Drepturi salariale (banesti). Decizia 1440/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1440
Ședința publică din 11 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1325 pronunțată la data de 10 martie 2008, de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că intimata a depus la dosar, la data de 28.05.2008, întâmpinare, prin Serviciul Registratură.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprezentare și dovada salariului de bază pe anii 2003 - 2007, care este diferit de cel depus de intimat.
Întrebată fiind, arată că valorile nu au fost contestate la prima instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită, în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii și rejudecând cauza, respingerea acțiunii pentru inexistența drepturilor pretinse, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul diminuării cuantumului, conform înscrisurilor depuse, fără cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță în mod greșit face referire la cuantumul drepturilor în discuție pe fiecare an în parte, indicând valori preluate din adresele, care nu au nici o legătură cu De asemenea, a greșit în stabilirea situației de fapt, neavând în vedere că dacă prima, sau după caz sporul salarial se include în salariul de bază al unui salariat, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei sau sporului în mod distinct încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului fiind permanent dobândit de către salariat. Contrar statuării primei instanțe, ei au susținut și susțin în continuare, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile Contractului colectiv de muncă, au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 10.460 lei, cu titlu de drepturi salariale restante, conform CCM la nivel de unitate, fără cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al societății pârâte, în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă, negociat pentru fiecare an, respectiv 2004-2007.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 încheiat la nivelul service între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații service vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ".
În concret, a arătat reclamanta, că este îndreptățită la plata unei suplimentări salariale pentru Paști și C 2004-2006 și Paști 2007.
Potrivit adreselor emise de intimată salariul mediu brut pe anul 2004 fost de 980 lei, pe anul 2005 fost de 1400 lei, pe anul 2006 fost de 1850 lei iar pe anul 2007 fost de 2000 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art.67 lit.b din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C, după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, devenit parte constitutivă a salariului, însăși faptul nediminuării salariului în anul 2004 la nivelul de dinaintea includerii primelor, în 2003, fiind o dovadă certă a îndeplinirii obligației.
A mai arătat pârâta că, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, prevederile CCM a fost modificate, intenționându-se ca noua reglementare să prevadă că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori.
Întrucât redactarea clauzei art.168 din Codul muncii era una defectuoasă, părțile au înțeles să facă ele însele interpretarea acestei clauze, operațiune ce s-a concretizat în documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul colectiv de muncă al service, care la pct. II al acestui act stabilește că " Începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu ".
Prin urmare, a arătat pârâta, că acea clauză neclară, susceptibilă de interpretare a primit interpretarea părților, așa încât nu mai poate furniza interpretări unilaterale.
Prin sentința civilă nr. 1325/10.03.2008 a Tribunalului Timișs -a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință: pârâta a fost obligată la plata sumei de 8500 lei pentru reclamant cu titlu de drepturi salariale restante, și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C, actualizate la data plății efective pe perioada 2005-2007.
De asemenea, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe perioada 2004, invocată din oficiu de instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pe anul 2005, Contractul colectiv de muncă a fost încheiat în sensul menținerii textului alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul consemnării ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ", modificări în urma cărora, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004, 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din CCM.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din CCM și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
În ce privește prima de Paști pentru anul 2004, raportat la data introducerii acțiunii (21.12.2007), tribunalul a constatat că este prescrisă, având în vedere art.166 din Codul muncii care prevede că termenul de prescripție este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, considerent pentru care s-a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe perioada aprilie-21 decembrie 2007, invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, rap. la art.80, 81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
În motivarea cererii de recurs, s- invocat reținerea greșită a situației de fapt, susținând în continuare, contrar statuării tribunalului, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C după ce în 2003 părțile Contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, neimpunând susținerea unor drepturi inexistente, pe baza interpretării " per a contrario ".
În speță, întrucât redactarea clauzei art.168 din CCM este una defectuoasă, atât timp cât qvasitotalitatea acțiunilor cu obiect similar ( atât la cât și la service ) reliefează o interpretare bazată pe argumentul de logică " per a contrario", pentru a nu mai exista îndoieli, părțile contractului au înțeles să facă ele însele interpretarea clauzei art.168 CCM, operațiunea interpretării concretizându-se în documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute la art.168 din CCM al service, în sensul că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, fiind parte a salariului de bază ca întreg.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit, fiind depus în recurs un tabel vizând evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003 - 2007, ca reprezentând valorile reale.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând, în esență, că recurenta nu a dovedit inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C după anul 2003, în fața instanței de fond, în sensul că a ceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2003.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentată în fapt și în drept, funcție de înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.
Privind interpretarea clauzei art.168 din CCM, se va constata că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin.2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2006.
Astfel, art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul service între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentantiv prevede: " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații service vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ".
Susținerile recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C ulterior anului 2003, întrucât părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, nu pot fi reținute, însăși recurenta menționând că modificarea alin.2 al art. 158 intervenit în 2006 și nu în 2005.
Prin urmare, clauzele contractuale au rămas neschimbate, iar faptul că salariile au rămas aceleași în anul 2004, de dinaintea includerii în anul 2003, nu este o dovadă certă a includerii primelor în salariu.
Art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform negocierilor",același articol din CCM pe anii 2005 - 2006 prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe service, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Tabelul depus în recurs, cuprinzând evoluția salariului mediu de bază pe anii 2003-2007 și pentru a demonstra că sumele au fost acordate de prima instanță într-un cuantum greșit, nu poate fi luat în considerare, constituind apărare nouă, invocată direct în recurs și fără a fi depus la instanța de fond deși exista această posibilitate, pentru a fi pus în discuția contradictorie a părților.
Cât privește susținerea că s-a făcut confuzie cu, instanța apreciază ca fiind vorba de eroare materială evidentă, observându-se că inițial, tribunalul s-a referit la service
Față de cele ce preced, cum sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1325 pronunțată la data de 10 martie 2008, de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./25.06.2008
Thred./25.06.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
