Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1626 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 8 februarie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA un set de înscrisuri cuprinzând: adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007, adresa 3036 din 23 noiembrie 2007, comunicată doamnei expert contabil, certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele -, -, -, -, -, -, -, -, Raport de expertiză Judiciară, întocmit în dosar - al Tribunalului Prahova de expert, sentința civilă nr. 684 din 14 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul 4764/2005, în copie sentința civilă nr. 1969 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar - respectiv, sentința civilă nr. 2069 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul -, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă, în speță, reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum acesta susține, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță, este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003 dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003 ci și în anii care au urmat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1397 lei drepturi salariale suplimentare restante neacordate și actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada 1971 și până la data de 14.11.2005 a fost salariată la SA în funcția de șofer la punctul de lucru Baza de Aprovizionare.
S-a mai susținut că potrivit prevederilor, art.III alin.3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005 - 2006 acesta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști care se ridică la suma de 1397 lei.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior, la data de 31.08.2007, a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 CCM al SC S
Prin concluziile formulate oral la termenul din 14.12.20087 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
În cauză a fost administrată proba cu acte și expertiză.
Prin sentința civilă nr.1626 din 14 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paști, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, în baza art.137 Cod pr.civilă, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 28.09.2007 în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei - Sucursala, începând cu anul 1971 și până în anul 2005 la SA punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă încetând la 14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2004 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar prin alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp.art.168 CCM pe anul 2004 cu cele ale art.168 CCM pe anii 2005 - 2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. la art.1 al aceluiași articol din CCM și perioada anilor 2004-2005-2006, aceste suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai penau anul 2003.
Tribunalul a concluzionat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 CCM și nu a făcut dovada plății către reclamant acestor suplimentări salariale pentru perioada 2004-2005 în cuantum de 1397 lei net corespunzătoare primelor de și Paști, conform raportului de expertiză întocmit de expert
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art.168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art.168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art.9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantului este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune consntituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care privește recursul pârâtei ca nefondat, urmând să-l respingă, conform disp.art.312 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1626 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
IT/FA
2008-02-26
2 ex.
Trib. P nr-
-
R -
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
