Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1421/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1421/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul prin mandatar domiciliat în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.156 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 28/2008).
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâții intimațiE. - decedat- prin moștenitorii Irma, și lipsă, av., în substituirea lui av., lipsind reclamanții recurenți, și, moștenitorii reclamantului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 492,00 lei taxă judiciară de timbru (chitanța de la fila 36 dosar) și 5,00 lei timbre judiciare anulate la dosar, reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Neformulându-se cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei pronunțate în apel, cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că testatorul avea posibilitatea să testeze numai bunurile existente în patrimoniul său la momentul decesului, respectiv în anul 1977, terenurile la care se referă reclamantul nu erau în proprietatea testatorului la data respectivă, fiind în proprietatea statului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4715 din 17 octombrie 2006 Judecătoriei Târgu -M s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în com. nr.138, județul M, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în com. nr.132, județul M, Irma, cu domiciliul în, nr.24, județul M, cu domiciliul în de M,-, județul M, cu domiciliul în, sat. nr.81, județul M și, cu domiciliul în Târgu-M,-,.1, județul S-a constatat că pârâtul este singurul moștenitor al defunctului () decedat la data de 23.05.1977, potrivit certificatului de moștenitor de calitate nr.20/18.02.1998. S-a respins petitul de constatare că masa succesorală se compune din cota de din terenul cuprins în adeverința provizorie nr.2698/1991 emisă de Comisia de aplicarea Legii nr.18/1991 și din diferența de teren de 1,98 ha. s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali, Irma, și Irma. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 19,30 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
In considerentele hotărârii judecătoriei atacată s-a reținut că:
Reclamantul este beneficiarul testamentar prin care defunctul ia testat bunurile avute.
Instanța de fond a apreciat că terenul cuprins în adeverința provizorie eliberată in baza Legii nr.18/19991 nu poate fi inclus în masa succesorală fiind un drept eventual nefăcându-se dovada că acest teren era în patrimoniul defunctului și ca urmare a respins acest petit.
S-a reținut că defunctul testator era unchiul reclamantului, iar la emiterea certificatului de moștenitor martorii audiați au făcut cunoscut că mai există nepoți de frate ai defunctului dar voința cuprinsă în testament era ca reclamantul să fie unicul moștenitor, reclamantul acceptând de altfel tacit succesiunea prin moștenirea de fapt.
S-a apreciat că întrucât nu s-a solicitat anularea testamentului în baza căruia s-a emis certificatul de moștenitor nu este posibilă anularea certificatului de moștenitor nr.20/18.02.1998 solicitată de reclamanții reconvenționali.
Susținerea reclamanții reconvenționali ca nu au fost citați la emiterea certificatului de moștenitor în condițiile în care la notar s- făcut vorbire de existenta acestora s-a apreciat că nu atrage anularea certificatului de moștenitor în litigiu în baza acestor susțineri.
Referitor la petitul dedus judecății de includere în masa succesorală a unei case părintești instanța de fond a constat că nu s-a făcut dovada existentei unui astfel de imobil în patrimoniul defunctului, și a procedat la respingerea acestei cereri ținând cont și de faptul că nu s-a dovedit că pârâții au acceptat succesiunea pentru acest bun sau că ar fi fost înlăturați de la moștenire prin testamentul de care beneficiază reclamantul până la emiterea titlului de proprietate s-a apreciat că nu sânt concret delimitate drepturile defunctului astfel că nu se poate dispune cu privire la cuprinsul masei succesorale și atribuirea unor bunuri, neexistând nici un titlu care să constate drepturile și bunurile.
Prin decizia nr.156/29.05.2008 a Tribunalului Mureșs -au respins apelurile declarate de către reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul M, si pârâții domiciliat în, nr.132, județul M, Irma domiciliată în, nr.264, județul M, domiciliată în de M,-, județul M, domiciliat în, nr.81, județul M, domiciliată în Tg.M,-,.1, județul M considerându-se că:
Legat de apelul declarat de, tribunalul a apreciat că soluția judecătoriei, de respingere a cererii având ca obiect constatarea componenței masei succesorale lăsate de defunctul, este legală și temeinică. Adeverința de proprietate nr.2698 din 4.12.1991 emisă de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 nu face dovada proprietății. Această dovadă o face doar titlul de proprietate, în care se evidențiază și se identifică în mod corect și complet imobilele asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate. După eliberarea titlului de proprietate apelantul se va putea adresa unui notar public în vederea eliberării certificatului de moștenitor, în care să fie incluse imobilele referitor la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului.
