență că, expertul desemnat în cauză calculat drepturile salariale având în vedere niște adrese emise de către pârâtă prin care arăta că salariul de bază ar fi fost stabilit de părți.
Ori aceste adrese nu pot fi avute în vedere, întrucât nu sunt semnate de ambele părți, fiind un înscris semnat unilateral de către pârât și care încalcă prevederile dispozițiilor contractului colectiv de muncă care arată că salariul de bază se va stabili de ambele părți înainte de fiecare eveniment respectiv Paști și
Față de concluziile expertului, în situația în care acestea ar fi temeinice și legale, instanța ar fi trebuit să oblige la plata acestor drepturi privind CAS, CASS și impozit pe pârâtă.
În concluzie, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței 1634 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 533, 52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligației.
Față de recursul formulat de pârâta SC SA, solicită respingerea acestuia pentru considerentele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs, SC SA solicită admiterea recursului și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă acest aspect.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003 dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă, este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003, ci și în anii care au urmat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 56,30 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate, actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada 2001-2006 fost salariat la SA, iar raporturile sale de muncă cu pârâta au încetat la data de 03.07.2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art.III, alin.3, beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate dar, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005-2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 56,30 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte și expertiză salarizare.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior, la data de 31.08.2007, a emis nota privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus acte.
Prin sentința civilă nr.1634 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2923 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște conform raportului de expertiză și, de asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SA în perioada 2001-2006, raporturile de muncă încetând prin decizia nr. 406/14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 2923 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște (conform raportului de expertiză ).
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta SC SA și reclamantul în baza art. 304 pct. 9 Cod Pr. Civ.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai susținut recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Recurentul reclamant a învederat că în mod greșit instanța a admis acțiunea dar a obligat pârâta la plata sumelor potrivit raportului de expertiză efectuat și nu astfel cum solicitase reclamantul, cu atât mai mult cu cât s-au efectuat obiecțiuni la raportul de expertiză pentru faptul că expertul nu a luat în considerare adresele depuse de reclamant referitoare la salariul avut.
De altfel, a învederat reclamantul, primele nu trebuie impozitate finnd despăgubiri potrivit art. 42 lit. b rap. la art. 269 Codul muncii.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp. art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursurile nu sânt fondate din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul a fost încadrat la SC SA în perioada 2001-2006, raporturile de muncă încetând prin decizia 406/14.11.2005.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art. 257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat- În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune, în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin. 1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp. art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor nu era împlinit la data introducerii acțiunii.
Prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, s-a arătat că suma cuvenită reclamantului cu titlul de primă C 2004, Paște 2005, C 2005 și Paște 2006 este de 2923 lei net, în funcție de salariul de bază mediu pe, după oprirea impozitelor și a vărsămintelor la stat, sumă corect calculată astfel cum părțile au convenit de comun acord prin contractul colectiv de muncă. De altfel, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni împotriva raportului de expertiză.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, constatând sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC SA B și reclamantul împotriva sentinței civile nr.1634 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./21.02.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
R -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
