Drepturi salariale (banesti). Decizia 1425/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1425/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, prin M, cu sediul în Tg.M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.691 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, precum și recursurilor declarate de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales în Reghin,-, județul și de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 22 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din10 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 18 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 691/24.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a admis în parte acțiunea reclamanților, G, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Curtea de Apel Tg. M, Tribunalul Mureș și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință:
-a obligat pârâții în solidar, să plătească, reclamanților:, sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.06.2004- 24.04.2008.
-a obligat pârâții în solidar, să plătească sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, în funcție de perioada lucrată pentru următorii reclamanții: - 11.05.2006 -24.04.2008; - 01.09.2006- 24.04.2008; - 01.09.2006-24.04.2008; - 01.05.2006 - 24.04.2008; - 01.07.2005- 24.04.2008; - 01.07.2006 - 7.12.2005; - 01.07.2006- 24.04.2008.
-a obligat pârâții în solidar să actualizeze aceste sume cu rata inflației calculată până la data plății efective;
-a obligat pârâții să acorde în continuare, după data de 24.04.2008, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația de încadrare brută lunară,
-a obligat pârâții să calculeze și să plătească sporul de confidențialitate, în funcție de perioada lucrată, pentru următorii reclamanții: - 01.06.2004- 24.04.2008; - 11.05.2006- 24.04.2008; - 01.09.2006 -24.04.2008; - 01.09.2006- 24.04.2008.
-a obligat pârâții să actualizeze sumele reprezentând sporul de confidențialitate, cu rata inflației calculată,până la data plății efective,
-a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamanți,
-a respins acțiunea formulată de reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 22/15 oct. 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Tg. Maa doptat următoarea soluție:
-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002- 19.03.2005,
-a respins excepția inadmisibilități acțiunii,
-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice
-a respins acțiunile civile formulate sub dosarele nr- al Tribunalului Mureș și nr- al Tribunalului Mureș de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Tg. M, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, M, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
-a respins acțiunea civilă formulată sub dosarul nr- al Tribunalului Mureș de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, M, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
-a respins acțiunea civilă formulată sub dosarul nr- al Tribunalului Mureș de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta înalta Curte de Casație și Justiție -
-a admis în parte acțiunile civile formulate sub dosarele nr- al Tribunalului Mureș și nr- al Tribunalului Mureș de reclamanții, G, lldiko, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Tg. M, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, M, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
-a obligat pârâții în solidar la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariate reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară sau salariul de bază lunar, după caz, începând cu data de 20.03.2005 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare a reclamanților,
-a dispus că sumele menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat în mod discriminatoriu și până la data executării efective hotărârii,
-a dispus că la sumele menționate cuvenite reclamanților se va adăuga și dobânda legală, calculată începând cu data de 20.03.2008 și până la achitarea integrală a debitului,
-a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor menționate,
- respins restul pretențiilor reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr. 691/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr-, au declarat recurs pârâții: Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. sub dosar nr-.
Prin încheierea nr. 1117/R/27 iunie 2008, această instanță a dispus trimiterea recursurilor spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere prevederile art. I din nr.OUG 75/ 11.06.2008.
În urma declarării neconstituționalității prevederilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 -prin Decizia nr.104/20 ianuarie 2009 Curții Constituționale -recursurile au fost retrimise spre soluționare Curții de Apel Tg. M, sub nr. dosar -.
Împotriva sentinței civile nr. 22/15 oct. 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M, în dosar nr-, au declarat recurs reclamantele și, precum și pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, acestea fiind trimise spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform prevederilor art. II din nr.OUG 75/ 11.06.2008.
Ulterior, în urma declarării neconstituționalității prevederilor legale menționate, recursurile au fost retrimise spre soluționare Curții de Apel Tg. M, fiind reînregistrate sub nr. dosar -.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, instanța a dispus întrunirea celor două pricini, în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, constatând că între acestea există o strânsă legătură,având aceleași părți ( împreună cu altele) și, în parte, același obiect - sub aspectul cererii privind acordarea sporului de confidențialitate.
Prin urmare, având în vedere data învestirii primei instanțe în ambele cauze (11 iunie 2007,respectiv 14 martie 2008) s-a dispus trimiterea dosarului nr.- la dosar nr- (în care instanța a fost cel dintâi sesizată).
Din examinarea actelor și lucrărilor celor două dosare Curtea reține următoarele:
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, respectiv depășirea de către prima instanță a atribuțiilor puterii judecătorești și aplicarea greșită a legii.
În cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul a susținut că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că nu poate produce efecte abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996, intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial abrogat expres, astfel că, prin acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, prima instanță și-a arogat atribuții de legiferare, depășind în mod flagrant limitele puterii judecătorești.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate de 15 %, recurentul a precizat că nuexistăniciunactnormativ în vigoare, care să prevadă ori să garanteze dreptul reclamanților de a primi respectivul spor, astfel că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal sub acest aspect.
De asemenea, s-a susținut că, în mod greșit a reținut prima instanță existența unei discriminări a reclamanților, sub aspect salarial, deoarece aceștia nu se află în situații comparabile cu personalul în favoarea cărora legiuitorul a prevăzut acordarea drepturilor pretinse în prezenta cauză.
În fine, recurentul a invocat, în susținerea căii de atac promovate, Decizia nr. 818/3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care s-a constat că prevederile art. 1, art.2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
La rândul lor, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice au invocat nelegalitatea hotărârilor atacate sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă chemarea în judecată a celor două instituții, deoarece între părțile aflate în litigiu, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Prin urmare, s-a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar obligarea sa la plată, alături de ceilalți pârâți este nelegală, deoarece atribuția gestionării bugetelor instanțelor judecătorești revine Ministerului Justiției.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținându-se că actele normative care prevăd acordarea sporului de confidențialitate nu vizează personalul autorității judecătorești, astfel că dreptul pretins de reclamanți nu este unul recunoscut de lege.
Reclamantele și nu și-au motivat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.22/15 oct. 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M în dosar nr-, astfel că instanța va constata nulitatea acestuia,în baza prevederilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 691/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, Curtea constată că,acesta este tardiv în raport de prevederile art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor colective de muncă, urmând a fi respins ca atare, deoarece hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 30 aprilie 2008 (fila 78, dosar nr-), iar recursul a fost transmis prin fax la data de 14 mai 2008 (fila 40, dosar nr-), prin urmare cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege menționat.
Urmează a fi admise, în limitele și pentru considerentele prezentate în continuare, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M,împotriva sentinței civile nr.22/15 oct. 2008 Curții de Apel Tg. M (dosar nr-), precum și recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.691/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita (dosar nr-).
Astfel, Curtea reține că, la termenul de judecată din 10 iunie 2009, invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat cu privire la acțiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate, acțiune formulată de reclamanții, și în dosar nr- și, respectiv de reclamanții, și în dosarele nr- și - (ambele soluționate, în urma conexării, prin sentința civilă nr.22/15 oct. 2008 Curții de Apel Tg. M, pronunțată în dosar nr-).
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în raport de sentința civilă nr. 167/4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, hotărâre depusă în copie de reclamanți la dosarul nr- al Curții de Apel Tg. M (fila 6).
În vederea verificării excepției menționate, a fost atașat spre studiu dosarul nr- al Tribunalului Mureș, observându-se că,prin sentința civilă nr.167/4 februarie 2008, devenităirevocabilă prin decizia civilă nr. 710/25 aprilie 2008 Curții de Apel Tg. M, s-a dispus acordarea în favoarea reclamanților, -, -, -, și a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din îndemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 1 oct. 2004 și până la încetarea stării de discriminare.
Or, prin sentința civilă nr. 691/24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a dispus acordarea sporului de confidențialitate pentru următorii reclamanți, în funcție de perioada lucrată, astfel: - 01.06.2004- 24.04.2008; - 11.05.2006-24.04.2008; - - 01.09.2006 - 24.04.2008 și - - 01.09.2006 -24.04.2008.
De asemenea,prin sentința civilă nr.22/15 oct. 2008,pronunțată de Curtea de Apel Tg. M în dosarul nr- (la care au fost conexate dosarele nr- și - ale Tribunalului Mureș ), s-a dispus acordarea aceluiași spor de confidențialitate în favoarea reclamanților, -, și,începând cu data de 20 martie 2005și în continuare, până la încetarea stării de discriminare.
Din cele de mai sus, rezultă că acțiunea formulată de reclamanții anterior menționați, în dosarele nr-, - și -, acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, este afectată de excepția autorității de lucru judecat, derivând din sentința civilă nr. 167/4 februarie 2008 Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr.710/25 aprilie 2008 Curții de Apel Tg. M, hotărâre prin care același drept le-a fost acordat începând cu data de 1 oct. 2004 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, fiind acoperite, prin urmare și intervalele de timp pentru care s-auformulat pretenții în dosarele menționate,cu excepția perioadei 1 iunie 2004 -30 septembrie 2004, în cazul reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Cum cerințele impuse de textul de lege evocat se regăsesc îndeplinite în dosarul nr- (soluționat prin sentința civilă nr.691/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita ), precum și în dosarele nr- și -, soluționate prin sentința civilă nr.22/15 oct. 2008 Curții de Apel Tg. M ( în dosarul nr-, ca urmare a conexării), instanța, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 22/15 oct. 2008 Curții de Apel Tg. M, precum și recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 691/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, va modifica în parte hotărârile atacate, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 167/4 februarie 2008 Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 710/25 aprilie 2008 Curții de Apel Tg. M, va respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în dosarele nr- și -, precum și acțiunea formulată de reclamantele, - și, în dosarul nr-, acțiune având ca obiect acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate.