Referitor la apelul declarat de reclamanții reconvenționali, tribunalul a considerat că și acesta este nefondat. Constatarea că în masa succesorală lăsată de defunct intră casa părintească, terenul aferent acestuia precum și terenurile în suprafață de 3,2 ha.(potrivit adeverinței de proprietate) și 1,53 ha.(diferența rămasă neatribuită până la totalul de 9,9 ha.) este inadmisibilă pentru considerentele de mai sus. Reclamanții reconvenționali nu au invocat vreun titlu de proprietate întrucât procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 nu a fost finalizată. In ceea ce privește cererea de anulare parțială a certificatului de moștenitor, critica adusă hotărârii este nefondată. Reclamanții reconvenționali nu au calitate de moștenitori rezervatari ai defunctului, astfel că aceștia au fost înlăturați în totalitate de la moștenire de către intimatul, legatar universal potrivit testamentului autentificat din 16.07.1976. Apelanții reclamanți reconvenționali ai fi venit la moștenirea defunctului doar în lipsa testamentului având ca beneficiar intimatul. In aceste condiții nu au nici o relevanță susținerile apelanților, potrivit cărora sunt prepuși în termenul de acceptare a succesiunii prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiate pe Legea nr.18/1991. Problema nu este legată de acceptarea sau neacceptarea în termen a moștenirii, ci de calitatea de moștenitor, calitate pe care aceștia nu o au, astfel în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate.
Intrucât reclamanții reconvenționali nu au calitatea de moștenitori rezervatari tribunalul a subliniat că au fost înlăturați de la moștenire prin testamentul defunctului și nu are relevanță termenul de acceptare a moștenirii invocat de apelanți, care nu au calitate de moștenitori.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul prin mandatar și a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii petitului privitor la introducerea în masa succesorala și a terenului cuprins in adeverința nr.2698/1991.
In motivele de recurs se arată că instanța de fond și de apel au pronunțat hotărâri greșite referitor la acest petit întrucât și aceste bunuri fac parte din masa succesorala în opinia recurentului, au fost recunoscute de intimații pârâți și sânt bine delimitate astfel că se solicită admiterea cererii formulate.
In întâmpinarea depusa se solicita respingerea recursului declarat precizându-se că fiind o moștenire testamentara defunctul putea dispune numai de bunuri avute în patrimoniu la data decesului, or terenurile care fac obiectul recursului se arata că erau proprietate de stat.
Astfel că includerea în masa succesorală a acestor terenuri în mod judicios a fost respinsă de instanța de fond si apel.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă se constata ca este nefondat urmând a se admite pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs a fost investită cu soluționarea petitului formulat de reclamant, de a se introduce in masa succesorală dreptul de proprietate asupra unor terenuri prevalându-se de o adeverință provizorie emisa de comisia loc de aplicare a Legii nr.18/1991.
Se apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au procedat corect considerând că această adeverința nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor așa cum solicită a se constata de reclamantul recurent, în condițiile în care Legea nr.18/1991 prevede etapele de soluționare a cererilor formulate in baza Legii nr.18/1991, ca fiind finalizate cu emiterea titlurilor de proprietate, și punerea în posesie a celor îndreptățiți.
Eliberarea unei adeverințe așa cum se și intitulează provizorie, nu este suficientă pentru intabularea în cartea funciară, și nici pentru intrarea terenului în contracte de vânzare-cumpărare spre pildă valabil încheiate. Aceste operațiuni juridice fiind posibile numai de deținătorii titlurilor de proprietate care fac dovada dreptului de proprietate cu atributele sale: posesia, dispoziția, folosința.
Art.480 cod civil coroborat cu dispozițiile Legii nr.18/1991 configurează aceste aspecte juridice cu claritate astfel încât criticile aduse hotărârile atacate se resping ca nefondate, iar hotărârea atacată se va menține ca legală.
Aplicând prevederile art.274 reclamantul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată de 773,50 lei reprezentând onorariul avocațial fila 35 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul prin mandatar domiciliat în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.156 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Obligă reclamantul să plătească pârâților suma de 773,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, pt., aflată în concediu de odihnă,semnează,judecător delegat, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.S/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
