Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.4671/120//2007 ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 137
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1157 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (-), -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Dâmbovița - municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud. D, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P, str. - - nr. 4, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției, prin motivele de recurs formulate, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc.civilă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, (-), -, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata către reclamanți a primelor de concediu aferente 2003 - 2006, egale cu indemnizația brută lunară impozitată separat, din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata integrală a acestora.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin nr.OG83/2000 s-a introdus un nou articol în legea nr.50/1996, respectiv art.411,care prevedea că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, iar de acest drept au beneficiat și personalul auxiliar și personalul serviciilor de probațiune numai pe anii 2001 și 2002, în urma promovării unor acțiuni în justiție.
S-a mai arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002, la 01.01.2003, s-a abrogat art.11din Legea nr.50/1996, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, însă nr.OUG177/2002 nu privește personalul auxiliar al instanțelor judecătorești.
De asemenea, s-a învederat că în conformitate cu art.38 din Codul muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări susținându-se de către reclamanți, care sunt consilieri de probațiune, că sunt îndreptățiți să primească drepturile cerute prin acțiune întrucât legile care au suspendat inițial aceste drepturi nu mai sunt în vigoare și nu-și mai pot produce efectele, iar legea bugetului pe anul 2007 nu face nicio trimitere la aceste legi și nici la suspendarea acordată de acestea.
Totodată, s-a arătat că în raport cu prevederile art.269 din Codul muncii, care consacră principiul reparării integrare a prejudiciului suferit, reclamanții solicită ca sumele cuvenite cu titlu de primă de vacanță să fie actualizate în raport cu indicele de inflație la momentul efectuării plății, susținându-se în continuare că în cazul personalului auxiliar și al personalului serviciilor de probațiune nu poate fi luată în considerare nici decizia nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care se bazează pe dispozițiile nr.OUG177/2002, ce privește salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.269, art.283. art.37, art.38, art.40 alin.2 și art.139 din Codul muncii, precum și art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că dreptul la prima de vacanță prevăzut de art.411din Legea nr.50/1996 a fost suspendat prin acte normative succesive, iar plata primelor de vacanță se putea efectua numai după încetarea suspendării legale a dreptului și numai pentru viitor.
De asemenea, s-a invocat decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interesul legii, care a stabilit că în aplicarea art.411din Legea nr.50/1996, prima de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru perioada 2001 - 2002.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1157/21.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu pentru perioada 2003 - 2006, calculate conform legii și actualizate de la data scadenței până la data plății, ținându-se cont de perioada efectiv lucrată în aceste funcții de fiecare dintre reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin încheierea din data de 21.05.2007 pronunțată în dosarul nr.31/2005, Secțiile Unite ale au îndreptat eroarea materială-/12.12.2005, în sensul înlăturării mențiunii din considerente și dispozitiv referitoare la personalul auxiliar de specialitate, stabilind că dispozitivul va avea conținutul conform căruia prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art.411din Legea nr.50/1996.
S-a mai arătat că prin nr.OUG177/2002 s-a înlăturat dreptul la prima de vacanță începând cu 01.01.2003, numai pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu și pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul de probațiune, în privința căruia, prin dispozițiile corespunzătoare din Legea nr.50/1996, respectiv art.411, s-a instituit dreptul la prima de vacanță, textul ființând până la data de 05.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG8/2007.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâtul Ministerul Justiției a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că temeiul de drept reținut de instanța de fond pentru admiterea acțiunii este greșit, situație ce se încadrează în motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, după ce se face trimitere la considerentele sentinței, se arată că prin Legea nr.327/2006 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, invocându-se dispozițiile art.1 alin.1 și 2 și ale art.3 alin.1 și 2 din acest act normativ, precum și ale art.57 din Legea nr.123/2006 privind statutul personalului de probațiune, arătându-se că pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probațiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri, precum și din premii sau prime, al căror cuantum se stabilesc prin lege, personalul respectiv beneficiind, potrivit art.22 alin.1, și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Se mai învederează că în conformitate cu art.23 din Legea nr.327/2006, prevederile legii Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoarea acestei legi, care a avut loc la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Concluzionează recurentul că drepturile salariale ale consilierilor de probațiune, inclusiv acordarea primelor de concediu, au fost reglementate, până la intrarea în vigoare a legii speciale, de către Legea nr.50/1996, astfel că nr.OG8/2007, care a constituit temeiul admiterii prezentei acțiuni, nu este aplicabilă acestei categorii profesionale, instanța de fond admițând acțiunea cu aplicarea unei norme juridice care nu era incidentă în cauză.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul pronunțării unei hotărâri cu aplicarea normelor juridice incidente în speță, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Deși legal citați cu această mențiune, nici intimații-reclamanți și nici intimații-pârâți Tribunalul Prahova și Curtea de APEL PLOIEȘTI nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentului potrivit căreia temeiul juridic al admiterii acțiunii de către instanța de fond l-ar fi constituit dispozițiile nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, câtă vreme nu rezultă din considerentele sentinței acest lucru.
În privința personalului de probațiune, categorie din care fac parte intimații-reclamanți, salarizarea acestora a fost reglementată, până la intrarea în vigoare a Legii nr.327/2006, de către Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Or, art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, a instituit, la alin. 1, dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr.50/1996, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu și la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, acesta constituind temeiul juridic al admiterii acțiunii de către instanța de fond.
Așa cum justificat a reținut și prima instanță, nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a înlăturat dreptul la prima de concediu, începând cu data de 01.01.2003, numai pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora - categorie din care nu fac parte intimații-reclamanți - în acest sens fiind și decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a fost îndreptată din oficiu în privința erorii materiale strecurată în conținutul acesteia, prin încheierea din data de 21.05.2007 pronunțată în dosarul nr.31/2005, după cum a arătat instanța de fond, astfel încât în mod corect a fost admisă acțiunea.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să îl respingă, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1157 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (-), -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Dâmbovița - municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud. D, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P, str. - - nr. 4, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2.ex./06.03.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