De asemenea, va fi respinsă și acțiunea cu același obiect formulată de reclamanta în dosarul nr-, cu referire la perioada 1 octombrie 2004 și în continuare, urmând a se menține soluția de admitere a acelorași pretenții pentru perioada 1 iunie 2004 - 30 septembrie 2004, perioadă neacoperită prin sentința civilă nr. 167/4 februarie 2008, invocată drept temei al excepției autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenți sub aspectul despăgubirilor acordate reclamanților prin hotărârile primei instanțe, Curtea reține următoarele:
Sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost instituit în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate prin dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996.
Prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat, pentru perioada 20 iulie 2000 până la reluarea sesiunii parlamentare de toamnă, să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ce se cuvin magistraților și personalului din organele autorității judecătorești. Nesocotind prevederile legale indicate anterior, guvernul a procedat - prin nr.OG 83/2000, la abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996. Această dispoziție din ordonanță nu poate produce efecte juridice, tocmai pentru că ea este în contradicție cu dispozițiile legale enunțate.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Susținerea recurenților, conform căreia abrogarea parțială a unui act normativ (cum s-a procedat prin nr.OG 83/2000) reprezintă o modificare a acestuia și deci se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000, este nefondată, din moment ce prevederile art. 57, 58 și 62 din Legea nr. 24/2000 definesc fiecare din evenimentele enumerate, arătând și modalitatea în care trebuie să se exprime legiuitorul în fiecare caz. Prin urmare, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, nu poate fi interpretată ca o modificare, ci rămâne o intervenție a guvernului, efectuată printr-un act normativ de nivel inferior, intervenție neautorizată prin Legea nr. 125/2000 amintită anterior și inaptă să producă efecte juridice.
În aceste condiții, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, a constituit pentru personalul îndreptățit (magistrații și alte categorii de personal din organele autorității judecătorești) un bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest bun a fost dobândit de persoanele îndreptățite de la data intrării în vigoare a Legii nr. 50/1996, iar prin afirmativa abrogare a art. 47 din actul normativ menționat, aceste persoane au fost lipsite, de respectivul bun, fiind prejudiciate, fără a exista justificarea unei cauze de utilitate publică și fără a se asigura o compensație corespunzătoare.
Este de necontestat faptul că toate condițiile (toți parametrii) avuți în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate (inclusiv a reclamanților), aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, așadar dreptul reclamanților este actual și evident.
Sintetizând considerentele detaliate anterior, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de recurenți deoarece:
- afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Cum s-a arătat anterior prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia;
- "abrogarea" s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
- noțiunile de "modificare" și "abrogare" sunt definite de art. 57, respectiv 62 din Legea nr. 24/2000, acestea sunt evenimente care operează după reguli strict stabilite și nu pot fi confundate.
În acest context, dispozițiile nr.OG 83/2000 nu au produs efecte juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996 și nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că problema de drept în discuție a fost dezlegată prin Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General, stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Or, această decizie are caracter de normă juridică general-obligatorie și, astfel, de izvor de drept, conform prevederilor art. 329 Cod procedură civilă.
Prin urmare, dreptul reclamanților - magistrați și personal auxiliar de specialitate - la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu poate fi contestat, soluția primei instanțe cu privire la acordarea acestui drept impunându- se a fi menținută.
Cu toate acestea, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 691/24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr-, va fi admis, Curtea constatând din oficiu că, în privința acțiunii formulate de reclamantele, și, soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamanții menționați nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, fiind aprozi și respectiv șofer -astfel cum rezultă din adresa nr.1293//04.07.2008, emisă de Tribunalul Mureș ( fila 4-dosar nr.-).
Pentru aceste considerente, în urma admiterii recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, se va proceda la modificarea în parte a sentinței civile nr. 691/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, și în dosar nr-, având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenți sub aspectul îndreptățirii reclamanților - magistrați și personal auxiliar de specialitate - la sporul de 15 % pentru confidențialitate, Curtea reține, de asemenea, că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În susținerea acțiunii cu acest obiect, reclamanții au invocat apartenența la categoria profesională a personalului din unitățile de justiție și situația de discriminare salarială în care se află față de angajații altor instituții bugetare, cărora dreptul la sporul de confidențialitate le-a fost recunoscut prin diverse acte normative.
Prin legislația specifică raporturilor lor de muncă (Legea nr.303/2004, Legea nr. 567/2004 și Codul deontologic), reclamanților le-a fost impusă o obligație profesională imperativă, specială și specifică-de confidențialitate, astfel că aceștia se află într-o situație identică, iar nu doar comparabilă, cu personalul din celelalte unități bugetare, care beneficiază de adaosul salarial menționat.
Or, fiind debitori ai obligației de confidențialitate, este firesc să li se recunoască reclamanților și calitatea de creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, astfel cum s-a instituit prin art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin.1 din nr.OUG 123/2003, art. 3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007.
Prin urmare, Curtea observă că în mod corect s-a reținut de către prima instanță existența unei fapte de discriminare, în sensul prevederilor art. 2 alin.1 - 3 și ale art. 6 din nr.OG 137/2000, deoarece dreptul la sporul de confidențialitate le-a fost refuzat reclamanților nu datorită neîndeplinirii condiției normative pentru acordarea acestuia (constând în îndeplinirea obligației de confidențialitate), ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale. Cum însă, acest criteriu este definit ca discriminatoriu de chiar prevederile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, existența stării de discriminare în care se află reclamanții nu poate fi contestată.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, iar în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aceste principii fiind încălcate în situația de fapt dedusă judecății.
În plus, abordarea juridică a fondului cauzei de către prima instanță răspunde și exigențelor legislative în materie, din dreptul internațional, consacrate de art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului - care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție legală împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție - care interzic discriminările și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale - care garantează egalitatea de tratament în salarizare, fără nici o distincție.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că acțiunea reclamanților este admisibilă și prin prisma deciziilor Curții Constituționale nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008, deoarece prin aceasta s-a solicitat acordarea unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare. Deci, nu s-a solicitat instanței să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici să le înlocuiască cu alte norme. Prin acțiune s-au solicitat despăgubiri potrivit dreptului comun al muncii ( art. 269 raportat la art. 295 alin. 2 și art. 1 din Codul muncii ), conform art. 1 alin. 5 raportat la art. 21 alin. 1-3 din Constituție. Deci, dreptul reclamanților la acțiunea în despăgubiri nu poate fi îngrădit. În ceea ce privește aspectul secundar, al stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite, instanța apreciază că, doar prin analogie, ca simplu reper, este aplicabil cuantumul de 15% din indemnizația lunară recunoscut altor persoane aflate în situație comparabilă cu reclamanții (dar refuzat în mod discriminatoriu acestora), întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, în condițiile în care art. 3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Pe de altă parte, dreptul pretins de reclamanți a fost recunoscut și de înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 46/15 decembrie 2008, admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că - în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora - judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că și acest aspect a fost în mod corect soluționat de către prima instanță, deoarece în virtutea prevederilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, ministerul răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Acest minister a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 și 2, raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă,va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 22 din 15 octombrie 2008 Curții de Apel Târgu -M, pronunțată în dosarul nr-, precum și recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 691 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- și va modifica în parte hotărârile atacate, respectiv în limitele expuse anterior în cuprinsul prezentelor considerente.
De asemenea, va fi respins ca tardiv recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin M, împotriva sentinței civile nr.691/24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- și se va constata nulitatea recursului declarat de reclamantele și, împotriva sentinței civile nr. 22/15 oct.2008 a Curții de Apel Tg. M, pronunțată în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 22 din 15 octombrie 2008 Curții de Apel Târgu -M, pronunțată în dosarul nr-, precum și recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 691 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte sentințele atacate:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în dosarele nr- și -, având ca obiect acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 167 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 710 din 25 aprilie 2008 Curții de Apel Târgu -
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în dosarul nr-, având ca obiect acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 167 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 710 din 25 aprilie 2008 Curții de Apel Târgu -
Respinge acțiunea reclamantei în dosarul nr-, având ca obiect acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate pentru perioada 1.10 2004 și în continuare, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 167 din 4 februarie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 710 din 25 aprilie 2008 Curții de Apel Târgu -M; menține soluția de admitere a pretențiilor formulate de reclamantă, având același obiect, pentru perioada 1.06.2004 - 30.09.2004.
Respinge acțiunea reclamanților, și în dosarul nr-, având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Menține celelalte dispoziții din hotărârile atacate.
Respinge ca tardiv recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin M, împotriva sentinței civile nr. 691 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 22 din 15 octombrie 2008 Curții de Apel Târgu -M, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - fiind în concediu de odihnă semnează Judecător delegat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - fiind în concediu de odihnă semnează Grefier |
Red.
Tehnored.
2 ex./ 5 august 2009,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
